La început ne întrebaserăm dacă povestea nu era cam grotească, deoarece se şi ştia de mulţi ani că un oarecare Meucci îşi brevetase telectrofonul sau telefonul, cum se spune acum. Dar accesoriile acelea încă erau doar pentru bogaţi, cititorii noştri nu erau obligaţi să le cunoască, iar o invenţie ieşită din comun ca Arcula demonstra o neîndoielnică inspiraţie diabolică.

Uneori ne vedeam acasă la Taxil, alteori la Auteuil; de câteva ori ne hazardaserăm să lucrăm în chichineaţa lui Bataille, dar mirosurile amestecate ce domneau acolo (de alcool de proastă calitate, de rufe niciodată spălate şi de mâncare stătută de săptămâni întregi) ne îndemnaseră să evităm şedinţele acelea.

* * *

Una dintre problemele pe care ni le puseserăm era cum anume să-l caracterizăm pe generalul Pike, Marele Maestru al Masoneriei Universale, care de la Charleston conducea destinele lumii. Dar nu există nimic mai inedit decât ceea ce a fost deja publicat.

Abia ce începuserăm publicarea numerelor din Le diable, că apărea şi aşteptatul volum al Monseniorului Meurin, arhiepiscop de Port-Louis (unde dracu' se afla?), La Franc-Maconnerie Synagogue de Satan, iar doctorul Bataille, care o rupea cât de cât pe englezeşte, găsise în timpul călătoriilor sale The secret societies, o carte publicată la Chicago în 1873, a generalului John Phelps, declarat duşman al lojilor masonice. N-aveam decât să repetăm ce scria în cărţile astea ca să conturăm mai bine imaginea acestui Mare Bătrân, mare sacerdot al paladismului mondial, poate întemeietor al Ku Klux Klanului şi participant la complotul ce dusese la uciderea lui Lincoln. Hotărâserăm că Marele Maestru al Supremului Consiliu din Charleston se împăuna cu titlurile de Frate General, Suveran Comendator, Maestru Expert al Marii Loji Simbolice, Maestru Secret, Maestru Perfect, Secretar Intim, Superior şi Judecător, Maestru ales al Celor Nouă, Ilustru Ales al Celor Cincisprezece, Sublim Cavaler Ales, Şef al Celor Douăsprezece triburi, Mare Maestru Arhitect, Mare Ales Scoţian al Bolţii Sacre, Perfect şi Sublim Mason, Cavaler de Orient şi al Spadei, Prinţ de Ierusalim, Cavaler de Orient şi de Occident, Suveran Prinţ Rosa-Crucean, Mare Pontif al Bolţii Cereşti, Mare Patriarh, Venerabil Maestru ad vitam al tuturor Lojilor Simbolice, Cavaler Prusian Noahit, Mare Maestru al Cheii, Prinţ al Libanului şi al Tabernaculului, Cavaler al Şarpelui de Bronz, Suveran Comandant al Templului, Cavaler al Soarelui, Prinţ Adept, Mare Scoţian al Sfântului Andrei din Scoţia, mare Ales Cavaler Kadosch, Perfect Iniţiat, Mare Inspector Inchizitor Comandant, Luminos şi Sublim Prinţ al Secretului Real, Treizecişitrei, Prea-puternic şi Puternic Suveran Comandor General, Mare Maestru al Conservatorului Sacrului Paladiu, Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale.

Şi citam o scrisoare a lui în care se condamnau excesele anumitor fraţi din Italia şi din Spania care, „animaţi de o ură legitimă în ce-l priveşte pe Dumnezeul preoţilor”, îl slăveau pe adversarul acestuia sub numele de Satana — făptură inventată de impostura sacerdotală, al cărei nume nu ar trebui să fie niciodată pronunţat într-o lojă. De aceea erau condamnate practicile unei loji genoveze care purtase la o manifestaţie publică un stindard cu inscripţia „Slavă lui Satan!”, dar pe urmă se descoperea că acea condamnare era împotriva satanismului (manifestaţie creştină), pe când religia masonică trebuia să fie păstrată în puritatea doctrinei luciferiene. Preoţii, cu credinţa lor în diavol, fuseseră cei ce-i creaseră pe Satana şi pe satanişti, vrăjitoare, strigoi, făcători de farmece şi magie neagră, pe când luciferienii erau adepţii unei magii luminoase, precum cea a templierilor, maeştrii lor străvechi. Magia neagră era cea a adepţilor lui Adonai, Dumnezeul cel rău adorat de creştini, care a transformat ipocrizia în sfinţenie, viciul în virtute, minciuna în adevăr, credinţa în absurdul ştiinţei teologice, şi ale cărei acte atestă toate cruzimea, perfidia, ura faţă de om, barbaria, respingerea ştiinţei. Lucifer este, dimpotrivă, Dumnezeul bun care i se opune lui Adonai, precum lumina se opune umbrei.

Boullan căuta să ne explice deosebirile dintre diferitele culte ale celui