depăşit cadrul închis, elaborându-se o diversitate de tehnici în acest scop, diferite în formă după originea lor. Este fără îndoială o diferenţă evidentă între Yoga, Qi Gong, tehnicile folosite în societăţile de mistere din vechiul Egipt, din Grecia antică, şi tehnicile de relaxare moderne. Vom vedea însă că toate au un punct comun şi aceeaşi finalitate. Diversitatea lor nu vrea să însemne lipsa de eficienţă, cum afirmă unii comentatori, ci are o explicaţie simplă. Aparţinând unor zone spirituale şi geografice diferite, este firesc să îmbrace şi aspecte diferite. Se ştie apoi din medicină că fiecare om îşi face boala sa, diferită de a altui semen şi, în consecinţă, se impune un tratament adecvat persoanei. Insuccesul nu este expresia metodei, ci a subiectului. Sunt mai mulţi factori comuni care converg la obţinerea rezultatelor dorite. Aceasta presupune voinţa de a controla în permanenţă, în primul rând gândurile şi apoi acţiunile, dorinţele, trebuinţele, atitudinea faţă de semeni, o anumită predispoziţie naturală spre domeniu şi circumstanţe favorabile. Aceasta este explicaţia pentru care, din antichitate şi până astăzi, puţini oameni reuşesc să cucerească universul interior, apropiindu-se de perfecţiune.

  În ceea ce ne priveşte, suntem pe deplin conştienţi de utopia de a atinge perfecţiunea şi nu acesta este scopul, ci de a analiza acele elemente care fac parte din drumul spre noi în speranţa, dacă nu de a-1 par-curge în întregime, cel puţin de a ne orienta şi rămâne aici şi nu pe cele care duc la drama lumii moderne. Pentru că lumea modernă, cu excepţiile care au existat întotdeauna, nu este decât o lume a urii, iar istoria sa, cu aceleaşi rare excepţii, este o istorie a urii. In această lume, idealul perfecţiunii umane s-a pierdut. "Cum ar putea să apară un astfel de ideal în timpul nostru? Noi am pierdut calea spre zei." ne spune Anton Dumitru (Homo universalis, Ed. Eminescu, 1990).

  Repetări necesare. Pentru a nu pierde coerenţa punerii vom reaminti sintetic ideile anterioare, pentru a avea o conexiune cu cele ce urmează.

  Am convenit că la baza Universului se află o raţiune, o inteligenţă, indiferent de unghiul din care o privim – al religiilor sau al ştiinţelor. Această inteligenţă ne apare ca sursa întregului existent şi constatăm că operează prin legi care fac obiectul ştiinţelor. Pentru cursivitatea expunerii vom exprima ansamblul legilor naturii prin termenul generic de Lege.

  Acolo unde există Lege nu există libertate nelimitată. Un om nu poate fi liber să facă ceea ce vrea atâta vreme cât condiţia sa de a exista este ineluctabil determinată de ceilalţi semeni. Libertatea sa încetează acolo unde începe libertatea altuia. A suprima libertatea altui om de care suntem dependenţi prin fire invizibile înseamnă a ne anula propria libertate. Aceasta este Legea. Nu ne putem manifesta liber decât în limitele Legii. Orice abatere de la Lege implică o implacabilă suferinţă, pentru că aici intervin echilibre de forţe şi energii care nu pot fi eludate. Am spus că libertatea ne vine de la natură, deci nu dreptul la libertate ar trebui să îl revendice oamenii, ci dreptul la acea lege care îi pune în acord cu natura. Orice alte opinii despre libertate nu sunt decât exprimări metaforice care mărturisesc ori ignoranţă ori interese.

  Raţiunea care trebuie să motiveze gândirea şi întreaga acţiune umană trebuie să fie trăirea în acord cu Legea. A trăi în acord cu Legea înseamnă a statua prin comportamentul nostru o serie de raporturi armonioase între noi şi Univers, între noi şi semeni, în propria noastră fiinţă. În funcţionarea oricărui sistem, armonie înseamnă eficienţă, dizarmonie înseamnă in-eficienţă iar pentru sistemele vii rezultatul este suferinţa, boala, sfârşitul prematur.

  A stabili raporturi armonioase înseamnă a ne înscrie în demersul legilor naturii, având ca rezultat o funcţionalitate optimă prin împlinirea fiinţei noastre autentice, care îşi are, după cum am văzut, substanţa în raţiunea cosmică.

  În planul acţiunii concrete, stabilirea acestor raporturi armonioase înseamnă controlul riguros al tuturor gândurilor şi acţiunilor noastre, cărora trebuie să le imprimăm în exclusivitate o finalitate pozitivă în acord cu Legea. Dacă reflectăm puţin asupra noastră constatăm că în majoritatea timpului suntem gândiţi de evenimente şi nu noi ne impunem gândurile. De aceea controlul gândirii din care derivă acţiunea este absolut necesar pentru a realiza cunoaşterea eului nostru esenţial. Imprimarea unei finalităţi pozitive în gândire şi acţiune este singura cale, singurul drum spre cunoaştere şi apropiere de perfecţiune. În alţi termeni, este singurul drum spre elevarea noastră spirituală, care nu înseamnă doar obţinerea de informaţie prin instruire, ci presupune şi un cumul de energie pozitivă necesară transcenderii în planul conştiinţei cosmice. Acesta este, după cum am văzut, scopul vieţii. Să realizăm în planul conştiinţei şi al trăirii concrete unitatea cu Sursa. A trăi în unitate cu Sursa presupune nu numai cunoaşterea adevărului despre noi ci şi beneficiul real, concret al forţei cosmice.

  Se poate naşte aici o nedumerire. Din tot ce s-a scris despre domeniu s-ar părea de înţeles că deja suntem pe calea cunoaşterii. Este suficientă această cunoaştere pentru transformarea noastră? Nu. Reprezintă doar o informaţie necesară, dar care netradusă în gândire şi acţiune nu are nici o valoare. Aceasta este explicaţia pentru care o serie de oameni bine informaţi în domeniu sau cu o cultură elevată nu au şi beneficiul acestei cunoaşteri. Este necesară nu numai acumularea de cunoştinţe cu caracter pur teoretic ci şi transpune-rea lor în pianul trăirii concrete.

  Nivelul critic de energie. Suntem de părere că, după cum este nevoie de un număr critic de neuroni în scoarţa cerebrală pentru a avea o stare a conştientei situată în limitele normalului, asemănător este nevoie de o cantitate critică de energie pentru a accede la o conştiinţă modificată.

  Toate metodele aflate în discuţie au, în ultimă instanţă, ca efect acumularea de energie. Respectarea Legii are exact acest efect, deoarece ne conectează direct la Sursă, la izvorul forţei cosmice de care ne-am desprins în clipa în care au apărut distorsiuni în comportamentul nostru, astăzi beneficiind doar indirect, intermediat de o mulţime de obstacole pe care singuri ni le-am construit.