Ethan mă ţine cu braţul pe după mijloc când ridic privirea direct în ochii cenuşii, îngheţaţi ai lui Christian Grey. Kate e lângă el.

  — Bună, Ray.

  Kate îl sărută pe Ray pe amândoi obrajii, făcându-l să roşească. L-ai cunoscut pe prietenul Anei? Christian Grey.

  La dracu', la dracu', la dracu'… Kate! Aoleu! Simt că mi se scurge tot sângele din cap.

  — Domnule Steele, încântat să vă cunosc, spune Christian cu eleganţă, cu căldură şi deloc încurcat de prezentarea lui Kate.

  Întinde mâna, pe care Ray, spre lauda lui, o ia, fără să trădeze nici pic din surprinderea uriaşă care l-a cuprins.

  Mulţumesc foarte mult, Katherine Kavanagh, spumeg eu. Cred că Vocea mea interioară a leşinat.

  — Domnule Grey, murmură Ray, cu o expresie indescifrabilă, exceptând poate privirea uşor mirată a ochilor săi mari şi căprui.

  Aceştia alunecă înspre faţa mea cu o expresie care parcă zice: „Când aveai de gând să-mi dai vestea asta?” îmi muşc buza.

  — Iar el este fratele meu, Ethan Kavanagh, îi spune Kate lui Christian.

  Christian îşi întoarce privirea de gheaţă spre Ethan, care a rămas cu braţul pe după mijlocul meu.

  — Domnule Kavanagh.

  Cei doi îşi strâng mâinile. Christian îmi întinde braţul.

  — Ana, iubito, murmură el şi alintul mă face să mor un pic.

  Mă desprind de lângă Ethan, în vreme ce Christian îi adresează un zâmbet de gheaţă, şi îmi iau locul lângă el. Kate îmi zâmbeşte larg. Ştie exact ce face, şireata de ea!

  — Ethan, mama şi tata voiau să vorbească cu noi.

  Kate îl trage după ea pe Ethan.

  — Şi, ia ziceţi, măi copii, de când vă cunoaşteţi?

  Ray se uită impasibil când la Christian, când la mine.

  Facultatea vorbirii m-a părăsit. Vreau să mă înghită pământul. Christian îşi pune braţul pe după mine, degetul lui mare dezmierdându-mi spatele gol, înainte ca mâna lui să-mi prindă umărul.

  — De vreo două săptămâni, spune el, fără ezitări. Ne-am cunoscut când Anastasia a venit să-mi ia un interviu pentru ziarul studenţesc.

  — Nu ştiam că lucrezi la ziarul studenţesc, Ana.

  Vocea lui Ray sună ca o mustrare domoală, trădându-i iritarea. La naiba!

  — Kate era bolnavă, murmur eu.

  E tot ce reuşesc să zic.

  — Minunat discurs ai susţinut, domnule Grey.

  — Vă mulţumesc, domnule. Înţeleg că sunteţi un pescar pasionat.

  Ray ridică din sprâncene şi zâmbeşte – un zâmbet rar, sincer, marca Ray Steele autentic – şi uite-aşa încep să discute despre pescuit. De fapt, curând mă simt în plus. Deja l-a fermecat pe tata, îl are la degetul lui mic… cum ţi-a făcut şi ţie, mă admonestează Vocea interioară. Puterea lui n-are limite. Mă scuz şi mă duc să o caut pe Kate.

  Stă de vorbă cu părinţii ei, care sunt încântători ca întotdeauna şi mă întâmpină cu căldură. Facem schimbul obligatoriu de amabilităţi, în special legat de apropiata lor vacanţă în Barbados şi de apropiata noastră mutare.

  — Kate, cum ai putut să mă trădezi faţă de Ray? şuier eu cu primul prilej când ştiu că nu sunt auzită.

  — Pentru că eram sigură că n-ai s-o faci niciodată şi voiam să-l ajut pe Christian în problemele lui cu implicarea pe termen lung.

  Kate se uită la mine cu candoare.

  Mă încrunt la ea. Eu sunt aia care nu vrea să se implice, prostuţo!

  — Pare trčs cool în privinţa asta, Ana. Nu te mai agita. Uită-te la el acum – Christian nu-şi poate dezlipi privirea de tine.

  Privesc în direcţia lor şi văd că amândoi, Ray şi Christian, se uită la mine.

  — Stă cu ochii pe tine ca un şoim.

  — Mă duc să-l salvez pe Ray sau pe Christian. Habar n-am pe care dintre ei. Şi încă n-am terminat discuţia pe subiectul ăsta, Katherine Kavanagh! îi mai zic, aruncându-i o uitătură cruntă.

  — Ana, ţi-am făcut un serviciu! strigă Kate după mine.

  — Bună, le spun amândurora când ajung la ei.

  Par să fie OK. Christian e încântat de o glumă doar de el ştiută, iar tata pare incredibil de relaxat, ţinând cont de faptul că el se află într-o situaţie „socială”. Oare ce-or mai fi discutat în afară de pescuit?

  — Ana, unde sunt toaletele?

  — Ieşi din cort prin faţă şi după aia la stânga.

  — Vin imediat. Vă las un pic singuri, copii.

  Ray iese din cort. Eu mă uit neliniştită la Christian. Ne oprim o clipă când un fotograf ne face o poză.

  — Vă mulţumesc, domnule Grey.

  Fotograful se grăbeşte să plece, iar eu clipesc de la lumina bliţului.

  — Va să zică, l-ai fermecat şi pe taică-meu.

  — Şi pe?

  Christian ridică dintr-o sprânceană în chip de întrebare. Roşesc, îmi mângâie obrazul cu degetele.

  — Oh, aş vrea să ştiu la ce te-ai gândit, Anastasia, şopteşte el prinzându-mi bărbia şi ridicându-mi capul astfel încât ne uităm cu intensitate unul în ochii celuilalt.

  Am respiraţia întretăiată. Cum poate să aibă un asemenea efect asupra mea, chiar şi în cortul ăsta plin de lume?

  — Chiar în clipa asta, mă gândesc: Frumoasă cravată, zic eu şoptit.

  El chicoteşte.

  — De curând, a devenit preferata mea.

  Mă fac stacojie la faţă.

  — Arăţi adorabil, Anastasia. Rochia asta ţi se potriveşte şi îmi dă posibilitatea să-ţi mângâi spatele, să-ţi mângâi pielea frumoasă.

  Deodată, am senzaţia că suntem singuri în încăpere. Doar noi doi. Întregul meu trup prinde viaţă, fiecare terminaţie nervoasă cântând încetişor, iar câmpul electric dintre noi mă atrage spre el.

  — Ştii c-o să fie bine, nu-i aşa, iubito? şopteşte, închid ochii şi măruntaiele mele se destind şi se topesc.

  — Dar eu vreau mai mult, murmur.

  — Mai mult? Se uită la mine nedumerit, privirea întunecându-i-se.