— Hawat va intui că un agent de-al nostru s-a infiltrat printre ei. Suspectul cel mai evident e doctorul Yueh, care-i într-adevăr unealta noastră. Dar Hawat ştie că doctorul e absolvent al Şcolii Suk şi supus Condiţionării Imperiale – cu alte cuvinte, un om destul de sigur spre a-l sluji chiar pe Împărat. Condiţionarea Imperială se bucură de o încredere oarbă. Unii susţin chiar că nu poate fi anihilată decât cu preţul vieţii subiectului. Şi totuşi, aşa cum a remarcat cineva odată, cu o pârghie potrivită poţi urni din loc şi o planetă. Iar noi am găsit pârghia potrivită pentru a-l urni pe doctor.

  — Cum? Întrebă Feyd-Rautha, brusc interesat. Subiectul i se părea fascinant. Toată lumea ştia că persoanele supuse Condiţionării Imperiale nu puteau fi corupte prin nici un mijloc.

  — Altădată, interveni Baronul. Spune mai departe Piter.

  — În locul lui Yueh, continuă mentatul, vom scoate în calea lui Hawat un suspect mult mai interesant. Planul nostru este extrem de îndrăzneţ. Dar tocmai de aceea suntem siguri că Hawat o va bănui pe ea.

  — Ea? Rosti mirat Feyd-Rautha.

  — Doamna Jessica în persoană, spuse Baronul.

  — Nu e sublim? Zise Piter. Problema o să-l preocupe în asemenea măsură pe Hawat încât îi va afecta grav funcţiile de mentat. S-ar putea chiar să încerce s-o ucidă. (Se încruntă, adaugă:) Dar nu cred că va izbuti.

  — Şi nici tu nu doreşti asta, aşa-i? Îl provocă Baronul.

  — Nu-mi distrage atenţia, replică Piter. În timp ce Hawat va fi ocupat cu doamna Jessica, îl vom încurca şi mai mult, provocând tulburări în câteva garnizoane şi alte diversiuni similare, care vor putea fi însă repede rezolvate. Ducele trebuie lăsat să creadă că a dobândit un oarecare grad de securitate. Apoi, la momentul potrivit, îi vom da de ştire lui Yueh şi, atacând cu forţele noastre principale, vom… vom…

  — Dă-i drumul, spune-i tot, îl îndemnă Baronul.

  — Vom invada planeta, sprijiniţi de două legiuni de sardaukari îmbrăcaţi în uniforme Harkonnen.

  — Sardaukari! Tresări Feyd-Rautha. Văzu cu ochii minţii imaginea fioroaselor trupe imperiale – ucigaşii fără milă, soldaţii fanatici ai Împăratului Padişah.

  — Sper că-ţi dai seama câtă încredere îţi acord, Feyd, spuse Baronul. Dacă o singură şoaptă despre afacerea asta ar ajunge la urechile vreunei alte Case Mari, întregul Landsraad s-ar putea coaliza împotriva Casei Imperiale şi s-ar dezlănţui haosul.

  — Punctul esenţial e următorul, zise Piter. De vreme ce Casa Harkonnen este folosită pentru a săvârşi treburile murdare ale Imperiului, ea va beneficia în mod cert de avantaj. Un avantaj periculos, desigur, dar care, manevrat cu precauţie, îi va aduce profituri mai mari decât ale oricăror alte Case din Imperiu.

  — Habar n-ai despre ce profituri e vorba, Feyd, spuse Baronul. Nici măcar nu ţi-ar putea trece prin cap. Pentru început… vom obţine un directorat irevocabil în compania CHOAM.

  Feyd-Rautha dădu din cap. Profiturile erau totul. Iar CHOAM era cheia profiturilor. Fiecare Casă nobilă scotea din sipeturile Companiei tot ce putea scoate pe durata unui directorat. Directoratele CHOAM reprezentau adevărata măsură a puterii politice din Imperiu, trecând dintr-o mână în alta, odată cu modificarea numărului de voturi obţinute în Landsraad, la concurenţă cu Împăratul şi cu susţinătorii acestuia.

  — S-ar putea, spuse Piter, ca Ducele Leto să încerce să fugă la neisprăviţii de fremeni de la marginea deşertului. Ori să încerce să-şi trimită doar familia spre acest adăpost imaginar. Dar această uşiţă de salvare e blocată de unul din agenţii Majestăţii Sale – ecologul planetei. Poate-l mai ţii minte: Kynes.

  — Feyd şi-l aminteşte, interveni Baronul. Spune mai departe.

  — Nu prea ştii să te-abţii, Baroane, remarcă Piter.

  — Spune mai departe, ţi-am poruncit! Tună Baronul.

  Piter dădu din umeri.

  — Dacă totul va reuşi conform planului, spuse, în mai puţin de un an standard Arrakisul va deveni subfieful Casei Harkonnen. Unchiul tău va solicita o dispensă. Planeta va fi condusă de agentul său personal.

  — Care va stoarce şi mai multe profituri, rosti Feyd-Rautha.

  — Exact, întări Baronul Şi gândi: Aşa-i şi drept. Noi suntem cei care-am colonizat Arrakisul… cu excepţia celor câtorva venetici de fremeni care se ascund la periferia deşertului… şi-a prăpădiţilor de contrabandişti, care sunt prizonierii planetei, întocmai ca şi muncitorii indigeni.

  — Iar Casele Mari vor şti că Baronul i-a distrus pe Atreizi, spuse Piter. Vor şti cu siguranţă.

  — Vor şti, şuieră Baronul.

  — Ce-i mai frumos, adăugă Piter, este că va şti şi Ducele. Adică ştie de-acum, într-un fel. Nu se poate să nu fi mirosit capcana.

  — Ştie, ştie, mormăi Baronul şi în glasul lui răzbătu o notă de mâhnire. Dar n-are încotro… Cu atât mai rău pentru el!

  Baronul părăsi ungherul de lângă globul Arrakisului. Ieşind din umbră, silueta sa căpătă proporţii – imensă, obeză. Cu umflături discrete sub faldurile robei întunecate, în locurile unde trupul mătăhălos era parţial susţinut de dispozitive de suspensie portabile, prinse în hamuri. Cântărea aproape două sute de kilograme standard, dar picioarele nu-i purtau mai mult de cincizeci.

  — Mi-e foame! Mugi, mângâindu-şi cu degetele pline de inele buzele groase şi privindu-l pe Feyd-Rautha cu ochi înecaţi în grăsime. Dă poruncă să ni se aducă ceva de mâncare, dragul meu. Să gustăm ceva înainte de culcare.

 Chapter 3

  Astfel grăit-a Sfânta Alia-a-Cuţitului: „Cucernica Maică trebuie să îmbine puterea de seducţie a unei curtezane cu măreţia sublimă a unei zeiţe virgine şi să păstreze aceste atribute sub tensiune atât timp cât vor dăinui forţele tinereţii sale. Căci, atunci când frumuseţea şi tinereţea se vor fi dus, va descoperi că locul intermediar, ocupat odinioară de tensiune, s-a preschimbat într-un izvor de şiretenie şi de iscusinţă”.

  Fragment din Muad'Dib, comentarii de familie de prinţesa Irulan

  — EI, JESSICA, ce-ai de spus în ceea ce te priveşte? Întrebă Cucernica Maică.

  Asfinţea soarele la Castelul Caladan, în