Lumea modernă este confruntată din nou cu acest tip de cunoaştere, dar nu la modul ezoteric ci exoteric. Ceea ce a fost interzis cândva pentru mulţime începe să devină accesibil tuturor. Este singura soluţie pentru ieşirea din criza morală a omului actual. Doar adevărul despre sine îl mai poate salva pe om. Constrângerea, forţa, războiul nu s-au dovedit utile.

  Câmpul fundamental sau realitatea ultimă. Exista aşadar o Realitate aparentă, accesibilă simţurilor noastre şi o alta invizibilă, inaccesibilă lumii noastre sensibile, postulată atât de spiritualitatea antică orientală cât şi de ştiinţele moderne.

  Acestei dimensiuni a existenţei i s-au atribuit o multitudine de denumiri.

  Spiritualitatea antică orientală o defineşte ca Realitate esenţială, Realitate ultimă, Realitate supremă, Realitate absolută, Tao.

  Religiile îi spun Brahma, Dumnezeu, Spirit Suprem.

  Ştiinţele moderne utilizează noţiunile de Câmp fundamental, Câmp unificat, Câmp informaţional universal, nivel ortoexistenţial. Am comentat de asemenea includerea la acest nivel a conceptelor de Conştiinţă Cosmică, Mind of Universe, Savoir Absolu, Inteligenţă ordonatoare de univers etc.

  Realitatea ultimă, invizibilă este esenţială pentru că este sursa realităţii vizibile, aparente. Este deci primordială şi eternă. La nivelul său sunt situate ceea ce Platon a numit Idei – arhetipurile, patern-urile – modele morfogenetice ale lumii concrete. Prima este nemanifestă, cealaltă este manifestă, aparentă, vizibilă şi efemeră. Din lumea nemanifestă se naşte materia, care nu este decât energie venită din câmpul fundamental. Prin condensare trece în substanţă, după care se întoarce din nou la Sursă. Se fac o mulţime de speculaţii asupra intrărilor şi ieşirilor materiei la nivelul "găurilor negre" şi al "găurilor albe" ("black holes" şi "white holes"). Materia vine deci din infinit, ia forme finite circumscrise cauzal şi spaţio-temporal după modele informaţionale înscrise în dimensiunea invizibilă şi se întoarce din nou în infinit, după o evoluţie supusă implacabil multiplelor ritmuri interne şi marilor cicluri cosmice.

  Corpul vizibil şi corpul invizibil. Corespunzător acestei realităţi, întreaga lume vie ar dispune de un corp vizibil şi altul invizibil. Corpul vizibil este sesizabil. Este condiţionat tridimensional şi se manifestă numai la acest nivel în virtutea legităţilor specifice acestei dimensiuni: trecut, prezent, viitor, naştere, dezvoltare, moarte etc. Corpul invizibil este matricea noastră primară, este câmpul care conţine informaţiile tuturor peregrinărilor noastre cosmice. Face parte din dimensiunea informaţional-energetică şi se supune legităţilor acesteia care, după cum am văzut, recunoaşte un alt Spaţiu-Timp şi are un alt destin, reîntregind câmpul fundamental în care îşi are originea. Am putea compara soarta sa cu, aceea a bobului de grâu. Prin cultivare în pământ se înmulţeşte. Prin trecerea matricei noastre energetice în substanţă se obţine o îmbogăţire a experienţei, un cumul de informaţie. Prin întoarcerea sa îmbogăţită la starea originară va constitui o sursă de evoluţie pentru alte structuri vii care îşi vor începe un nou ciclu cosmic. Acest corp ne apare ca fiind neperisabil în raport cu timpul terestru. In realitate, toate stările sale de existenţă sunt finite şi trec dintr-o formă în alta. Ca urmare, nimic nu are "viaţă veşnică" de vreme ce Universul însuşi se supune transformărilor ciclice.

  Raţiune şi simbol. Corespunzător celor două moduri de a vedea lumea, există şi două moduri de exprimare – una raţională şi alta simbolică. Exprimarea raţională este specifică lumii conştientului, cea simbolică – lumii inconştientului. Ne amintim că dimensiunea transcendentă este contigentă lumii inconştientului în care se află arhetipurile ca modele structurale şi funcţionale ale realităţii concrete. Exprimarea la acest nivel este deci de tip simbolic. Corespunde în acelaşi timp dimensiunii Sacrului. De aceea, calea de comunicare la acest nivel este mediată prin simboluri -ritualuri, invocări etc. Ritualul folosit de religii, de societăţile ezoterice nu reprezintă decât mijloace simbolice de exprimare, accesibile doar celor iniţiaţi. Constituie în acelaşi timp chei, mijloace de conexiune la informaţia arhetipală.

  Sănătatea şi boala depind ca expresie de asemenea de lumea simbolurilor, a arhetipurilor. Întregul Univers ne vorbeşte prin simboluri. Omul însuşi vine pe lume cu semnătura unui simbol. Pierderea simbolului înseamnă criză morală, boală psihică. Regăsirea lui înseamnă sănătate. Există tehnici terapeutice care, prin decriptarea şi redarea propriului simbol, conduc la refacerea sănătăţii uneori chiar în boli psihice majore, incurabile pe alte căi. Sigur, această posibilitate nu este totdeauna accesibilă medicinii clasice care se adresează doar unei lumi raţionale şi o ignoră pe cea simbolică.

  La acelaşi nivel al lumii de simboluri există şi exprimarea numerică a fenomenelor din Univers. Orice fiinţă, obiect sau fenomen poate fi exprimat printr-un număr corespunzător frecvenţei de câmp al substratului său energetic, numărul de atomi din structura sa, mergând până la data ivirii în lume, utilizate în diverse tehnici cu caracter ezoteric iniţial. Privite astfel, numerele nu ne mai apar doar ca expresie cantitativă a realităţii ci şi cu o funcţie ontologică.

  Certitudine şi incertitudine. Sunt câteva concepte elaborate de fizica modernă care ne obligă la revizuirea aproape completă a viziunii noastre despre lume. Să revedem importanta şi consecinţele lor.

  Principiul incertitudinii care domneşte în fizica universului cuantic nu ne mai permite să emitem verdicte rigide bazate pe un determinism care se dovedeşte a nu avea o fundamentare ştiinţifică. In intimitatea materiei există o altă raţiune, diferită de cea cu care operăm obişnuit.

  Principiul autoconsistenţei materiei din care rezultă non-separabilitatea sa – postulat de teoria bootstrap-ului şi conceptul reprezentării holografice au consecinţe de o extraordinară importanţă pentru noi, dacă le extrapolăm la social.

  Rezultă din aceste concepte că nimeni nu există doar pentru sine, ci este un nod de interrelaţii, de interacţiuni cu ceilalţi. Limitele noastre sunt ca urmare indistincte. Este greu de spus ce ne aparţine numai nouă şi ce datorăm celorlalţi. Aşadar suntem vital conectaţi cu alţii, dependenţi de ei şi atitudinea noastră faţă de ei ar trebui să fie în consecinţă. In această confluenţă cu lumea, orice acţiune exercitată într-un punct se va reflecta automat asupra întregului. Nu ne putem, deci, sustrage legilor Universului nici cel puţin atunci când gândim în singurătate şi tăcere. Deoarece creierul nostru, corpul nostru nu există şi nu funcţionează decât în conexiune