Cărți «Inteligenta Materiei descarcă online carti gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
După câteva minute de efort de menţinere a atenţiei concentrate într-un punct sau pe o senzaţie, constatăm trecerea automată, involuntară, la o respiraţie profundă cu un ritm lent. Cu fiecare expiraţie avem impresia că ceva din starea de disconfort, oboseală etc. se elimină, fiind înlocuită cu o senzaţie plăcută de relaxare. Intervalul dintre timpul inspirator şi expirator este cel mai relaxant pentru organism. Să încercăm să rămânem cât mai mult timp acroşaţi pe acest interval. Intrarea involuntară într-un alt ritm respirator demonstrează că organismul trece la un nou regim de consum energetic şi adoptă ca urmare un ritm respirator adecvat.
Este de reţinut că ritmul respirator survenit în relaxarea indusă este total diferit de acela pe care îl avem în repausul obişnuit. Simpla comutare a atenţiei pe lumea noastră interioară impune aproape instantaneu un alt ritm respirator decât cel pe care îl avem dacă, stând în aceeaşi poziţie, lăsăm atenţia liberă.
Vom observa că la început este foarte dificil să menţinem atenţia concentrată într-un singur punct sau pe o singură idee. Mereu vom fi asaltaţi de alte gânduri şi mereu va trebui să revenim la ceea ce ne-am propus, până când prin exersare ajungem la stăpânirea tehnicii.
Este, fără îndoială, mai uşor de experimentat decât de exprimat ceea ce simţim. Dar dacă schema generală este înţeleasă, detaliile se însuşesc prin exersare, fiecare ajungând în final la o tehnică proprie.
În mod practic se adoptă o poziţie cât mai comodă; aşezat în fotoliu, pe pat sau pe un covor, cu faţa în sus şi capul sprijinit, închidem ochii şi începem exerciţiul de concentrare pe senzaţia interioară pe care o avem în acel moment sau încercăm să nu ne mai gândim la nimic, experimentând senzaţia de vid mental. Exprimarea este vulnerabilă. Însăşi ideea de vid reprezintă "ceva", dar la modul concret ne putem surprinde în momente când nu ne gândim la nimic sau ne putem crea astfel de momente.
În plan psihic sesizăm după câteva minute de la începutul exerciţiului o stare intermediară, între cea de vigilitate şi cea de somn. Este ciudat că deşi avem un senzoriu diminuat realizăm în acelaşi timp că nu dormim şi ne conducem conştienţi propria acţiune de relaxare. Dacă luăm în calcul probabilitatea zgomotelor din mediul ambiant, ca telefonul, vocile celor din jur, acceptându-le ca nederanjante, realmente nu vor mai reuşi să ne deranjeze. In acest mod rezolvăm condiţia de Linişte pe care cu toţii ne închipuim că ar trebui s-o avem.
Când trebuie să ne relaxăm. Apar mai multe situaţii în care procedeul de relaxare indusă poate fi aplicat.
Legat de tema principală a subiectului în discuţie este necesar să fie aplicat zilnic 15-20 minute în scopul extinderii câmpului de cunoaştere spre universul nostru. In situaţii de epuizare nervoasă, indispoziţie, nelinişte, anxietate etc., sau când dorim să ne mobilizăm în vederea unui efort intelectual, relaxarea indusă poate conduce la potenţarea noastră energetică.
Este preferabil ca momentele pentru antrenament zilnic să fie fixate dimineaţa după trezire şi la amiază după întoarcerea de la serviciu. Organismul va "învăţa" să-şi mobilizeze disponibilităţile energetice la anumite ore. Exerciţiul are efecte de reconfortare energetică sesizabile imediat şi de aceea se indică a fi efectuat înainte de începerea unei activităţi intelectuale şi de evitat seara în momentele care preced somnul.
Metoda poate fi aplicată şi în scop terapeutic. In acest caz obiectul concentrării mentale se schimbă fiind orientata spre durere, ameţeală etc. Poate fi utilizată ori de câte ori est nevoie de-a lungul unei zile.
Să oprim o clipă maşina de fabricat gânduri. Un domeniu care ni s-a părut a fi deosebit de important a fost acela al realizării unei stări propice pentru creaţie, elaborare, învăţare, pentru activitatea intelectuală în general. Oboseala orelor de muncă poate fi înlăturată în numai câteva minute de concentrare mentală. Capacitatea de elaborare a ideilor, coerenţa logică, starea afectivă sunt sensibil ameliorate după o şedinţă de relaxare.
Ştim cu toţii că indispoziţii motivate şi nemotivate, epuizarea, tensiunea generată de stres ne fac uneori inapţi pentru o activitate de elaborare, iar ziua de lucru ne este astfel compromisă. Pentru a ne modifica starea în sensul potenţării noastre energetice, mulţi dintre noi recurgem la cafea şi la tutun. Adică la biciuirea în plus a organismului. Pentru că, să clarificăm. Când suntem obosiţi avem nevoie de un aport extern de energie şi nu de scoaterea acesteia din rezervele deja epuizate ale organismului, prin uzul de cafea şi de tutun. Este ca şi cum dintr-o bancă în care nu mai avem capital decât pentru strictul necesar cheltuielilor vitale, în loc să adăugăm, noi luăm. Din săraci vom deveni şi mai săraci. Pentru că rezervele de energie constituie minimul necesar pentru întreţinerea stării de sănătate. Sub plafonul minim de energie consumăm numai din sănătatea noastră. Or singura modalitate de a aduce capital în banca energiei noastre vitale, dincolo de alimentaţie, este controlul respiraţiei şi al gândirii. Creierul este o maşină de fabricat gânduri. Fiecare gând, în funcţie de încărcătura sa afectivă ne consumă o rată mai mare sau mai mică de energie. Soluţia de a ne reîncărca "bateriile" epuizate este nu aceea de a accelera viteza de "fabricat" gânduri ci de a o încetini sau chiar "opri" o clipă prin concentrarea mentală.
Relaxarea rămâne singura soluţie de refacere fiziologică a potenţialului nostru energetic. Cafeaua şi tutunul nu ne dau energie ci ne iau, nu ne încarcă ci ne descarcă. Iată şi sub acest aspect de ce avem nevoie să ne însuşim o tehnică de relaxare. Nu există o altă metodă mai rapidă şi mai eficientă