Inchisoarea OGPU citeste romaned dragoste online gratis PDf 📖

SVEN HASSEL

Închisoarea OGPU

Dedicată prietenului meu,

poetul spaniol

Joaquin Buxo Montesinos

"Singurul lucru de care se teme Führerul nostru e pacea, dar n-are de ce să se îngrijoreze, căci duşmanii noştri nici nu visează să facă pace cu el".

Porta, într-o discuţie cu Micuţul, în timpul unei treceri a Niprului, în iulie 1942

"Vesel a mai fost râsul nostru acolo unde moartea devenise absurdă, iar viaţa şi mai absurdă."

WILFRED OWEN

– După mine, potopul, explică preotul regimentului, holbându-se la Oberstul care-l priveşte împietrit din şaua calului. Mama m-a părăsit pe când eram doar un ţânc, suspină el autocompătimindu-se.

– Eşti beat, spune Oberstul şi îşi loveşte uşor cu cravaşa cizmele de călărie.

– Eroare, o mare eroare, bătrâne camarad Oberst, sughite preotul, scoţând un hohot prelung de râs care răsună în dimineaţa calmă de pe străzi.

– Priveşte mai de aproape, bătrâne camarad Oberst, şi vei vedea că sunt foarte treaz. Deşi calul tău se face că nu observă când îi respir drept în faţă.

Sprijinindu-se de un stâlp, reuşeşte dificila performanţă de a se ridica în picioare şi de a saluta.

– Domnule Oberst, n-o să încerc să vă păcălesc, spune el cu o sinceritate solemnă. Sunt beat. Al dracului de beat. Îşi dă singur o pedeapsă, rostind de zece ori "Tatăl Nostru" şi de cincisprezece ori "Ave Maria", dar apoi pierde firul şi zice: Dumnezeule, să trăiţi! Îmi permiteţi să vorbesc, domnule? Sunt preotul regimentului din Corpul Armatei a 3-a, domnule!

Îmbrăţişează gâtul calului şi cere să fie arestat, pus în cătuşe şi dus la puşcărie.

– Dar, vă rog, imploră el pe un ton prefăcut, vă rog, trimiteţi-mă la puşcăria Alt Moabitt. Azi au fasole la cină. Veniţi cu mine, domnule Oberst, şi veţi vedea. E cea mai bună fasole din care-aţi gustat vreodată.

CURSĂ CU OBSTACOLE CĂTRE PUŞCĂRIE

Gregor înjură multă vreme fără să se repete.

– Serviciu de escortă, pufneşte el. Pentru numele lui Dumnezeu, de ce dracu' trebuie să fim întotdeauna noi? De ce nu-i expediază cu tramvaiul sau cu altceva? Tot tacâmul ăla scârbos, cu lanţuri la picioare şi cătuşe de care le atârnă viaţa, ca şi cum ar fi vreunul din ei atât de nebun să rişte o evadare!

– Nu pricepi nimic, zâmbeşte Porta fericit. În HDV{1} scrie că prizonierii trebuie duşi la puşcărie în cătuşe, sub escortă. Armata nu glumeşte cu chestia asta. Auzi, să-i trimită cu tramvaiul! Cred că ai luat-o razna!

– Închide botul, mârâie Gregor arţăgos. Dacă începi iar cu una din poveştile tale, şi dacă mai e şi cu ceva prizonieri, să fiu al naibii dacă nu te-mpuşc!

– Poveştile mele nu sunt de dispreţuit, protestează Porta. Poţi să înveţi din ele o grămadă de lucruri. Odată escortam nişte prizonieri de la Altona la Fuhlsbüttel, şi când am ajuns la Gänsemarkt, ne-am hotărât să luăm tramvaiul. Dar comandantul escortei, Oberfeldwebelul Schramm, a avut nişte probleme cu ochii şi a trebuit să poarte ochelari de soare. Noi i-am spus că tramvaiul pe care îl luasem era numărul nouă şi că ar fi trebuit să ne suim în tramvaiul şase, dar el ne-a zis să ne ţinem gura, aşa cum ai spus şi tu. N-ar fi recunoscut în ruptul capului că ochelarii îi jucau feste mai tot timpul.

