decât cel terapeutic. Este o literatură imensă care tratează acest subiect şi traversează întreaga cunoaştere ezoterică. Este cert că timpurile străvechi ne-au transmis o cale de regăsire şi de actualizare a Sinelui cu efecte care sunt proporţionale cu gradul de stăpânire a propriului spirit, de autocontrol al gândurilor care ne asaltează asemenea scânteierilor de stele pe bolta întunecată.

  Un interesant exemplu de utilizare a imageriei mentale pozitive ni-l oferă dr. J. A. Sage, care ne invită la aniversarea zilei sale de naştere în anul 2129 când va împlini. 250 de ani. Sage descoperă metoda la vârsta de 76 de ani. Pentru a-şi diminua cifrele tensiunii arteriale şi-a construit o imagine corespunzătoare a acesteia. Într-o lună de zile ar fi obţinut efectul dorit. In recomandările sale începe cu reglarea ritmului respirator. Apoi cu ochii închişi îşi "goleşte mintea de gânduri" şi îşi formulează sugestii pe care le repetă până când subconştientul le acceptă. Când a apărut ediţia a doua a cărţii sale "Cum să ai o sută de ani şi să te bucuri de ei" avea 96 de ani şi o sănătate uimitoare.

  O serie de autori vorbesc despre existenţa la nivelul subconştientului nostru a unui adevărat "ghid interior" sau "consilier intern". În noi trăieşte cel mai bun medic, ni se spune. Trebuie doar să găsim calea de acces spre el. Este celebru cazul lui Edgar Cayce care, aflat în stare de conştiinţă modificată autoindusă, oferea informaţii referitoare la diagnostic şi remedii terapeutice pentru zeci de mii de bolnavi, uimind lumea medicală.

  Se poate uşor constata, prin proprie experienţă, existenţa a două tipuri de decizie în creierul nostru. Una este cea a cenzurii conştiente raţionale. Decizia se ia în baza unor criterii raţionale. Cea de-a doua este intuitivă, fără un raport aparent logic. Este ghidul nostru interior care ne spune da sau nu ori de câte ori avem nevoie de un sfat. De cele mai multe ori şi în ciuda unor argumente impuse de raţiune, ghidul ce pare să ţină mai mult de structurile noastre afective se dovedeşte a avea dreptate. În funcţie de imaginaţia individuală, acest ghid poate lua chiar înfăţişarea unor persoane cunoscute sau necunoscute cu care se stabileşte un dialog în timpul stării de relaxare profundă cu atingerea unei conştiinţe transpersonale. Cel ce ajunge aici are la dispoziţie o sursă de informaţie excepţională, fără a fi totală, pentru că nimeni nu poate avea decât atât cât i se permite. Dar este incomparabil extinsa în raport cu alte surse de cunoaştere. Nu vom in-sista asupra detaliilor metodei, pentru că există un mare risc pentru cei cu un echilibru psihic precar de a interpreta propriile lor idei delirante ca fiind realităţi despre care au citit sau auzit. Din păcate, mulţi dintre aceştia, veritabili bolnavi psihici, sunt acreditaţi din necunoaştere prin diverse mijloace de popularizare construind în jurul lor o atmosferă de senzaţional – când nu este decât o simplă boală psihică. Este foarte important să se stabilească limitele dintre normal şi patologic şi dintre normal şi paranormal. Aceste limite sunt extrem de mici şi pentru a le stabili este nevoie de multă onestitate şi de cunoaştere.

  Sentimentul de a fi sau "bucuria de a trăi". Dincolo de dorinţa de a fi, exprimată prin posibilităţi personale şi niveluri de aspiraţie, dincolo de dorinţa de "a avea" care ţine de trebuinţă şi simt critic, mai rămâne încă ceva. Este fondul conştiinţei noastre, exprimată în limbajul comun prin întrebarea cum ne simţim. Este starea fără dorinţe, fără disconfort. Este o reflectare a spiritului în sine sau ceea ce sesizăm când spiritul se întoarce asupra lui însuşi prin fenomenul de introspecţie.

  Putem considera această stare ca fiind linia de zero, punctul de plecare al vieţii noastre psihice. În mod normal această stare exprimată prin sentimentul de "a fi" trebuie să se situeze uşor deasupra liniei zero, spre o motivare afectivă pozitivă. Este starea corespunzătoare sentimentului caracterizat prin "bucuria de a fi". Vrem sau nu vrem să admitem, în stadiul actual de cunoaştere trebuie să spunem că psihicul este în sine, ca şi corpul, o sferă, un câmp energetic. Fiecare stare a psihicului nostru, fiecare sentiment nu reprezintă decât o treaptă, un anumit nivel energetic. Există ca urmare un nivel energetic foarte bine delimitat, propice stării noastre de sănătate. Acest nivel este cel care corespunde motivării noastre afective, sentimentului caracterizat prin bucuria de a fi. Psihicul, creierul, toate celulele noastre au nevoie pentru a-şi menţine un echilibru fiziologic şi pentru a avea o funcţionalitate optimă de reflectare în plan biochimic a motivării noastre afective, de bucuria de a fi. Acest nivel psihologic cu corelate energetice, informaţionale, biochimice şi neurofiziologice reflectate până la ultima celulă din noi, corespunde armoniei noastre interne şi externe. Nu poate exista sănătate, dezvoltare şi funcţionare optimă fără să existe o armonie funcţională între conştientul şi inconştientul nostru, între funcţiile noastre interne, între noi şi semeni, între noi şi Cosmos. Toate aceste verigi sunt strâns legate şi interdependente.

  Cititorii romanului "Shogun" al lui James Clavell (Ed. Univers, 1988) îşi amintesc de frecventa folosire de către personajele cărţii a noţiunilor de "armonie" şi de "karma". Marea lor grijă era aceea de a nu-şi tulbura armonia. Toate evenimentele nefericite erau puse pe seama "karmei", a sorţii. Le acceptau deci ca venind dintr-o altă condiţionare a vieţii lor pe care, de vreme ce n-o puteau schimba, nu este raţional să se tulbure, să-şi strice armonia. Păstrarea armoniei psihice reprezintă aşadar condiţia esenţială pentru sănătatea şi optimizarea funcţională. Omul din vremea noastră pare să fi uitat de mult ce înseamnă armonia din spiritul său. În fiecare clipă, fie că lecturează o carte, fie că deschide televizorul, merge pe stradă sau se află la serviciu, ghearele dizarmoniei i se înfig în suflet. Este într-adevăr nevoie de o mare forţă de stăpânire de sine ca să rămâi netulburat în vacarmul lumii actuale. Cu câteva excepţii, şi acelea fără succes astăzi, întreaga noastră viaţa este clădită pe structuri dizarmonice. Furia politică, şantajul celor mari asupra celor mici, literatura de senzaţie, muzica sincopată, filmele