— Mai mult, repetă el încet.

  Testează cuvintele – nişte cuvinte scurte şi simple, dar atât de pline de promisiuni. Degetul lui mare se plimbă pe buza mea de jos.

  — Vrei inimioare şi flori.

  Încuviinţez din nou. Se uită la mine clipind şi văd cum în ochii lui se reflectă o luptă interioară.

  — Anastasia, zice el cu voce blândă. Pentru mine, nu e un lucru pe care să-l cunosc.

  — Nici pentru mine.

  Zâmbeşte uşor.

  — Nu ştii prea multe, murmură.

  — Iar tu ştii toate lucrurile anapoda.

  — Anapoda? Nu şi pentru mine.

  Clatină din cap. Pare atât de sincer.

  — Încearcă, şopteşte.

  O provocare, care mă pune la încercare. Lasă capul într-o parte ca să-mi arate zâmbetul lui uşor pieziş şi năucitor.

  Suspin şi mă simt ca Eva în Grădina Raiului, iar el este şarpele, aşa că nu pot să rezist.

  — OK, şoptesc.

  — Ce?

  I-am acaparat atenţia deplină, neîmpărţită cu nimeni. Înghit în sec.

  — OK, o să încerc.

  — Eşti de acord?

  E limpede că nu-i vine să creadă.

  — Mai trebuie discutate limitele acceptabile, dar da, o să încerc.

  Vocea abia mi se aude. Christian închide ochii şi mă îmbrăţişează.

  — Isuse, Ana, eşti atât de imprevizibilă. M-ai lăsat fără grai.

  Face un pas înapoi şi deodată Ray se întoarce, iar rumoarea din cort e tot mai mare – Îmi vâjâie capul. Nu suntem singuri. Fir-ar să fie! Tocmai am acceptat să fiu supusa lui. Christian îi zâmbeşte lui Ray şi ochii lui dansează de bucurie.

  — Annie, n-ar trebui să mergem la masă undeva?

  — OK.

  Clipesc către Ray, încercând să-mi regăsesc echilibrul. Ce-ai făcut? ţipă Vocea interioară la mine. Zeiţa mea intimă execută salturi pe spate cu o dexteritate demnă de o gimnastă olimpică din Rusia.

  — Vrei să vii cu noi, Christian? întreabă Ray.

  Christian! Ridic privirea spre el, implorându-l să refuze. Am nevoie de un răgaz de gândire… ce naiba am făcut?

  — Vă mulţumesc, domnule Steele, dar am alte planuri. A fost o mare plăcere să vă cunosc, domnule.

  — Aşijderea, răspunde Ray. Să ai grijă de fetiţa mea.

  — Oh, sunt hotărât să fac asta.

  Cei doi îşi strâng mâinile. Simt că mi-e rău. Ray nu are habar cum o să aibă grijă Christian de mine. Christian îmi ia mâna şi mi-o duce la buze, sărutându-mi degetele cu tandreţe, fără să-şi dezlipească de mine ochii mistuitori.

  — Pe mai târziu, domnişoară Steele, rosteşte el răguşit, pe un ton plin de promisiuni.

  Gândul îmi face pântecele să se înfioare. Ia stai aşa… mai târziu?

  Ray mă ia de cot şi mă duce spre ieşire.

  — Pare un tânăr zdravăn. Şi înstărit, pe deasupra. Puteai să alegi mult mai rău, Annie. Deşi nu ştiu de ce-a trebuit să aud despre el de la Katherine… mă dojeneşte.

  Ridic din umeri în chip de scuză.

  — Păi, orice bărbat căruia îi place şi se pricepe la pescuitul la muscă e OK pentru mine.

  Doamne-Dumnezeule… Ray aprobă din cap. Dacă ar şti…

  Ray mă aduce acasă la lăsarea serii.

  — S-o suni pe maică-ta, îmi zice.

  — Am s-o sun. Mulţumesc c-ai venit, tată.

  — Pentru nimic în lume n-aş fi lipsit, Annie. Mă faci să fiu tare mândru de tine.

  Oh, nu. N-am de gând să cad în sentimentalisme. Simt că mi se adună un nod în gât şi-l îmbrăţişez cât pot de tare. El mă cuprinde cu braţele, uluit, şi nu mă mai pot abţine – Îmi dau lacrimile.

  — Hei, Annie, scumpa mea, mă linişteşte el. O zi mare pentru tine… nu? Vrei să vin să-ţi fac un ceai?

  Râd, în ciuda lacrimilor. După părerea lui Ray, ceaiul e întotdeauna răspunsul. Îmi amintesc cum se plângea mama de el, zicând că atunci când era vorba despre ceai şi despre compasiune, el se pricepea întotdeauna la ceai, dar nu şi la compasiune.

  — Nu, tată, sunt bine. M-am bucurat tare mult să te văd. O să-ţi fac o vizită de îndată ce mă mut la Seattle.

  — Succes la interviuri. Să-mi dai de ştire cum decurg.

  — Bineînţeles, tată.

  — Te iubesc, Annie.

  — Şi eu te iubesc, tată.

  Zâmbeşte, cu ochii lui căprui plin de căldură şi luminoşi, şi se urcă la volanul maşinii. Îi fac cu mâna la despărţire în timp ce dispare în lumina amurgului şi mă întorc apatică în apartament.

  Primul lucru pe care-l fac este să-mi verific telefonul. Trebuie pus la încărcat, aşa că iau încărcătorul şi-l bag în priză înainte să pot vedea ce mesaje am primit. Patru apeluri ratate, un mesaj vocal şi două SMS-uri. Trei apeluri ratate de la Christian… nici un mesaj. Un apel ratat de la José şi un mesaj vocal prin care-mi spune că-mi urează toate cele bune pentru absolvire.

  Deschid mesajele text.

  „Ai ajuns acasă cu bine?” „Sună-mă.”

  Ambele sunt de la Christian. De ce n-a sunat acasă? Mă duc în dormitor şi dau drumul la maşinăria malefică.

  De la: Christian Grey

  Subiect: în noaptea asta

  Data: 25 mai 2011, 23.58

  Către: Anastasia Steele

  Sper că ai ajuns cu bine acasă în maşina aia a ta. Dă-mi de ştire dacă eşti bine.

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  Dumnezeule… de ce şi-o fi făcut atâtea griji pentru broscuţa mea? M-a slujit cu credinţă trei ani, iar José a fost întotdeauna la îndemână când a fost nevoie de reparat ceva. Următorul e-mail al lui Christian e de astăzi.

  De la: Christian Grey

  Subiect: Limite acceptabile

  Data: 26 mai 2011, 17.22

  Către: Anastasia Steele

  Ce lucru aş mai putea