class="p1">  Christian stă deasupra mea, ţinând în mână o cravaşă din piele împletită. Poartă nişte blugi Levis vechi, decoloraţi şi rupţi, şi nimic altceva. Răsuceşte lent cravaşa în palmă, în timp ce se uită la mine. Zâmbeşte triumfător. Nu mă pot mişca. Sunt goală şi încătuşată, întinsă pe spate pe patul cu baldachin, cu picioarele şi mâinile desfăcute. Se apleacă şi îmi plimbă vârful cravaşei începând de la frunte şi continuând pe lungimea nasului, ca să simt mirosul pielii tăbăcite, şi apoi peste buzele depărtate. Îmi împinge vârful în gură ca să simt gustul pielii fine.

  — Suge-o, îmi porunceşte, cu o voce blândă.

  Mă supun şi încep să sug.

  — Destul! se răsteşte el.

  Tresar din nou când îmi scoate cravaşa din gură, apoi coboară cu ea sub bărbie, pe gât în jos, până la adâncitura de la baza gâtului. O roteşte lent acolo, după care îşi continuă traseul în josul trupului meu, de-a lungul sternului, între sâni, peste tors şi până la buric. Gâfâi, mă zvârcolesc, trag de legăturile care-mi muşcă din încheieturi şi glezne. El răsuceşte vârful cravaşei în jurul buricului, continuându-şi drumul, prin părul meu pubian până la clitoris. Mişcă instrumentul de tortură şi-mi loveşte brusc acel punct dulce, iar eu îmi dau drumul, glorios, urlându-mi uşurarea.

  Mă trezesc brusc, cu respiraţia întretăiată, udă leoarcă de transpiraţie şi resimt undele de şoc de după orgasm. Doamne-Dumnezeule! Sunt complet dezorientată. Ce mama naibii s-a întâmplat? Sunt singură în dormitor. Cum? De ce? Mă ridic iute în capul oaselor, şocată… uau! E dimineaţă. Mă uit la ceasul deşteptător – e opt. Îmi prind faţa în palme. Nu ştiam că pot să visez sex. A fost de la ceva ce-am mâncat? Poate că stridiile şi cercetările făcute pe internet s-au manifestat prin acest vis erotic. E absolut tulburător. Habar n-aveam că pot să am orgasm în somn.

  Intru împleticindu-mă în bucătărie şi dau nas în nas cu Kate – par cam agitată.

  — Ana, te simţi bine? Arăţi ciudat. Aia de pe tine e haina lui Christian?

  — Sunt bine.

  Fir-ar să fie, trebuia să mă uit în oglindă. Evit privirea iscoditoare a ochilor ei verzi. Încă mă mai resimt de pe urma evenimentului matinal.

  — Da, a lui e.

  Kate se încruntă.

  — Ai dormit?

  — Nu prea bine.

  Iau ibricul. Am nevoie de un ceai.

  — Cum a fost cina?

  Uite-o cum începe.

  — Am mâncat stridii. După care a fost cod, aşa că aş zice că a fost o cină… pescărească8.

  — Îh… urăsc stridiile şi nu vreau să ştiu cum a fost mâncarea. Cum a fost Christian? Despre ce aţi vorbit?

  — A fost atent.

  Mă opresc. Ce pot să spun? Că analizele HIV i-au ieşit negative, e pasionat de interpretarea de roluri, vrea ca eu să-i ascult fără crâcnire toate poruncile, a rănit o parteneră pe care a legat-o de tavanul sălii lui pentru jocuri şi a vrut să mi-o tragă în salonul privat pe care-l rezervase. Ar fi ăsta un bun rezumat? încerc din răsputeri să-mi amintesc ceva ce să-i pot povesti din întâlnirea cu Christian.

  — Nu e de acord cu Wanda.

  — Dar cine e de acord, Ana? Vestea asta e răsuflată. De ce eşti aşa de ruşinoasă? Suntem prietene, ce naiba!

  — Oh, Kate, am discutat o mulţime de lucruri. Ştii ce caz face el pe tema mâncării. Apropo, i-a plăcut rochia ta.

  Apa din ibric a fiert, aşa că-mi fac un ceai.

  — Vrei ceai? Vrei să te ascult la discursul pentru azi?

  — Da, te rog. Am lucrat la el astă-noapte, la Becca. Mă duc să-l iau. Şi, da, aş vrea nişte ceai.

  Kate iese în grabă din bucătărie. Pfiu, am reuşit s-o abat pe Katherine Kavanagh de la chestiunea principală. Tai câteva felii de pâine şi le arunc în toaster. Roşesc când îmi amintesc de visul intens pe care l-am avut. Ce naiba a fost asta?

  Noaptea trecută mi-a fost greu să adorm. Capul îmi vâjâia de atâtea şi-atâtea opţiuni. Tare derutată mai sunt. Ideea lui Christian de relaţie seamănă mai mult cu o ofertă de slujbă. Are stabilit un orar, o fişă a postului şi o procedură destul de severă de rezolvare a plângerilor. Nu aşa mi-am imaginat prima mea poveste de iubire – dar, desigur, Christian nu pierde timpul cu iubirea. Dacă îi spun că vreau mai mult, s-ar putea să zică nu… şi aş putea să pun în pericol şi ceea ce a oferit. Iar asta mă preocupă cel mai mult, pentru că nu vreau să-l pierd. Dar nu sunt sigură că am tăria să fiu supusa lui – În adâncul sufletului, ceea ce mă scârbeşte e povestea cu bastoanele şi bicele. Sunt laşă când e vorba despre chestii fizice şi fac tot ce-mi stă în putinţă să evit durerea. Mă gândesc la visul meu… aşa vor decurge lucrurile? Zeiţa mea intimă ţopăie ca o majoretă care agită pompoanele şi strigă „da” la mine.

  Kate se întoarce în bucătărie cu laptopul ei. Mă concentrez pe feliile de pâine şi ascult cu răbdare discursul pe care l-a pregătit pentru ceremonie.

  Sunt gata când soseşte Ray. Deschid uşa de la intrare, iar el stă pe verandă în costumul care-i vine ca naiba. Mă simt străbătută de un şuvoi cald de recunoştinţă şi dragoste pentru acest bărbat simplu şi-l iau în braţe cu o efuziune care nu-mi stă în fire. El e luat prin surprindere, chiar năucit.

  — Hei, Annie, şi eu sunt încântat să te văd, bâiguie el, îmbrăţişându-mă.

  Mă lasă jos şi-mi pune mâinile pe umeri, după care mă cercetează din creştet până-n tălpi, fruntea încreţindu-i-se:

  — Eşti bine, copil?

  — Fireşte că sunt, tată. Da' nu mai poate o fată să se bucure că-l vede pe bătrânul ei?

  Zâmbeşte, apoi vine după mine în living.

  — Arăţi bine,