"Cum vrei tu, Schramm", i-am zis, şi am întors pe dos plăcuţa cu numărul nouă a tramvaiului care avea capătul la Landungsbrücke.

– Bine, ajunge, urlă Gregor răguşit. Ştim cu toţii cum se termină.

– Ba deloc, zâmbeşte Porta cu superioritate. Trei zile mai târziu ne-am dus cu Marabon la Fuhlsbüttel, dar, înainte de asta, Oberfeldwebel Schramm a înnebunit şi a trebuit Să-l ducem la Giessen. Până la urmă, escorta a fost capturată de inamic şi comandantul a trebuit să trimită o alta în misiune. Noua escortă a fost pusă sub comanda Feldwebelului Schluckemeyer, care avea nişte probleme cu urechile.

– Dacă ai de gând să ne spui că şi ăsta s-a ţicnit, zbiară Gregor, sar la gâtul tău!

– O, nu! zice Porta cu o privire ofensată. Eu spun întotdeauna lucrurilor pe nume. Feldwebelul Schluckemeyer nu a înnebunit. S-a împuşcat chiar înainte de-a ajunge la Fuhlsbüttel, şi chestia asta ne-a dat niţel de furcă, fiindcă, vedeţi voi, nu poţi să baţi pasul până la puşcărie şi acolo să te prezinţi la raport fără comandant de escortă.

Gregor îşi scoate P-38-ul din tocul de piele.

– Încă o vorbă şi te fac ciur.

– Cum vrei, oftează Porta, ridicând nepăsător din umeri, însă vei regreta că n-ai tras învăţăminte din vasta mea experienţă. Eu sunt expertul în escorte, de ambele părţi ale unei puşti încărcate.

– Rahat! face Gregor, iritat, vârându-şi pistolul înapoi în toc.

Porta, care cunoaşte Berlinul ca pe propriile buzunare, preia comanda, dar când traversăm Neuer Markt, unul din prizonieri, infanteristul Gefreiter Kain, ne atrage atenţia că mărşăluim într-o direcţie greşită.

– De unde dracu' ştii tu asta? izbucneşte Porta furios. Poate că am luat-o pe scurtătură, nu?

– Baliverne! spune Kain îndârjit. M-am născut în oraşul ăsta şi-l cunosc pe dinafară. De aici în jos se ajunge la Platz Alexander.

– Nu-mi spune tu mie ce şi cum, rahat de puşcăriaş ce eşti! Ştiu eu ce fac, zice Porta.

– Prizonierii vorbesc numai atunci când sunt întrebaţi, mugeşte Micuţul din coada formaţiei.

– Dacă mergem spre puşcărie, ţipă un Wachtmeister artilerist, atunci să ştiţi că am luat-o în direcţie greşită.

– Flecăreală, îi mustră Porta pe un ton superior. Ciripiţi ca un stol de papagali limbuţi dintr-o menajerie. Gregor, lasă-te pătruns de atmosfera Crăciunului şi eliberează-i pe sclavi din lanţuri. Îi aciuiesc eu la "Câinele vagabond", de cealaltă parte a lui "Alex".

– Întotdeauna se întâmplă ceva la "Câinele vagabond", explică Porta cu un rânjet vesel de haimana, în timp ce ne ciondănim în faţa "Câinelui". Miercurea trecută, un tip s-a repezit la unul şi l-a împuşcat în fund pentru că încercase s-o şteargă fără să plătească. Azi-noapte, o confruntare dintre muncitorii de la căile ferate şi băieţii de la tramvaie s-a terminat cu un caz de dambla cronică, şi în fiecare noapte cineva zboară pe fereastră.

– Şi voi, politicilor? întreabă interesat Micuţul, în timp ce-i scoate cătuşele unui Gefreiter din Pionieri.

– Poţi să spui şi aşa, răspunde flegmatic pionierul. După toate aparenţele, până