În zonele extracarpatice, la Armiden, se organizau petreceri câmpeneşti la care se mânca carne de miel fript şi se bea vin Pelin pentru „subţierea şi schimbarea sângelui1'.în medicina populară, pelinul era un leac apreciat pentru tratarea malariei, durerilor de stomac, umflăturilor, bolilor de ochi etc,

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri".,)

  ŞERBET DE TOPORAŞI (MICŞUNELE)

  Parfumată şi fină, delicatesa moşiereselor din Muntenia s-a păstrat ici şi colo, mai ales în oraşele mici, cu promenadă şi fanfară, cu scandaluri mici şi alte delicate macrameuri.

  1,200 kg frunze şi flori toporaşi * 1,200 kg zahăr tos

  — ml apă • 1 lămâie

  Se grijesc frunzele, se pun la fiert în apă clocotită până se fac pastă moale

  Se lasă să se răcească

  * Se scurg bine, când s-au răcit, şi se storc

  * Zeama obţinută se strecoară printr-un tifon des, devenind rup

  * Zahărul se pune într=o oală şi se toarnă rupul peste el

  * Se dă la foc mic, să se topească zahărul

  • Când zahărul e tot o apă, se dă foc iute, să se lege

  * Când s-angroşat zeama şi s-au încleiat clocotele, se stoarce zeama de lămâie şi se lasă să mai bolborosească de câteva ori, apoi se pune la răcit un pic

  • Dacă s-a răcit cât poate suferi degetul, se ia la frământat până se face alifie şi e bun

  MÂNCARE „VERDE"

  Aşa îi spun gorjenii la coptura asta de primăvară.

  l pachet unt * 3 ouă l pahar lapte • sare, piper

  * 1 kg verdeţuri: măcriş, hasmaţuchi („asmăţiu"), salată verde, untişor, podbal, lobodă

  Ierburile se fierb un pic, cât să se-nmoaie

  Se toacă, cât sunt calde, se freacă cu unt, ouă şi lapte, sare şi piper

  Se dau la cuptor, nu mult, până se leagă

  Se oferă cu mămăligă caldă şi o oală de vin alb de Rovinari, ţărănesc, care să nu fie chiar sec, dar nici demisec, ci abia abia să nu-ţi pară acru

  ZEAMĂ DE COACĂZE

  O zeamă ce-i leagă pe gorjeni de haţegani, aşa cum îi leagă vodca pe ruşi de ucraineni şi idealurile umaniste pe islamici de evrei.

  100 ml smântână • zahăr (miere) după gust sare • 150 ml lapte dulce

  • 1 creangă cimbru * 500 g tacâmuri şi măruntaie de pasăre * 1 kg coacăze pârguite (cireşe, zarzăre, fragi etc)

  * Se curăţă fructele de codiţe (dacă au sâmburi, de sâmburi!)

  * Carnea se pune la fiert în 1 litru de apă, împreună cu coacăzele

  * Dacă au fiert, se adaugă zahărul, sarea, laptele şi crenguţa de cimbru, să mai fiarbă împreună, să se cunoască * Se scoate cimbrul * Se bate smântână cu un pic de zeamă, se toarnă peste supă, gata, Doamne ajută!

  Taine: Vrei zamă bună? Pui carnea şi restul la fiert în apă rece. Vrei rasol? Pui carnea şi verzitura la fiert în apă clocotită.

  Moşii de Rusitori, practici rituale de pomenire a morţilor la Rusitori, după Rusalii, Se împart pomeni (colaci, cireşe, fragi, flori), se amenajează un loc după uşă unde se crede că vin şi se odihnesc spiritele morţilor, se cară apa pe la vecini pentru morţii de curând decedaţi.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an")

  MĂMĂLIGĂ PE PĂTURI (de pe Jiu)

  Mămăliga • 250 g ciuperci fierte * 250 g dovlecei

  250 g vinete • 3 bucăţi ardei gras * 250 g varză tânără

  250 g conopodă • 300 ml bulion roşii • 5 ouă

  400 g roşii • 250 g caşcaval ras * 1 căpăţână usturoi

  200 mg smântână • 250 g fasole verde tânără sare, piper, cimbru, mărar, leuştean *100 g ulei floarea soarelui sau măsline

  * Pe fundul ceaunului se pune untdelemnul, apoi primul strat de mămăligă – 1 – 2 cm

  Strat de roşii (200 g), ardei gras, ciuperci

  Se bat împreună smântână, bulionul, sarea, piperul, cimbrul, ouăle

  Se toarnă o treime din sos peste ce e deja în ceaun * Se aşterne strat de mămăligă

  Strat de dovlecei, varză, conopidă, vinete * Se toarnă sos

  Mămăligă

  * Fasole verde, roşiile rămase tăiate felii, usturoiul pisat

  • Mămăligă

  • Caşcavalul se presară peste tot (gratin d'une petite mămăliga) şi se acoperă cu sosul rămas

  • Se dă la cuptor (foc mic, 20 de minute, acoperit, 10 minute descoperit * Se oferă cu sos de smântână cu mărar

  Dacă la mămăliga pe pături din Ardeal nu se bea decât un singur lucru, horinca, ca mare prilej de bucurie, în Oltenia asta colinar-jiuasă merge şi un rachiu fin de cireşe de pe lângă Baia de Aramă (sau, dacă veţi găsi, un Gordan Negru – vin uşor, de cursă, adus de pe dealurile Scvcrinului), Dar, în fond, merge orice, pentru că improvizaţia şi creativitatea fac casă —bună cu mămăliga pe pături.

  Eu am pus, iarna, şi câte un strat de murături între alte rânduri de carne (gogoşari, castraveciori sau gulioare în oţet) ca să mai uşurez mâncarea asta de mălai, grea şi deasă tare, mai mult de zilieri sănătoşi, înfriguraţi şi flămânzi, decât de hârţogari ca mine.

  Dar, tot spre Baia de Aramă, mi-a dovedit călugărul Irineu că încă n-am aflat totul, dacă mămăliga lui pe pături era de fructe – mere, pere, gutui, prune – pe pat mic de unt, cu caşcaval, smântână şi ou din belşug, glazurând ciudăţenia asta dulce-acrişoară. Părintele strecurase, numai pentru mine, că post era şi început de iarnă, nişte tocătură din bardă de piept de curcan şi de copan de pui „confit" (adică prăjite şi păstrate apoi în untura lor la borcan, până devin un fel de minune). Aleasă lucrare.

  SOS DE MĂRAR

  Înspre dealurile vâlcene veţi întâlni des o fiertură de lapte cu mărar, care se