de mai multe ori sau chiar i-au împins în bara din spate. Atât de intimidantă era aura unui automobil de prestigiu încât 50% dintre automobilişti au aşteptat respectuoşi în spatele lui să pornească fără să-şi atingă claxonul.101

  Mai târziu, cercetătorii şi-au întrebat colegi studenţi ce ar fi făcut într-o asemenea situaţie. Comparativ cu constatările studiului, studenţii au subestimat, în mare măsură, cât timp ar fi aşteptat înainte de a claxona o maşină de lux. În special, bărbaţii au greşit mult spunând că ei ar claxona mai repede o maşină de lux faţă de una obişnuită; desigur studiul a arătat exact contrariul. Merită observată asemănarea dintre acest model şi alte cercetări despre presiunea autorităţii. La fel ca în cercetarea lui Milgram despre asistentele unui spital din vestul ţării şi ca în experimentul cu agentul de pază în uniformă, oamenii nu au fost capabili să prezică în mod corect cum vor reacţiona ei sau alţii sub influenţa autorităţii.

  În fiecare caz, efectul unei asemenea influenţe a fost mult subestimat. Această caracteristică a autorităţii poate fi responsabilă pentru mare parte din succesul ei ca instrument de obţinere a supunerii. Nu numai că autoritatea are o influenţă puternică asupra noastră, dar această influenţă se manifestă neaşteptat.

  CUM SĂ TE PROTEJEZI DE INFLUENŢA EXERCITATĂ DE ACŢIUNEA PRINCIPIULUI AUTORITĂŢII.

  O tactică de protecţie pe care putem s-o folosim împotriva influenţei autorităţii este să înlăturăm elementul-surpriză. Deoarece, în mod obişnuit, percepem greşit impactul profund al autorităţii (şi al simbolurilor ei) asupra acţiunilor noastre, avem dezavantajul de a nu fi suficient de precauţi faţă de manifestările ei în situaţiile în care se doreşte supunerea noastră.

  O forma fundamentală de apărare este deci conştientizarea sporită a puterii de influenţare pe care o are autoritatea. Dacă, pe lângă această conştientizare, înţelegem cât de uşor pot fi falsificate simbolurile autorităţii, vom beneficia de o abordare suficient de precaută a situaţiilor care implică încercări de folosire a influenţei autorităţii.

  Sună simplu, nu-i aşa? Şi, într-un fel, chiar este.

  O mai bună înţelegere a felului cum acţionează influenţa autorităţii ar trebui să ne ajute să-i rezistăm. Cu toate acestea, exista o complicaţie vicioasă – cunoscută deja ca fiind inerentă tuturor armelor de influenţare.

  Nu vrem să rezistăm autorităţii în totalitate sau în cea mai mare parte a timpului. În general, persoanele cu autoritate ştiu ce vorbesc. Doctorii, judecătorii, managerii, liderii guvernamentali şi-au câştigat, de obicei, poziţiile datorită superiorităţii cunoştinţelor şi a inteligenţei lor. Prin urmare, de regulă, instrucţiunile lor oferă o orientare excelentă. Şmecheria este să fii capabil să recunoşti, fără prea mult efort sau vigilenţă, când trebuie să urmezi îndemnurile autorităţii şi când trebuie să le rezişti.

  Există două întrebări care ne ajută enorm să înţelegem acest lucru. Prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem atunci când suntem confruntaţi cu ceea ce pare o încercare de influenţare din partea unei persoane cu autoritate este: „Are această persoană o autoritate reală?”.

  Această întrebare este folositoare deoarece ne ajută să ne concentrăm atenţia pe două informaţii decisive: dovezile de acreditare ale autorităţii şi relevanţa acestor dovezi pentru chestiunea în cauză.

  Orientându-ne în acest mod simplu după dovezile statutului de autoritate, putem evita greşeli majore de răspuns automat în faţa autorităţii. Iată o ilustrare sau două în acest sens.

  Mai întâi să examinăm din această perspectivă reclama de mare succes pentru cafeaua Sanka în care joaca Robert Young. Dacă, în loc să răspundă la asocierea cu dr. Marcus Welby, oamenii s-ar fi concentrat pe statutul real al domnului Young, sunt convins că reclama nu ar mai fi beneficiat de o difuzare atât de îndelungată şi profitabilă. Evident, Robert Young nu posedă cunoştinţe şi practică de medic. El posedă totuşi un titlu de doctor. Evident, este un titlu golit de conţinut şi legat de persoana sa în mintea noastră prin faptul că a jucat acest rol. Ştim cu toţii şi acest lucru. Dar nu este fascinant cum, în cazul declanşării unui răspuns automat, ceea ce este evident nu contează dacă nu-i acordăm o atenţie specială?

  De aceea, întrebarea „Are această persoană o autoritate reală?” poate fi atât de valoroasă: ne ajută să ne concentrăm atenţia asupra unor lucruri evidente. Ne îndepărtează fără efort de posibile simboluri fără valoare spre a putea evalua dovezile reale ale autorităţii.

  Şi, mai mult, această întrebare ne aminteşte că trebuie să facem distincţie între autoritatea semnificativă şi cea nesemnificativă pentru o anumită situaţie. Iar aceasta distincţie nu este uşor de făcut atunci când presiunea autorităţii se combină cu graba vieţii moderne. Pietonii din Texas care s-au aruncat în traficul străzii pe urmele unui şmecher în costum de afaceri oferă un prim exemplu.

  Chiar dacă bărbatul acela ar fi fost o autoritate în afaceri, aşa cum o sugerau hainele sale, era improbabil ca el să ştie mai multe despre traversatul străzii decât alţi oameni, incluzându-i pe cei care l-au urmat.

  Cu toate acestea, oamenii aceia l-au urmat ca şi cum eticheta „autoritate” ar fi anulat diferenţa esenţială dintre forma de autoritate semnificativă şi cea nesemnificativă pentru circumstanţele date. În situaţia în care ei s-ar fi ostenit să-şi pună întrebarea dacă bărbatul acela era cu adevărat o autoritate, cineva ale cărui acţiuni reflectau cunoştinţe superioare despre situaţia dată, cred că rezultatul ar fi fost destul de diferit.

  Acelaşi lucru i se aplică şi lui Robert Young, un om care are o anumită pregătire. El are o carieră cu multe realizări într-un domeniu dificil. Dar Young are cunoştinţe şi aptitudini de actor, nu de doctor. Dacă, atunci când vizionăm faimoasa reclamă pentru cafea, ne concentrăm pe adevăratele lui realizări, vom înţelege repede că el nu trebuie crezut mai mult decât orice alt actor de succes care susţine că Sanka este o cafea sănătoasă.

  Să presupunem totuşi că ne confruntăm cu o autoritate despre care ne dăm seama că este relevantă pentru situaţia dată. Înainte de a ne supune influenţei autorităţii, ar fi înţelept să ne punem o a doua întrebare: „Cât de demnă de încredere