ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 381

M-am gândit la un sistem de legi pe Marte.

Mda, știu, e o prostie să te gândești la asta, dar am o grămadă de timp liber.

Există un tratat internațional care spune că nicio țară nu poate să ridice pretenții când vine vorba despre ceva care nu se află pe Pământ. Și, conform unui alt tratat, dacă nu ești pe teritoriul niciunei țări, se aplică legea maritimă.

Deci Marte se află în „apele internaționale”.

NASA e o organizație americană non-militară care deține habitatul. Deci, câtă vreme sunt în habitat, se aplică legile americane. De îndată ce pun piciorul afară, sunt în ape internaționale. Pe urmă, când mă urc în rover, revin la legile americane.

Partea mișto e asta: la un moment dat o să mă duc la craterul Schiaparelli și o să rechiziționez landerul Ares 4. Nimeni nu mi-a permis explicit acest lucru și nici n-ar putea s-o facă înainte să ajung la bordul lui Ares 4 și să acționez sistemul de comunicații. După ce mă urc în Ares 4, înainte să vorbesc cu NASA, o să preiau controlul unui vehicul aflat în ape internaționale, fără permisiune.

Ceea ce mă transformă într-un pirat!

Un pirat al spațiului!

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 383

Te întrebi, poate, ce altceva fac în timpul liber. Petrec o grămadă de timp lenevind la televizor. Dar asta faci și tu, așa că nu mă critica.

În plus, îmi plănuiesc voiajul.

Pathfinderul a fost floare la ureche. Teren plat și uniform peste tot. Singura problemă a fost navigația. Dar călătoria până la Schiaparelli presupune să parcurg zone cu modificări masive de altitudine.

Am o schiță a hărții din satelit a întregii planete. N-are multe detalii, dar sunt norocos c-o am și așa. NASA nu se aștepta să cutreier la 3.200 de kilometri de habitat.

Acidalia Planitia (unde mă aflu) e la o altitudine relativ joasă. La fel și Schiaparelli. Dar între ele altitudinea crește sau scade cu până la 10 kilometri. O să fie periculos să conduc pe-aici.

Totul o să fie lin cât mă voi afla în Acidalia, adică numai în primii 650 de kilometri. După asta, vine terenul presărat cu cratere din Arabia Terra.

Există totuși ceva care mă avantajează și pot să jur că e un dar de la Dumnezeu. Dintr-un motiv geologic, există o vale numită Mawrth Vallis, care e perfect poziționată.

Cu milioane de ani în urmă, era un râu. Acum e o vale care se întinde pe terenul accidentat din Arabia, aproape direct către Schiaparelli. E un teren mult mai puțin accidentat decât restul din Arabia Terra, iar la celălalt capăt pare a fi un urcuș blând, care pornește din vale.

Între Acidalia și Mawrth Vallis am 1.350 de kilometri de teren relativ ușor de traversat.

Ceilalți 1.850 de kilometri… ei bine, nu va mai fi așa ușor. Mai ales când trebuie să cobor chiar în Schiaparelli. Îh.

În fine. Mawrth Vallis. Minunat.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 385

Cel mai rău lucru în timpul călătoriei spre Pathfinder a fost faptul că am fost prizonier în rover. A trebuit să trăiesc într-un spațiu strâmt, care era plin de tot felul de rahaturi și puțea a om nespălat. Ca în zilele când eram student.

Pam-pam!

Serios, a fost îngrozitor. Au fost douăzeci și două de zile solare de nefericire abjectă.

Plănuiesc să plec spre Schiaparelli cu 100 de zile solare înainte de salvarea (sau moartea) mea și mă jur pe Dumnezeu că o să-mi smulg părul din cap dacă voi fi nevoit să petrec atâta timp în rover.

Trebuie să stau într-un loc în care să mă pot ridica în picioare și să fac câțiva pași fără să mă lovesc de obiecte. Și nu, statul afară într-un nenorocit de costum pentru EVA nu se pune. Am nevoie de spațiu personal, nu de 50 de kilograme de îmbrăcăminte.

Așa că azi m-am apucat să fac un cort. Un loc unde să mă pot relaxa cât se încarcă bateriile; un loc unde să mă întind confortabil cât dorm.

Am sacrificat recent unul dintre cele două corturi ejectabile ca să fac din el balon pentru remorcă, dar celălalt e în stare perfectă. Chiar mai bine, are un sistem de prindere pentru sasul roverului. Înainte să-l transform în fermă pentru cartofi, fusese barcă de salvare pentru rover.

Aș putea atașa cortul ejectabil la sasul oricărui vehicul. O să folosesc roverul în locul remorcii. Roverul are computerul și controalele. Dacă trebuie să verific ceva (starea sistemului de menținere a vieții sau cât de bine se încarcă acumulatorii), am nevoie de acces. În felul ăsta, o să pot intra direct în el. Fără EVA.

În plus, cât călătoresc, o să țin cortul împăturit în rover. În caz de urgență, pot să intru în el rapid.

Cortul ejectabil este elementul de bază al „dormitorului” meu, dar nu e tot. Nu e foarte mare – n-are mult mai mult spațiu decât roverul –, dar are sistemul de atașare la sas, așa că e un loc grozav de pornire. Planul meu e să dublez suprafața podelei și înălțimea. Astfel aș obține un spațiu mare și frumos în care să mă relaxez.

Ca podea o să folosesc materialul original pentru podea de la cele două corturi ejectabile. În caz contrar, dormitorul meu ar deveni o mare minge pentru hamsteri, fiindcă prelata habitatului e flexibilă. Când o umpli cu presiune, tinde să devină o sferă. N-am nevoie de așa ceva.

Pentru a contracara asta, habitatul și corturile ejectabile au un material special pentru podea. Se despăturește într-o mulțime de segmente mici care nu se desfac la mai mult de 180 de grade, deci rămâne plat.

Baza cortului ejectabil e un hexagon. Mai am o bază rămasă de la ceea ce e acum balonul remorcii. Deci când o să termin, dormitorul meu va consta din două hexagoane adiacente, cu pereți în jurul lor și un tavan nefinisat.

Pentru asta o să fie nevoie de o grămadă de lipici.

ÎNREGISTRARE DE