voiai să fie. Aşa că s-a împrietenit cu Erik şi cu Imelda şi s-a culcat cu amândoi. Erik primul. Acum, e important. Îi injectează în spermă biononic. Apoi şi-o pune cu Imelda şi o impregnează cu sperma modificată a lui Erik.

– Contracepţia? întrebă Aaron.

– De niciun folos. Îngerii o pot neutraliza mai repede decât orice medic. Deci, copiii află că vor avea un copil, iar testul ADN dovedeşte că este al lor fără nicio îndoială. Biononicul este al dracului de dificil de detectat într-un embrion, chiar şi astăzi. Pe atunci era aproape imposibil. Deci bang, ai un schimbător în cuib fără să ai habar. Biononicele nu devin active până la pubertate, iar atunci e prea târziu. Plantează destule într-o populaţie, şi câteva generaţii mai târziu, majoritatea copiilor sunt Înalţi. Dar am interceptat acest triunghi amoros la timp.

– Blocul Colegiului de Artă, spuse Corrie-Lyn.

– Da, doamnă. S-ar putea spune că îngerul s-a luptat ceva. Dar l-am luat. Tot ce-ţi trebuie pentru a învinge biononicul este un nivel mai mare de putere de foc. Blocul Colegiului de Artă a fost în drum.

– Dar copilul?

– I-am dus pe Erik şi pe Imelda la cartierul nostru general. Ea era însărcinată, de aproximativ două săptămâni, îmi amintesc acum, şi era infectată.

– Am crezut că nu-ţi puteai da seama.

Paul privi drept înainte, spre orizont.

– Există moduri în care poţi afla. Trebuie să testezi celulele direct.

– Oh, Ozzie, şopti Corrie-Lyn, palidă.

– L-am luat din ea şi am verificat. Niciun fel de embrion nu poate supravieţui unui astfel de test. Din fericire, testul a fost pozitiv, era unul dintre ei.

– Tu nu eşti om, indiferent de ceea ce pretinzi.

Aaron îi aruncă o privire furioasă. Ea începu să spună ceva, apoi îşi ridică mâinile dezgustat şi plecă.

– Îmi pare rău, spuse Aaron. Ce s-a întâmplat după aceea?

– Procedura standard în cazul în care fata ştie că e gravidă, şi Imelda ştia. Nu le puteam şterge săptămâni întregi din memorie, lucrul ăsta ar fi fost detectabil. Aşa că am luat un alt ovul de la ea, l-am fertilizat cu contribuţia lui Erik şi l-am implantat. Apoi amândurora le-a fost ştearsă din memorie seara petrecută la noi. În dimineaţa următoare s-au trezit cu o mahmureală cruntă, fără să-şi mai amintească ce au făcut. O dimineaţă obişnuită de după a adolescenţilor.

– Lucrurile au mers prost, atunci?

– Nu, fiule, totul a mers perfect. Nouă luni mai târziu, au avut o fetiţă frumoasă. Una normală.

– Şi atunci cum a fost conceput Inigo?

– Imelda avea o soră.

– Sabine.

– Da. Erau gemene. Gemene identice.

– Ah. Cred că lucrurile încep să aibă sens.

– Ar fi trebuit să-mi dau seama. E fantezia fiecărui adolescent, în final. Şi a multor bărbaţi.

– S-a culcat cu amândouă.

– Da. Şi el, şi îngerul. Tocmai mi-ai confirmat asta. În sfârşit. O parte din procedura de curăţare folosită de Protectorat este să verifice amintirile îngerului pentru a afla pe cine a contaminat. Să îi scotoceşti prin creier este un lucru teribil, de-a dreptul teribil. Unul dintre cele mai mari abuzuri posibile ale tehnologiei medicale. Este nevoie de zile întregi pentru a rupe protecţia pe care biononicul o oferă neuronilor. Obişnuiam să fac acest lucru pentru echipă, Dumnezeu să mă ierte, dar era necesar. Nu era nicio altă cale de a descoperi ce făcuseră monştrii aceia demonici. Nu este o ştiinţă exactă, nici acum, nici atunci. Mintea nu este o mică arhivă ordonată, cum ar fi un kub de memorie. A trebuit să-mi fuzionez mintea cu a lui şi să îndur gândurile lui josnice şi alunecoase în interiorul craniului meu. Când i-am revizuit amintirile recente, am experimentat de fapt acuplarea cu Imelda. Închise ochii, în mod clar îndurerat de amintirea frauduloasă. Chipul ei era la câţiva centimetri de mine. Avea un gust atât de… dulce. Dar acum cred că nu era în întregime ea. Mai degrabă amintirile nu erau doar despre ea. Nu am putut face diferenţa între fete. La naiba, la vremea aceea nu ştiam că exista o diferenţă pe care ar fi trebuit s-o caut.

– Deci Inigo s-a născut ca parte a unui plan de infiltrare a Înalţilor radicali.

– Da. Am fost şocat când am aflat că Sabine era gravidă, dar asta a fost chiar înainte ca ea să nască. Au fost o mulţime de discuţii în cadrul echipei mele despre ceea ce ar trebui să facem.

– Să scoateţi copilul şi să-l testaţi.

– Asta a fost o opţiune. Una uşoară. Paul se uită la Corrie-Lyn, care stătea aşezată pe un zid scund de beton lângă unul dintre hambare. Dar intervenţia devine din ce în ce mai dificilă pe măsură ce trece timpul, mai ales după ce se naşte copilul. Noi nu suntem… Există o diferenţă între avort şi infanticid – pentru mine, oricum. Şi, odată ce s-a născut, are drept legal de rezidenţă. Chiar dacă l-am lua de la mamă şi l-am expedia în Lumile Centrale, l-ar trimite imediat înapoi. Din punct de vedere juridic, este o mizerie. Este motivul pentru care a fost creat Protectoratul, tocmai pentru a opri întregul scenariu de coşmar înainte de a deveni complicat din punct de vedere politic.

– Şi atunci ce aţi făcut?

– Niciodată n-am crezut cu adevărat că faptul că fetele au avut un copil la diferenţă de două săptămâni era o coincidenţă. Pentru orice eventualitate, l-am ţinut sub observaţie. Dacă Inigo ar fi fost infectat, s-ar fi dat de gol el însuşi; în cele din urmă, toţi o fac.

– Dar el nu a făcut-o.

– Nu. L-am monitorizat timp de peste douăzeci şi cinci de ani. Nu a pus niciodată piciorul greşit. A fost pe toată linia un om normal. Şcoală. Universitate. Prietene. Un sportiv mediocru. S-a accidentat atunci când