Timaios descarcă romane de dragoste .Pdf 📖

[17a]SOCRATE Unu, doi, trei: dar unde e, iubite Timaios, al patrulea dintre oaspeţii mei de ieri, care astăzi îmi sunt gazde?

TIMAIOS I s-a făcut deodată rău, Socrate; nu de bunăvoie lipseşte el de la această întâlnire.

SOCRATE Atunci, cred că e de datoria ta şi a lor să preluaţi rolul celui care n-a venit.

TIMAIOS Nici nu mai încape vorbă şi, atât cât ne [17b]stă în putere, vom încerca să nu fim cu nimic mai prejos decât el. Dealtfel nici n-ar fi drept ca acum, noi cei rămaşi, după ce ieri ne-ai primit cum se cuvine, să nu fim la fel de ospitalieri.

SOCRATE Vă mai amintiţi oare despre ce anume v-am cerut să vorbim, precum şi de toate câte le-am spus cu privire la acest lucru?

TIMAIOS Pe unele ni le amintim, iar pe cele ce le-am uitat ni le vei aminti tu; sau, mult mai bine, dacă nu-ţi este peste mână, recapitulează-le pe scurt din capul locului, pentru a le aşeza mai bine în minţile noastre.

SOCRATE Aşa am să fac. Cele spuse de mine ieri [17c]priveau, în esenţă orânduirea cetăţii; şi anume: care ar fi, după mine, cea mai bună alcătuire a unei cetăţi şi prin ce fel de oameni s-ar putea ea înfăptui.

TIMAIOS Întocmai, Socrate, şi tot ce ne-ai spus a fost pe placul minţii noastre.

SOCRATE Oare n-am început prin a separa în cetate mulţimea cultivatorilor de pământ şi a celorlalţi meşteşugari de grupul apărătorilor ei?

TIMAIOS Ba da.

SOCRATE Apoi n-am dat fiecăruia câte o singură [17d]îndeletnicire, un singur meşteşug, pe potriva naturii sale? Şi n-am spus că cei care au datoria să lupte pentru toţi ar trebui să fie doar paznici ai cetăţii, apărând-o de oricine ar merge împotrivă-i? Şi că ei vor împărţi dreptatea cu blândeţe celor care o vatămă dinăuntru, adică celor pe care ei îi guvernează, ca [18a]unora ce prin firea lucrurilor le sunt prieteni, fiind în schimb necruţători cu duşmanii din afară?

TIMAIOS Întocmai.

SOCRATE Iar pe urmă n-am spus că, prin firea lui, sufletul acestor paznici trebuie să fie, după caz, aprig sau îngăduitor, pentru ca ei să poată fi, după cum cere dreptatea, blânzi cu unii si aspri cu ceilalţi?

TIMAIOS Ba da.

SOCRATE Cât despre educaţia lor, n-am spus că paznicii trebuie instruiţi în gimnastică, în muzică şi în toate celelalte cunoştinţe potrivite unora ca ei?

TIMAIOS Întocmai.

[18b]SOCRATE Iar apoi am spus, nu-i aşa, că cei crescuţi astfel nu vor privi nicicând ceva de aur sau de argint, sau orice altceva drept bunul lor. Totuşi, primind din partea celor apăraţi atâta răsplată câtă se cuvine unor oameni cumpătaţi, ei o vor cheltui împreună, de vreme ce trăiesc laolaltă, neavând altă grijă decât virtutea şi de nimic altceva păsându-le.

TIMAIOS Şi în privinţa asta întocmai aşa am vorbit.

[18c]SOCRATE Cât despre femei, am spus că natura lor trebuie să fie alcătuită din acelaşi amestec armonios de calităţi din care este alcătuită şi natura bărbaţilor ; şi că tuturor femeilor trebuie să li se dea aceleaşi îndeletniciri ca şi lor, atât în război, cât şi în toate celelalte.

TIMAIOS Aşa s-a vorbit şi despre acestea.

SOCRATE Dar despre procreaţie? Dintre cele spuse, oare nu acesta e lucrul cel mai uşor de ţinut minte prin neobişnuitul lui? Şi anume: am statornicit ca toate căsătoriile să fie în comun şi toţi copiii să fie astfel ai tuturor, încât nimeni să nu considere pe vreun copil [18d]drept al său şi toţi să-i socotească pe toţi ca făcând parte din aceeaşi familie: fraţi şi surori pe toţi cei care sunt cam de aceeaşi vârstă, părinţi şi străbuni pe cei care s-au născut înaintea lor sau mai demult, copii şi nepoţi pe cei născuţi după ei.

TIMAIOS Da, cum zici, sunt lesne de ţinut minte.

SOCRATE Şi, de bună seamă, ţinem minte că, pentru a se naşte neîntârziat copii cât mai înzestraţi cu putinţă, am spus că atât cârmuitorii cât şi cârmuitoarele [18e]trebuie să ticluiască într-ascuns îmbinarea căsătoriilor prin nişte trageri la sorţi: în acest fel şi cei buni şi cei răi se vor uni cu femei asemenea lor, fără a se isca vreo duşmănie între ei şi fără ca cineva să socotească drept pricină a unirii lor altceva decât întâmplarea.

TIMAIOS Aşa ţinem minte.

SOCRATE Iar apoi n-am spus noi că numai copiii [19a]celor buni trebuie educaţi, pe când copiii celor răi vor fi împrăştiaţi în taină prin cetate şi că, pe măsură ce copiii cresc, vegheaţi de cârmuitori, cei care s-au dovedit vrednici trebuie aduşi înapoi, iar în locul lor vor fi strămutaţi cei nevrednici dintre copiii celor buni.

TIMAIOS Întocmai.

SOCRATE Aşadar, iubite Timaios, am terminat de revăzut, în punctele esenţiale, toate cele spuse ieri, ori mai simţim nevoia să le întregim cu ceva?

TIMAIOS Nicidecum, Socrate, acestea au fost spusele [19b]noastre.

SOCRATE Eu însă aş mai avea ceva de adăugat, şi anume ce am simţit eu în faţa cetăţii pe care am descris-o. E ca şi când cineva, după ce ar fi privit undeva nişte fiinţe frumoase, fie zugrăvite, fie cu adevărat vii, dar nemişcate, ar simţi dorinţa de a le vedea mişcându-se de la sine şi luându-se la întrecere, fiecare după puterile sale. Acelaşi lucru l-am simţit [19c]şi eu în faţa cetăţii descrise de noi. Într-adevăr, aş asculta cu plăcere povestindu-se întrecerile la care participă cetatea: cum ajunge în chip legiuit să se războiască cu alt fel de cetăţi şi cum îşi dovedeşte calităţile specifice educaţiei şi creşterii date cetăţenilor ei, atât în lupte cât şi în tratative. În ce priveşte însă aceste lucruri, Critias