— Sunt o adunătură ciudată tocilarii ăștia chinezi, spuse Mitch prăbușindu-se pe un scaun. Dar au făcut un propulsor auxiliar bun.

— Foarte bine, spuse Venkat. Cum e cuplarea dintre propulsorul auxiliar și sonda noastră?

— Totul e în regulă, zise Mitch. JPL a urmat perfect specificațiile. Se potrivește mănușă.

— Vreo îngrijorare sau vreo obiecție? spuse Venkat.

— Mda. Sunt îngrijorat pentru ce-am mâncat aseară. Cred că era un glob ocular acolo.

— Sunt sigur că nu era un glob ocular.

— Inginerii de aici au făcut-o special pentru mine, zise Mitch.

— S-ar putea să fi fost un glob ocular, spuse Venkat. Te urăsc toți.

— De ce?

— Fiindcă ești un ticălos, Mitch, zise Venkat. Un ticălos cu T mare, cu toată lumea.

— Cam așa ceva. Câtă vreme sonda ajunge la Hermes, n-au decât să mă lege la stâlpul infamiei.

•

— Fă-i cu mâna lui tata, spuse Marissa, fluturând mâna lui David către cameră. Fă-i cu mâna lui tata!

— E prea mic să știe ce se întâmplă, zise Martinez.

— Gândește-te ce trecere o să aibă mai târziu printre prietenii de joacă, spuse ea. „Tați al meu a mers pe Marte. Tati al tău ce-a făcut?”

— Da, sunt destul de meseriaș, zise Martinez.

Marissa continuă să fluture mâna lui David către cameră. David era însă mai interesat de cealaltă mână a sa, cu care se scobea harnic în nas.

— Deci ești supărată, zise Martinez.

— Ți-ai dat seama? spuse Marissa. Am încercat s-o ascund.

— Suntem împreună de când aveam cincisprezece ani. Știu când ești supărată.

— Te-ai oferit să extinzi misiunea cu cinci sute treizeci și trei de zile, nesuferitule.

— Mda, zise Martinez. M-am gândit eu că ăsta e motivul.

— Fiu-tău o să fie la grădiniță când te întorci. N-o să aibă nicio amintire cu tine.

— Știu.

— Trebuie să aștept încă cinci sute treizeci și trei de zile ca să fac sex.

— Și eu la fel, zise el defensiv.

— Trebuie să-mi fac griji pentru tine tot timpul ăsta, adăugă ea.

— Mda, îmi pare rău.

Marissa inspiră adânc.

— O să trecem peste asta.

— O să trecem peste asta, încuviință Martinez.

•

— Bine ați venit la „Raportul CNN despre Mark Watney”. Astăzi îl avem printre noi pe directorul operațiunilor pe Marte, Venkat Kapoor. Ni se adresează live, prin satelit, din China. Domnule doctor Kapoor, vă mulțumim că ați dat curs solicitării noastre.

— Mi-a făcut plăcere, spuse Venkat.

— Așadar, domnule doctor Kapoor, spuneți-ne despre Taiyang Shen. De ce v-ați dus în China ca să lansați o sondă? De ce n-o lansați din Statele Unite?

— Hermes nu va orbita Pământul, spuse Venkat. Trece doar pe lângă el, în drum spre Marte, iar viteza lui e uriașă. Avem nevoie de un propulsor auxiliar capabil nu numai să iasă din gravitația Pământului, dar să și ajungă la viteza curentă a lui Hermes. Numai Taiyang Shen e suficient de puternic pentru așa ceva.

— Vorbiți-ne despre sonda în sine.

— A fost o treabă făcută în grabă. JPL a avut la dispoziție doar treizeci de zile pentru asamblare. Au fost cât de precauți și de eficienți s-a putut. În esență, e o carcasă plină cu hrană și alte provizii. Are un pachet standard de propulsoare de satelit pentru manevre și-atât.

— Și e suficient ca să zboare până la Hermes?

— Taiyang Shen o s-o trimită la Hermes. Propulsoarele sunt pentru controlul fin și fixarea de navă. Cei de la JPL n-au avut timp să facă un sistem de ghidare, deci va fi controlată de la distanță de către un pilot.

— Cine o va controla? zise Cathy.

— Pilotul lui Ares 3, maiorul Rick Martinez. Când sonda se apropie de Hermes, el o preia și o ghidează în portul de andocare.

— Și dacă survine vreo problemă?

— Specialistul în activități efectuate în afara navei spațiale de pe Hermes, doctor Chris Beck, va fi îmbrăcat în costum și pregătit tot timpul. Dacă e nevoie, va prinde literalmente sonda cu mâinile și o va trage în portul de andocare.

— Sună cam neștiințific, zise Cathy.

— Vreți neștiințific? răspunse Venkat zâmbind. Dacă, dintr-un motiv sau altul, sonda nu se poate fixa la portul de andocare, Beck o să deschidă sonda și o să-i care conținutul în sas.

— Așa cum ai aduce niște cumpărături? zise Cathy.

— Exact așa, spuse Venkat. Și estimăm că va face patru drumuri dus-întors. Dar acesta este un caz limită. Nu anticipăm probleme cu procesul de fixare.

— Sună ca și cum v-ați gândit la orice scenariu, zise Cathy zâmbind.

— Trebuie s-o facem. Dacă nu primesc proviziile astea… Ei bine, au nevoie de proviziile astea.

— Mulțumim că v-ați făcut timp să ne răspundeți la întrebări, spuse Cathy.

— Ca de obicei, cu plăcere, Cathy.

•

Tatăl lui Johanssen se foia pe scaun, nefiind sigur ce să spună. După o clipă, scoase o batistă din buzunar și-și tamponă sudoarea de pe capul aproape chel.

— Și dacă sonda nu ajunge la tine? spuse el.

— Încearcă să nu te gândești la asta, zise Johanssen.

— Mama ta e așa de îngrijorată, că nici n-a putut veni.

— Îmi pare rău, mormăi Johanssen, privind în jos.

— Nu poate să mănânce, nu poate să doarmă, se simte rău tot timpul. Nici eu nu mă simt mult mai bine. Cum pot să te oblige să faci asta?

— Nu mă „obligă”, tată. M-am oferit.

— De ce-i faci una ca asta mamei tale? zise el.

— Îmi pare rău, spuse Johanssen spășită. Watney e colegul meu de echipaj. Nu pot să-l las pur și simplu să moară.

Bărbatul oftă.

— Aș vrea să te fi crescut mai egoistă.

Johanssen râse pe înfundate.

— Cum am ajuns în situația asta? zise el lamentându-se. Sunt managerul de vânzări pe district al unei fabrici de șervețele. De ce e fata mea în spațiu?

Johanssen ridică din umeri.

— Întotdeauna ai avut o minte înclinată spre știință, spuse el. Era grozav! Elevă de nota 10. Îți petreceai timpul cu tocilarii prea speriați să încerce ceva. N-aveai nimic zvânturatic în tine. Erai fata la care ar fi visat orice tată.

— Mersi,