picior (de preferat stângul, dar eu cred că se băsneşte) în spaţiul dintre ele, până se umfla bine, şi se lega locul sa nu iasă aerul, O puternică detunătură provocată de explozia aerului vestea convivii că friptura e gata. De altfel, iese el singur din piele şi se cere mâncat.

  Un păstrăv pârjolit pe piatră arsă, înainte, şi o bucată de brânză, după, un păhărel de vin alb de Drăgăşani sau Odobeşti, la peşte, şi mai multişoare de vin roş de Nicoreşti la friptură şi brânză,., şi iată un meniu căruia nu-i lipseşte decât un Brillat-Savarin sau un Grimaud de la Rey n fere pentru a-l impune atenţiei universale. Şi nu mai rămâne îndoială că, suculenta mielului haiducesc, al cărui năstruşnic izvoditor a rămas anonim prin veacuri, ar stârni unui Antoine Careme sau Prosper Montaigne aceeaşi sinceră şi spontană admiraţie pe care o resimt marii poeţi la auzul unei frumoase balade populare."

  Jos pe iarbă stau întinse lăicere înflorite, Şi pe ele se arată străchinile smălţuite, Pânea albă stă alături cu mălaiul auriu, Iar de-o parte mari ulcioare pline toate cu rachiu.

  La o vatră pe cârlige spânzură un ceaun mare

  Şi alăturea aşteaptă melesteul ţărănesc;

  Mielul gras, încet, cu lene se învârte pe frigare, Şi găluştele cu clocot în ulcele se sfădesc.

  Jos, sub nucul aromatic, toţi la umbră se aşază, Cobza, naiul şi vioara pe Arminden îl serbează; De voiţi o primăvară cu flori albe de la rai, După datinele ţării să cinstim pe întâi maiŞi de vreţi coşare pline şi de vreţi pline hambare, Luna roadelor iubite o primiţi voios, cu vin;

  Iar de vreţi în poloboace să nu prindă vinul floare, Faceţi cum făceau străbunii: la Arminden beţi pelin!

  (N. Beldiceanu – „Armindenul" – fragmente)

  PELIN

  Despre pelin – băutura românească a primăverii – nu am cum spune mai mult decât a făcut-o acelaşi Păstorel, De aceea, după ce vă prezint o reţetă culeasă de mine la Dobroteasa, o să-i las, ca un ucenic respectuos, cuvântul,

  * 1 legătură bună de pelin uscat * 1 legătură cu floare de peliniţă

  • 1 kg felii mere uscate * 1 kg felii gutui uscate * 1 kg felii pere uscate

  * 48 litri vin, jumate roşu, jumate alb, demisec (nu mai tare de 11 grade)

  * Se pun toate împreună la macerat cam 15 zile într-o damigeana mare sau un butoi de 50 litri umplut până la cep; se agită bine, de mai multe ori pe zi

  • Se scoate pelinul şi peliniţă, se lasa la-nvechit trei luni de zile „Pelinul e, pe româneşte, numele absintului, în loc să boteze planta în alcool, ca Pernot sau, ca italienii, s-o asocieze cu alte plante pentru a face vermut, românul a tratat buruiana cu mai multă blândeţe şi, domesticind-o, a obţinut o băutură mai puţin savantă, dar mai blajină.

  Pelinul nu e decât un vin bun, de preferinţă uşor şi sec, aşa cum se f ace azi (greşeau acei ce-l făceau din vinuri dulcege), în care a macerat planta cu acelaşi nume. Cu toate că formula pare simplă, pelinul din două vii vecine nu e niciodată acelaşi. Şi asta nu numai din cauza vinului, ci şi a modului de preparaţie. Fiecare podgorie îşi are tainele ei, în luna mai, i se adaugă peliniţă farmonise absinthe), care atunci dă în floare. De asta i se şi spune Pelin de mai şi nu cum afirmă unii, că în această poetică lună pelinul trebuie băut până la ultima picătură (scornitură de beţiv). Cei pripiţi, în adevăr, îl beau, cei cuminţi aşteaptă.

  Am cunoscut un podgorean care, aplicând pelinului metoda champenoise, în al patrulea an a obţinut un pelin spumos, în genul vinului pe care francezii îl numesc Cremant, dar amărui şi c-o aromă din cele mai aperitive. Pelinul are toate culorile sub bairacul cărora luptă, de.la verzui, auriu şi trandafiriu, până la porpură, rubin, granată şi zamă de mure. În prepararea lui, totul depinde de calitatea vinului, de dozaj. şi de timp.

  Cunoscătorii care i-au dat de gust îl aşază pe prima linie a băuturilor cu adevărat aperitive (deschizătoare de drumuri şi perspective), pentru că nu supără cu nimic susceptibilitatea vinurilor fine care, eventual, ar sosi după el la o masă (îşi espectă rudele bătrâne). Ceva mai mult: deschide drumul şi pune în valoare vinurile care îi urmează, E destul pentru a-/ impune respectului amatorilor,"

  Acum iau din nou eu microfonul, povestindu-vă o altă tehnică, de la Drăgăşani:

  Să zicem: * 45-48 litri must dulce de Braghină sau Crâmpoşie (la un butoi de 50 de litri) * un buchet de pelin uscat

  Se pune mustul dulce, cu pelin cu tot, la fermentat

  Se agită zilnic, în prima săptămână de fermentaţie, suflând aer cu un furtun în tot butoiul

  • Ca la 10 zile de la începutul fermentaţiei se scoate pelinul. Se completează cu tulburel până la cana şi se lasă vinul să fermenteze în legea lui

  * Când drojdiile s-au depus, vinul se trage de pe boască într-un vas curat, care se agită cam o oră până vinul nu mai „joacă" (adică nu mai face bule) şi s-a oxigenat

  * Se trece într-o damigeana curată, e decembrie, să aştepte primăvara * în mai i se adaugă un buchet de floare de peliniţă, să se rotunjească încă o săptămână, după care se poate bea, da la prieteni sau face cu el ce veţi vrea, după cum vă taie capul şi vă lasă inima

  Pelinul (artemisia absinthium L), e o plantă cu miros specific din familia Compositae considerată a avea puteri miraculoase asupra Ielelor şi relelor produse de acestea („lovituri de Iele", „luatul din Rusalii").

  La Rusalii era purtat la pălărie, la brâu, în sân sau se punea pe mese şi în paturi pentru a alunga spiritele şi duhurile rele.

  Pentru protecţia magică a cetei de căluşari se lega pelin în vârful steagului şi se mesteca în