— Cum? îl întrebă Sălbaticul, fără să înţeleagă.

— E una dintre condiţiile sănătăţii perfecte. Tocmai de aceea am impus ca obligatorii tratamente cu SPV.

— SPV?

— Surogat de Pasiune Violentă. Administrat cu regularitate o dată pe lună. Inundăm întregul sistem al organismului cu adrenalină. Este echivalentul fiziologic complet al spaimei şi al furiei. Are toate efectele tonice ale uciderii Desdemonei şi ale suferinţelor ei cînd o strînge de gît Othello – dar fără nici unul dintre inconvenientele acestora.

— Dar mie îmi plac inconvenientele.

— Nouă nu. Noi preferăm să facem totul într-un mod confortabil.

— Eu unul nu vreau confort. Îl vreau pe Dumnezeu, vreau poezie, vreau primejdie adevărată, vreau libertate, vreau bunătate. Vreau păcatul.

— De fapt, dumneata pretinzi dreptul de a fi nefericit, îi spuse Mustafa Mond.

— Mă rog, fie şi aşa! îl sfidă Sălbaticul. Cer dreptul la nefericire.

— Ca să nu mai pomenim de dreptul de a îmbătrîni, de a te urîţi şi de a ajunge neputincios. Dreptul de a suferi de sifilis şi cancer; dreptul de a avea prea puţină hrană; dreptul de a te umple de păduchi; dreptul de a trăi grija permanentă a zilei de mîine; dreptul de a te îmbolnăvi de tifos; dreptul de a fi chinuit de tot felul de dureri inimaginabile.

Urmă o lungă tăcere.

— Da, da, cer toate astea! exclamă într-un tîrziu Sălbaticul.

Mustafa Mond dădu din umeri:

— Să-ţi fie de bine.

1. Despre imitarea lui Hristos sau Drumul sufletului către desăvîrşire, operă mistică vestită, scrisă în latină de călugărul german Thomas à Kempis (1380-1471).

2. Filosof american (1842-1910), fratele romancierului Henry James.

3. John Henry Newman (1801-1890), prelat, filosof şi scriitor britanic, reformator al Evanghelismului, ca promotor al „mişcării oxfordiene“.

4. Pandulph (Pandolfo), emisarul Papei care-l excomunică pe Regele Ioan (Fără de ţară) în piesa omonimă a lui Shakespeare.

5. Maine de Biran (1766-1824), filosof şi politician francez.

6. Interpretare a cuvintelor spuse de Hamlet lui Horatio: „Mai multe-s pe pămînt şi-n cer, Horaţio, decît închipuie filosofia ta“ (Hamlet, I, 1, 167).

7. Francis Herbert Bradley (1846-1924), filosof irlandez.

8. Regele Lear, V, 3, 170-174, trad. Mihnea Gheorghiu, ed. cit., vol. 7, 1988, p. 206.

9. Ibid., V, 3, 175-176.

10. Troilus şi Cresida, II, 2, 54-55, ed. cit., vol. 6, 1987, p. 35.

11. Othello, II, 1, 187-188, ed. cit., vol. 6, 1987, p. 291.

12. Hamlet, III, 1, 58-61, ed. cit., vol. 5, 1986, p. 371.

13. Ibid., IV, 4, 51-53, p. 400.

Uşa era întredeschisă. Intrară.

— John!

Din baie veni un zgomot neplăcut şi caracteristic.

— S-a întîmplat ceva? strigă Helmholtz.

Nici un răspuns. Sunetul neplăcut se repetă – o dată şi încă o dată; apoi tăcere. Pe urmă se trase zăvorul, se deschise uşa de la baie şi dinăuntru apăru Sălbaticul, palid ca moartea.

— Hei, John, dar arăţi groaznic! exclamă îngrijorat Helmholtz.

— Ai