şi fiziologic însuşirii limbajului articulat, acesta n-ar vorbi niciodată – cum din nefericire se şi întâmplă câteodată. Avem deci în noi, în celule şi în subconştient, înscrise toate programele de acţiune, inclusiv cele de vindecare. Aceste programe se pot declanşa spontan, sau dirijat în cazul celor instruiţi prin tehnici specifice. Dacă un proces de vindecare a unei boli îl anticipăm imaginativ se pot obţine performanţe deosebite în boli grave incurabile sau scurtări, după unii autori cu 30% ale timpului de vindecare în celelalte suferinţe. Este ca şi cum am crea prin gândurile noastre un model-ghid înscris într-un câmp energetic premergător procesului de vindecare.

  Formarea unei imagini mentale pozitive care se înscrie în aceea a "imaginii de sine", comentată deja, este valabilă pentru întreaga noastră psihologie, cu implicaţii în învăţare, trăire afectivă, conduită socială, sănătate şi boală.

  Am precizat mai sus că în timpul stării de relaxare apare o stare de conştientă modificată, intermediară între somn şi veghe. Tehnica imageriei mentale pozitive constă în formarea în timpul stării de relaxare a unor imagini care au ca obiect universul nostru interior. In consecinţă, prin tehnica imageriei mentale obţinem un dialog cu propriul nostru subconştient. Dennis Jaffe (La Guerison est en soi, Ed. Robert Laffont, Paris 1981) comentează pe larg beneficiile imageriei mentale pozitive plecând de la specializarea diferită a celor două emisfere cerebrale. Există deja o literatură relativ extinsă în acest sens, exploatată mai mult de către psihologi. Emisfera cerebrală stângă se consideră a fi sediul gândirii logice, raţionale, analitice şi discursive. Este de asemenea sediul decodificării simbolurilor verbale şi grafice, adică al limbajului articulat şi al scrisului. Ne oferă deci o reprezentare digitală, secvenţializată a lumii. Emisfera cerebrală dreaptă ar fi sediul limbajului simbolic, metaforic, al gândirii intuitive, al reprezentării analogice, al trăirilor artistice şi imaginative. Conştienţa noastră clară, condiţionată de starea de veghe, solicită în mod dominant emisfera cerebrală stângă în timp ce imageria mentală presupune o punere în repaus a acesteia, cu activarea emisferei cerebrale drepte. După C. G. Jung, creierul drept este sediul limbajului prin care se exprimă inconştientul nostru. De aceea este un limbaj simbolic, metaforic şi intuitiv. Prin imageria mentală se obţine o punte de legătură între conştiinţa orientată dominant spre exterior şi conştiinţa modificată, orientată spre interiorul nostru. Se obţine astfel un echilibru între interiorul şi exteriorul nostru, între conştient şi inconştient, o armonizare a fiinţei noastre. Obţinem armonia atât de necesară în interiorul nostru şi în afara noastră.

  Dezvoltarea conştiinţei interioare ne permite accesul la singura sursă a adevărului despre noi, care se află înscris în profunzimea subconştientului nostru. Fiind expresia inteligenţei cosmice în noi, conţine informaţia nu numai referitoare la propria noastră persoană ci şi la Univers, pentru că suntem martorii evoluţiei sale de la "prima undă de lumină" care a fost la "începuturi". De aceea în subconştientul nostru este înscrisă însăşi cartea Universului. Avem în sângele nostru, în celulele noastre, în psihicul nostru amintirea tuturor fiinţelor care ne-au precedat şi însemnul demiurgului care ne-a creat. Iată de ce, dezvoltând o metodă de plonjare în tenebrele subconştientului obţinem accesul la lumea simbolurilor din noi, a adevărurilor care nu ajung la lumina raţiunii, la sursa cea mai completă de cunoaştere. Aici zac forţele latente care sunt o prelungire a forţei cosmice din noi; aici există o bibliotecă ce conţine toate datele necesare despre noi privind potenţialităţile noastre, dorinţele, împlinirile şi neîmplinirile, conflictele, frustrările, cauzele bolilor şi căile de vindecare. Aici zace o lume de care la început ne vom speria, pentru că reprezintă urma tuturor evenimentelor la care spiritul nostru a fost martor în odiseea sa cosmică.

  Tehnica imageriei mentale pozitive. Pentru a şti ce fel de imagine mentală trebuie să ne construim, este nevoie mai întâi să ne cunoaştem. Aflaţi în stare de relaxare să aducem în imagine filmul întregii noastre vieţi pe etape. Începem de unde vrem – fie derulând timpul înapoi, fie în sensul firesc plecând de la primele amintiri despre noi. Conştientizăm pe cel ce se manifestă în noi, evident în totală sinceritate, altfel ne furăm singuri şi nu obţinem nimic. Conştientizăm apoi pe cei din jurul nostru, manifestările lor în raport cu ale noastre; gradul lor de înţelegere faţă de copilul care nu ştia să exprime exact ce vrea sau care dimpotrivă îşi impunea tiranic dorinţele, atitudinea lor afectivă faţă de noi, eventuala diferenţă de comportament a celor doi părinţi, rolul lor determinant în educaţia noastră, consecinţele în plan afectiv ale absenţei unuia dintre părinţi, relaţia noastră cu ceilalţi copii – fraţi sau din mediul apropiat – dorinţa spontană de a studia sau obligarea de către familie, dorinţele noastre de afirmare în mediul social, frustrările, neîmplinirile, într-un cuvânt tot ceea ce constituie viaţa noastră.

  Vom descoperi astfel un personaj ciudat care seamănă cu noi şi pe care în punctul de plecare, la vârsta la care ne impunem idealurile l-am fi dorit altfel. Pe acest om trebuie noi să-1 reconstruim prin tehnica imageriei mentale.

  Odată inventariate frustrările, neîmplinirile, suferinţele, relaţiile noastre cu lumea, implicarea noastră în lume şi a lumii în viaţa noastră, începem să ne construim acele imagini care corespund dorinţelor noastre ideale. Prin exerciţiu repetat le vom impune ca programe subconştientului care, cu timpul, va face din ele instrumente de lucru, modele de funcţionare pentru organismul nostru.

  Imaginea poate fi formulată în limbaj logic sau metaforic. Dacă obiectivul 3 constituie vindecarea unei boli, imaginaţia poate reproduce întregul proces de vindecare. Dacă dorim să amendăm suferinţa unei zone sau organ, după ce ne-am relaxat, ne concentrăm pe zona respectivă şi conştientizăm toate semnalele pe care ni le trimite. Construim apoi o imagine cu scop terapeutic. Rămânem concentraţi pe această imagine 5-10 minute. Se repetă de două ori pe zi exerciţiul până la obţinerea efectului dorit.

  Cei care pot să-şi impună o anumită ordine în spirit, să dispună de o minimă forţă de stăpânire, pot obţine un indiscutabil efect terapeutic sau corectiv. Acesta este mecanismul autotransformării, al autoperfecţionării, al autovindecării. Este evident că obiectivul imaginii impuse poate Fi de orice alt ordin