Îngrozitoare aşteptare… Nesiguranţa asta… Emoţia că o voi vedea dezbrăcată, deşi părea să aibă corpul mult prea slab… Curiozitatea să ştiu cum e în felul ei… Când va fi goală prin casă… Cum are sânii… Am fumat ţigară după ţigară. S-a întors peste vreo patruzeci de minute. Când am auzit-o jos, m-am speriat ca de o halucinaţie. Aducea un pachet, ca de carton, în hârtie albă. Am crezut că e ceva de la vreo cofetărie.

  — Ce mai e şi asta…?

  Şi-a aruncat vulpea de la gât, a pus pe un taburet pălăria şi mănuşile negre deasupra.

  — Lasă-mă să-l duc în baie… Şi l-a desfăcut pe jumătate surâzând comic, ca să-mi arate…

  Erau o perie de dinţi, săpun şi încă un anume obiect de toaletă.

  — Dă-mi încă un pahar de vin, că prospeţimea de afară m-a trezit… Am cutreierat pe stradă cu maşina, să găsesc o farmacie deschisă, servită de vreo femeie… E stupid, dar mă jenez să cer unui bărbat, fie el şi farmacist, asemenea cumpărături.

  — Ţi-e frică să nu ai copii…?

  — Nu asta în primul rând, pentru că un copil mi-ar plăcea să am… Dar dacă ameţeala dintâi mă face să accept un bărbat… O clipă după aceea mi-e silă de el… Aş muri, de nu ar fi o cameră de baie alături. Nici chiar bărbatul meu…

  — Care bărbat?

  — Nu are nici o importanţă că dumneata îmi spui mereu domnişoară, ca încasatoarelor de la tramvai, dar am fost măritată… Sunt divorţată acum.

  Am rămas mult pe gânduri… Era ceva foarte jignitor în indiferenţa asta cu care vorbea.

  — Dar ştii că e cam dezagreabil pentru un bărbat ceea ce spui?

  — Te simţi jignit dumneata?

  — Da…

  — Nu ştiu, poate că aş putea fi altfel, când aş iubi un bărbat, dar nu l-am iubit nici măcar pe fostul meu soţ, care m-a dezgustat cel dintâi… De ce eşti posomorât? Pot să-ţi spun că-mi placi. Dar nu atât de mult – şi a scăzut vocea – ca să te iubesc.

  Şi-a aprins o ţigară şi am imitat-o… Mă liniştisem cu totul şi o simţeam acum puţin cam străină. Aşa a început această întâmplare atât de plină de durere, care a urmat. Nu mă iubea şi n-o iubeam, nici măcar n-aş putea spune că o doream, căci fusese mai mult enervarea că pleacă, şi despre ea cred că, de asemenea, nu mă dorea. Ostentaţia cu care se ameţea cu vin mă lămurea cu totul în privinţa asta. Hotărâsem amândoi, simplu, un fel de posesiune lucidă, rece. Eram aşa de stins, că o clipă am avut fiorul că nu voi putea fi bărbat, mai ales că acum toată curiozitatea de a o vedea goală dispăruse, căci îmi întărisem aşa, fără motiv, din simplul fapt că se întorsese, bănuiala, provocată de faptul că avea clavicula mlădioasă, dar, oricum, vizibilă, că e prea slabă.

  — Mai e vin?

  I-am turnat din nou. Era pe colţul divanului, cu mâna sprijinită pe mescioară, cu genunchii mai sus decât mijlocul corpului şi, unul peste altul, picioarele întindeau desăvârşit ciorapii, ca şi când ar fi fost cu intenţia de a-i prezenta.

  Fuma foarte îngândurată, şi eu mă întrebam cum să fac s-o sărut.

  S-a ridicat hotărât.

  — Nu rămân.

  Am tresărit încremenind, căci vedeam că se gândise prea mult la ceva şi bănuiam că regretă că a rămas.

  — De ce?

  Gândul că pleacă îmi dădea din nou senzaţia că pierd ceva de preţ. Şi enumerând comic:

  — N-am nici pijama, nici cămaşă… Şi probabil, n-ai nici dumneata Eu ţi-am cumpărat numai puţină rufărie de pat şi de baie… Mă gândeam că ai să trimiţi servitoarea să-ţi aducă lucrurile personale de acasă.

  Mi s-a părut aşa de copilăroasă şi comică, încât era să izbucnesc în râs.

  — Atunci, te duci înainte, te dezbraci şi te culci… Ce nevoie ai sub cuvertură de cămaşă?

  S-a gândit, a tras din ţigară, iar mâna, ieşind din manşeta de batist albă, mi-a dat repetat impresia unui pistil palid, de crin alb, uriaş.

  — Bine, mă duc, dar să nu vii decât când te voi chema eu.

  Am fumat încă o ţigară cu liniştea unui bărbat care ştie că alături o femeie se pregăteşte pentru el. Faptul că era o femeie pe care nici nu o sărutasem încă făcea totuşi stânjenitor de neobişnuită împrejurarea şi aproape că mă întrebam nedumerit ce are să mai urmeze şi mai ales prin ce treceri.

  Am fost chemat pe nume şi am intrat în odaia de dormit… Cu capul pe perină strângea, cu pumnii vârâţi dedesubt, cearşaful, până sub bărbie, sus. Am rămas încremenit… În locul femeii atât de sigură de ea, de până adineaori, atât de conştientă de tot, era acum în pat un cap de fetiţă puţin speriată, cu ochii mari umezi, în care tremura neliniştea, gura îi era crispată într-un surâs, care putea fi şi îndurerat şi pedepsit de emoţie…

  M-a înduioşat adânc. Mi s-au împurpurat obrajii de uimire. Am îngenuncheat pe puful mare cât o roată, de lângă patul scund. Mi-am apropiat capul, privind tulbure ochii limpeziţi şi totuşi plini de nelinişte, care cereau o inutilă şi copilăroasă îndurare. Gura sfioasă ar fi vrut mereu să zâmbească, dar nu izbutea să arate decât puţin de tot din albul dinţilor de sus. Am apăsat-o şi am simţit-o puţin umedă şi caldă sub buzele mele. I-am petrecut mâna stângă sub ceafă, cu mâna dreaptă i-am prins bărbia – şi după ce i-am desfăcut şi zdrobit uşor buzele ca să le potrivesc în toată suprafaţa lor gurii mele, am sorbit toată neliniştea şi toată duioşia lor, ca un destin început.

  Dar cotul mâinii mele drepte, ale cărei degete îmi apropiau de buze bărbia şi gura ei, a zdrobit, prin pânza cearşafului, un fruct mic şi elastic al pieptului, care m-a înfiorat.