Cepele se toacă, bob de porumb, şi se pun la călit în unt

  Ciupercile se taie cât de mărunt şi se pun peste ceapa aurie, să se călească 20 de minute

  * Se sărează, se piperează mâncarea din când în când * Usturoiul, mărarul şi cimbrul se pisează pastă * Urzicile se scurg bine şi se toacă

  * Se bat ouăle, se învârt bine cu usturoi, mărar şi urzici şi se amestecă cu ciupercile; se aranjează într-o formă de cozonac

  • Se pun în cuptor, la foc molcom, să se închege şi să se rumenească (vai, ce bune sunt!)

  Taină: In loc de urzici, merge la drob orice buruiană: ştevâe, lobodă, ştir, păpădie, podbal etc, Ce-aţi zice de un vinuţ alb şi sec de Dobroteasa, un Sauvignon Alb, zburdând tinereşte prin pahare, la ceas de zi? Dar, unduind prin noaptea împănata de stele căzătoare, de o Fetească Albă, tot de acolo, fină, dramatică, semănând ceţuri parşive şi un alint poruncitor (ce vreţi, dulcegării feminine!) lângă budinca cea gogonată şi aburindă?

  PUI DE VOINEŞTI l kg cartofi + ulei pentru prăjit * 2 pui

  600 g mazăre boabe + 50 g unt * 1 ceaşcă vin alb sec l ceaşcă supă de carne • 8 roşii coapte

  50 g unt * 1 căpăţână usturoi sare, piper, după poftă •câteva crenguţe cimbru

  * Puii se taie în două pe lung, se sărează-piperează şi se pun în unt la prăjit

  Usturoiul se toacă pastă

  Când carnea s-a rumenit se stinge cu supa şi vin alb, se adaugă usturoiul şi crenguţe de cimbru şi se dă la foc potrivit, să scadă

  Roşiile se curăţă şi se taie felii rotunde

  Când zeama a scăzut de se vede carnea ca nişte insule de bazalt în marea de lavă clocotind, se căpăcesc puii cu felii de roşii şi se pun în cuptor la foc mic, încă 1 sfert de oră

  * Mazărea se-năbuşă în unt cu apă şi puţină sare, până se-nmoaie şi se leagă sosul

  • Cartofii se prăjesc în ulei încins până se rumenesc

  Se oferă, pe un platou pe măsură, carnea rumenă şi pictată cu roşii în mijloc, mazărea verde şi cartofii în jur, implorând un vin sec de Costeştî-Argeş, un Riesling bărbătesc şi reţinut, care nu se laudă, dar are cu ce jdeşi eu nu 1-aş asculta, ci m-aş întoarce şi spre răsărit, şi nu m-aş opri până la Tohani, să mă bucur de forţă a naturii numită Cabernet Sauvignon, să vedem care pe care: el, „seniorul", „regele sălbatic", „rubinul universului", „seva atotputernică a zeilor", impunător şi solemn, sau eu, lacomul şi neputinciosul?)

  ŞERBET DIN FLORI DE TEI

  Tot din Muntenia florală şi subtilă a dulceţurilor uşoare ne vine şi această cremă parfumată.

  500 g flori de tei * 1 kg zahăr * 1 lămâie

  Florile se pun la fiert o jumătate de oră într-un litru de apă

  Zeama obţinută – rup se cheamă – se strecoară printr-un tulpan mai des şi se pune iar pe foc

  Zahărul se dizolvă în rup, apoi, ca să se închege, se face focul iute

  Când clocotele se fac cleioase, se adaugă zeama de lămâie

  Se amestecă crema cât se poate, să-şi schimbe faţa, cum se zice (adică culoarea) şi se lasă să se răcească

  • Tradiţia cere ca, la sfârşit, să se frământe crema ca pe aluat, cu mâinile, ca să fie şerbetul pietros

  * Se pune în borcane, e gata

  CARTOFI NOI CU MĂRAR l kg cartofi noi * 50 g unt (untdelemn) * 1 legătură mărar • sare

  100 ml lapte bătut

  Cartofii cât nuca se fierb 15 minute de la primul clocot

  Se toacă mărarul

  Se pune o tigaie cu untul la foc

  * Se rumenesc cartofii în unt, încă 5 minute

  • Se pun în castron, se presară mărarul, se toarnă şi iaurtul frecat cu sare

  Uşoară, uşoară ca fulgul, trufandalizând (trufaş!) în pieţele bueureştene, mâncărica de cartofi noi din Dâmboviţa se potriveşte cu „ultima" găselniţă a românilor, şocata.

  E drept, de 10 ani m-am săturat să tot aud de sirop – vinul ăsta ciudat (un fel de cvas ucrainean, dar, din flori), însă sunt clipe şi potriviri pe care nici cea mai cruntă antipatie nu le poate evita., ŞOCATĂ

  *11 litri apă * 10 g drojdie • 5 lămâi

  * 600 g zahăr • 600 g miere

  • 10 pălării de floare de soc (merg şi flori uscate)

  * mirodenii, după gust: vanilie, scorţişoară, nucşoară

  • într-un borcan de 12 litri se aşază pe fund florile de soc

  * Lămâile se taie-n patru, se storc un pic peste flori, cojile se pun şi ele la suc, împreună cu mirodeniile

  Drojdia se desface în puţină apă şi se varsă în borcan * Se dizolvă în apă zahărul şi mierea, se adaugă florilor

  Se umple borcanul cu apă, se acoperă cu o farfurioară

  * In câteva zile fierbe (mai agităm şi noi zeama), se limpezeşte, se trage de pe drojdie în sticle bine legate, se bea rece, că e mai-iunie, şi e vipie – şi e exact ce trebuie – spumoasă, dulce, acrişoară (cică şi diuretică)!

  De prin '85 încoace, şocata se amestecă destul de imprudent în borcanele noastre, La-nceput am crezut că-i vreo idee pestriţă dea mai minţi sărăcia, dar, văzând câte lămâi şi cât zahăr înghite (mai ţineţi minte cât era raţia pe lună la ţară şi cât era la oraş?) a trebuit să recunosc că au înnebunit românii (de foame şi sete) şi dau bunătate de raţie pe flori.

  Noi, care adunam tot anul raţia de zahăr de la gura copiilor şi mătuşilor bolnave (să spună Ileana Dehelean cât a furat de la ceaiul nepoatelor), Noi, care mituisem asistentele de la toate spitalele de diabetici ca să ne dea