— De azi în două săptămâni. Am auzit că s-a deschis un nou restaurant cambodgian.

  — E rândul meu să aleg. Ai încredere în mine, te aşteaptă un adevărat festin – o mare surpriză macrobiotică!

  Paisprezece

  În seara următoare, Carol l-a sunat pe Ernest acasă, spunând că a intrat în panică şi că are nevoie de o şedinţă de urgenţă. Ernest a vorbit îndelung cu ea, i-a fixat o oră a doua zi dimineaţa şi s-a oferit să-i prescrie prin telefon un medicament anxiolitic la o farmacie deschisă non-stop.

  Pe când şedea în sala de aşteptare, Carol răsfoia observaţiile ei despre şedinţa trecută.

  Mi-a zis că sunt o femeie atrăgătoare, foarte atrăgătoare… mi-a dat numărul lui de telefon de acasă, m-a rugat să-l sun acolo… a vrut să avem o discuţie profundă despre viaţa mea sexuală… şi-a dezvăluit viaţa lui personală, moartea soţiei sale, relaţii sentimentale, lumea celor fără partener… m-a îmbrăţişat la sfârşitul şedinţei – mai lung decât data trecută… a spus că îi place că am fantezii sexuale cu el, a depăşit timpul cu zece minute… ciudat de fâstâcit când mi-a acceptat banii.

  Lucrurile progresau bine, se gândea Carol. După ce a introdus o microcasetă în reportofonul ei minuscul, l-a strecurat într-o poşetă poroasă de pai cumpărată special pentru această ocazie. A intrat în cabinetul lui Ernest surescitată la gândul că îi întinsese o cursă, că fiecare cuvânt, fiecare neregulă vor fi înregistrate.

  Văzând că înfrigurarea din seara precedentă îi dispăruse, Ernest a încercat să-i înţeleagă atacul de panică. Repede, a devenit evident faptul că el şi pacienta aveau opinii diferite. Ernest credea că anxietatea lui Carolyn fusese provocată de şedinţa precedentă. Ea, pe de altă parte, susţinea că explodează de frustrare şi tensiune erotică şi şi-a continuat încercările de a vâna eventualele lui semne de posibilă gratificare sexuală.

  Când Ernest a întrebat despre viaţa sexuală a lui Carol, s-a ales cu mai mult decât s-ar fi aşteptat. Ea a descris, cu detalii grafice, multe fantezii masturbatorii în care el juca un rol principal. Fără nici o urmă de reţinere, i-a relatat cum s-ar excita când i-ar descheia cămaşa, îngenunchind în faţa scaunului lui, în birou, deschizându-i fermoarul, strecurându-l în gura ei. Se bucura la gândul că l-ar aduce o dată şi încă o dată în pragul orgasmului, şi apoi ar lua-o mai încet şi ar aştepta până i s-ar înmuia, după care ar lua-o din nou de la capăt. Asta, a spus ea, era de obicei îndeajuns să îi provoace un orgasm în timp ce se masturba. Dacă nu, îşi continua fantezia trăgându-l pe podea şi imaginându-şi-l cum îi ridică fusta, dându-i grăbit chiloţii într-o parte şi pompând cu forţă în ea. Ernest asculta cu atenţie şi încerca să nu se simtă jenat.

  — Dar masturbarea, a continuat Carol, nu m-a satisfăcut niciodată cu adevărat. În parte, cred, din cauza ruşinii care o însoţeşte. Cu excepţia a două conversaţii singulare cu Ralph, acum e prima oară când vorbesc despre asta cu cineva, bărbat sau femeie. Problema e că deseori nu culminează cu un orgasm total, ci, în schimb, mă aleg cu multe spasme minore, care mă lasă tot într-o stare de excitaţie puternică. Încep să mă întreb dacă n-o fi cumva de vină tehnica mea de masturbare. Ai putea să-mi dai câteva instrucţiuni în privinţa asta?

  La auzul întrebării, faţa lui Ernest s-a congestionat. Începea să se obişnuiască deja cu felul ei nonşalant de a vorbi despre sex. De fapt, îi admira capacitatea de a vorbi despre obiceiurile ei sexuale – de exemplu, despre modul în care, în trecut, agăţa bărbaţi prin baruri ori de câte ori călătorea sau era furioasă pe soţul ei. Totul părea atât de uşor, atât de natural pentru ea. Se gândea la orele de agonie – şi sentimentul de inutilitate – pe care le îndurase la petreceri şi în barurile pentru cei care îşi caută un partener. Îşi petrecuse un an în Chicago, în timpul rezidenţiatului. De ce, se gândea Ernest, of, de ce n-am dat de Carolyn când plecam la vânătoare prin barurile din Chicago?

  Iar în ce priveşte întrebarea ei despre tehnica de masturbare, ce ştia el despre asta? Teoretic nimic, în afară de faptul că, evident, era necesară stimularea clitoridiană. Oamenii presupun atât de des că psihiatrii ştiu mai multe decât ştiu ei de fapt.

  — Nu sunt expert în asta, Carolyn.

  Unde, se întreba Ernest, şi-o închipui ea că aş fi putut învăţa despre masturbarea feminină? La Facultatea de Medicină? Poate că următoarea lui carte ar trebui să se numească Lucruri pe care nu le înveţi la Facultatea de Medicină!

  — Singurul lucru care îmi vine acum în minte, Carolyn, e o prelegere pe care am auzit-o recent, a unui terapeut sexolog, despre faptul că e recomandabil să-ţi eliberezi clitorisul de orice aderenţă.

  — A, şi poţi să verifici asta printr-un consult corporal, domnule doctor Lash? N-am nimic împotrivă.

  Ernest s-a înroşit din nou.

  — Nu, am renunţat la stetoscop, şi ultima mea consultaţie medicală a fost acum şapte ani. Îţi sugerez să vorbeşti despre asta cu ginecologul tău. Unor femei li se pare mai uşor să discute despre asta cu o femeie ginecolog.

  — E diferit la bărbaţi, domnule doctor Lash, adică aveţi… şi bărbaţii au o problemă cu orgasmul parţial când se masturbează?

  — Nici în asta nu sunt expert, dar cred că bărbaţii, în general, au o experienţă de tip totul-sau-nimic. Ai vorbit despre asta cu Wayne?

  — Cu Wayne? Nu, nu discutăm deloc. De-aia îţi pun toate întrebările astea. Tu eşti alesul. În momentul de faţă eşti principalul bărbat, singurul bărbat din viaţa mea!

  Ernest se simţea pierdut. Hotărârea lui de a fi sincer îl lăsase în derivă. Agresivitatea lui Carolyn