fi spunând ei, aromânii, pită dulce, dar mie-mi miroase de la o poştă a sarailie şi a placsinta dulce grecească, deci a Balcani.

  Aluat:

  • 250 g făină * apă * 100 ml ulei * sare

  Se frământă până nu se mai lipeşte de mână, se întinde foaie, se taie în bucăţi late de-o palmă şi lungi de două

  Se unge fiecare foaie astfel obţinută cu ulei

  Umplutură:

  * 250 g nuci măcinate

  Sirop:

  * 100 ml apă * 1 lingură zahăr * 1 lingură miere

  • 1 lingură zahăr vanilat • coajă portocală (rasă) * 1 linguriţă rom

  * Se aşterne cu nuci fiecare foaie

  *Foaia se rulează şi apoi se încolăceşte melc

  * Se unge tava cu ulei, se aşază pituţele corespunzătoare, se pun în cuptor 15 minute (până se rumenesc) *Se lasă să se răcească, apoi se toarnă siropul fierbinte şi se lasă să zacă, să se însiropeze ţările ţuicii şi ale vinului

  De unde mă uit eu, de pe fundul cratiţei, Gorj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău sunt tot una: dealuri mai mult, ceva munţi, sate fără sfârşit – niciodată nu ştii când se termină unul şi începe altul – păduri, livezi şi podgorii uriaşe, nenumărate grădini de casă, o foiala incredibilă de animale, de copii, de maşini, de căruţe.

  Ţară a ţuicii – Novaci, Vâlcea, Govora, Moroeni, Sălătruc, Pietroşiţa, Câmpulung, Domneşti, Curtea de Argeş, Văleni de Munte, Breaza, Nehoiu sunt repere absolute ale prunatei naţionale – şi a marilor vinuri – Sâmbureşti, Dobroteasa, Drăgăşani, Pietroasele, Tohani, Urlaţi, Ceptura, Valea Călugărească (ce se mai poate adăuga?) —Valahie de nord adună o bucătărie bogată, cea a mănăstirilor şi a târgurilor înşirate pe câte-o vale, de roboteală îndelungată pe lângă plită şi cuptor, excelând în găteli de fructe – dulceţuri şi şerbeturi rafinate – şi în ciorbe şi tocăniţe de neuitat, precum şi cea ţărănească, de fierturi, mămăligi şi brânzeturi unice.

  Amatorul de „arheologie oenologică" se poate întâlni şi el cu vinuri româneşti foarte vechi, unele remarcabile: Pietroasa, Feteasca Neagră, Băşicată de Dealu Mare, Gordan, Braghina, Crâmpoşie, Tămâioasa de Drăgăşani ş.a.

  PÂINE DE SECARĂ

  * 1 kg făină de secară • 1 linguriţă rasă de sare l măruţ de drojdie • apă caldă l lingură chimen pisat pudră

  Drojdia se desface în apă caldă

  Se cerne făina în mijloc se face groapă, se pune zeama de drojdie, sare, chimen şi se frământă

  Se tot adaugă apa caldă, până se face un aluat potrivit de moale şi se lasă să crească 1 ceas, la loc cald, acoperit cu un ştergar

  Se rotunjesc pâinici, alungite, se tăvălesc prin făină de secară şi se pun în tavă presărată cu făină din belşug

  În cuptor potrivit de cald se lasă 20 de minute, se scot, se crestează, se ung cu apă sau cu ou şi se pun la loc, până se rumeneşte bine coaja (40-60 minute)

  Taină: Pâinea se lasă să se răcească încet, la cald, altfel devine cleioasă, Semnificaţii speciale pentru vechea civilizaţie românească derivă din credinţa în forţa pâinii de consacrare a unui jurământ „Jurământul mare/ Pe pâine, pe sare/ Pe sfintele icoane" cerut de meşterul Manole lucrătorilor (de remarcat locul pâinii, anterior, chiar, icoanei) este regăsit şi fn practica „însurăţirii" sau „înfărtăţirii", în care pâinii îi este rezervat un rol ritual central.

  Cu rădăcini istorice dovedite documentar pentru Evul Mediu românesc, „jurământul pe cruce, pe pită şi sare" are încă valoare de validare a unor înţelegeri la începutul secolului nostru, parţial fiind valabil şi pentru zilele noastre în relaţiile din unele comunităţi rurale,

  (Ofelia Văduva – „Paşi spre sacru")

  SĂRATELE MUNTENEŞTI

  I. • 500 g făină * 1 pachet unt * 4 ouă

  * 1 păhărel lapte * 2 linguri smântână • 1 lingură

  2 linguri chimen

  Se amestecă întâi făina cu unt, apoi se adaugă 2 ouă, lapte, smântână, sare

  Se frământă bine, apoi se lasă la rece, să se-ntărească

  * Se taie tăieţei subţiri şi laţi, se tăvălesc prin ou, sare şi chimen şi se pun în tavă, la cuptor, până se rumenesc

  II.• 300 g făină

  • 1 pachet unt

  • 2 gălbenuşuri (albuşurile merg la uns) * 1 ceaşcă smântână * 150 g brânză telemea (la aluat) + 150 g glazură

  * Se amestecă toate, se şi frământă cât de cât

  •Se întinde foaie subţire, se taie fel de fel, se ung bucăţile cu albuş, se presară cu brânză rasă şi se dau la cuptor iute, până prind puţină culoare „Distrează fleanca" (amuse-gueule) spun franţujii la aşa fel de bucăţele, „Să meargă vinul" le spunem noi, cei câţiva flăcăi tomnatecî şi cheflii, bucuroşi în seara asta de o oală de Crâmpoşic adevărată, un vin de masă vechi, mustos şi vesel pe care staţiunea de cercetări de la Drăgăşani 1-a readus întru veşnicie pe masa românească.

  Şi suntem bucuroşi nu numai pentru că vinul e bun, ci şi pentru că, în sfârşit, îmbătrânim!

  De abia de acum putem şi noi, Doamne ajută, scăpaţi de grija fustelor, să ne ocupăm de lucruri serioase, de pescuit, de citit literatura mare, de mâncat şi de băut fără grija pântecului, de gândit la idei filosofice măreţe.

  De abia de acum, eliberaţi de obsesia mică dar sexuală, a pârdalnicei tinereţi, putem şi noi să dăm omului ce-i al omului: cultură şi tocăniţă, fără limite, profunzime şi săratele munteneşti, meditaţie şi ciorbă de ciocănele cu leuştean.

  DROB DE URZICI

  În Argeş şi Vâlcea, urzicile se culeg până târziu, chiar şi după ce au înflorit şi s-au ridicat ciupercile verii, l poală de urzici * 6 cepe * 1 căpăţână usturoi

  12 ouă * 2 linguri unt • sare, piper cimbru şi mărar verde

  * 1 coşuleţ de ciuperci de vară (bureţi de rouă, urechiuşe, vineţele, iuţari)

  * Urzicile grijite bine se pun la fiert 1 sfert de