– Undeva pe Anagaska există o versiune electronică a personalităţii tinere a lui Inigo. Alkoff mi-a dat numele companiei de la care a cumpărat poliţa.

– Asta nu o să… Oh, dragă Ozzie! Trebuie că glumeşti.

Aaron îi zâmbi vesel.

– E timpul ca această planetă să aibă parte de un pic de animaţie.

Înainte de Războiul Starflyer, atunci când Confederaţia era în esenţă o societate care cuprindea cetăţeni predominant fizici, guvernul a creat un comitet de conducere numit consiliul ExoProtectorat al cărui rol, în esenţă, era de a evalua nivelul de ameninţare prezentat de fiecare nouă specie exotică descoperită. După ce ANA a intrat online şi a preluat proiectarea, fabricarea şi operarea navelor de război ale Marinei Confederaţiei, ameninţarea a devenit un fel de nontermen. Dacă vechea Confederaţie i-a putut învinge pe extratereştrii Prime, ANA, cu tehnologia sa aproape postfizică, era puţin probabil să fie ameninţată de ceva ce era mai puţin de un postfizic răuvoitor. Asta nu însemna că restul de sector fizic al Confederaţiei nu se putea confrunta cu probleme acolo între stele. Deci consiliul ExoProtectorat trăia într-o formă modificată în interiorul ANA, funcţionând independent de ANA: Guvernare.

Întâlnirile sale erau puţine şi rare. De aceea, atunci când amiralul Kazimir a convocat una, toţi delegaţii au venit, bănuind care era motivul. S-au întâlnit într-o realitate perceptuală neutră, într-o zonă sigură în cadrul ANA, care cuprindea o sală de conferinţe de modă veche, cu mobilier destul de extravagant alb şi portocaliu şi o fereastră panoramică ce le arăta câmpiile Mollavian cu zidul lor de vulcani de hidrogen. Perdele de meteoriţi din prundiş de gheaţă cădeau într-o ploaie de dâre aprinse, purpurii, cu furci de fulgere unduindu-se în urma lor.

Kazimir activă realitatea perceptuală şi se materializă în scaunul din capul mesei. Gore ţâşni înăuntru o milisecundă mai târziu, aşezându-se chiar la dreapta lui Kazimir. Fu urmat de Justine. Ilanthe fu următoarea, o femeie cu aspect delicat îmbrăcată într-un costum de gimnastică albastru şi gri. Părul închis la culoare era tuns scurt cu şuviţe mov. Nu reprezentau niciun fel de îmbunătăţiri, erau doar nişte accente. Era un stil pe care Kazimir crezu că îl recunoaşte, dar nu-l putea plasa exact fără a executa o verificare prin structura sa neuronală consolidată. Ilanthe nu merita efortul. Reprezenta Facţiunea Acceleratorilor în consiliu şi se bucura să provoace tulburări de câte ori putea. Trucul cu ea era să nu apuci momeala.

Crispin Goldreich ajunse în scaunul de lângă Justine. Cu peste o mie de ani în urmă, fusese senator, membru în consiliul ExoProtectorat iniţial. Era o poziţie pe care şi-o păstrase de atunci. Kazimir şi ANA: Guvernarea îi permiseseră să rămână, pentru că, atunci când venea vorba despre consiliere cu privire la abordarea politică a unei crize, puţini erau mai buni când nu se putea convoca o întâlnire de guvernare completă. Din păcate, utilitatea lui era limitată de o atitudine oarecum xenofobă cu privire la extratereştri. Mai mulţi membri ai familiei sale fuseseră pierduţi pe Nattavaara în timpul Războiului Starflyer, fapt care îi modelase opinia încă de atunci. Ca atare, era un puternic susţinător al facţiunilor Izolaţioniste şi Internaliste.

Ultimii sosiţi fură Creewan şi John Thelwell, care reprezentau facţiunile Custozilor şi pe cea Darwinistă.

– Vă mulţumesc pentru participare, spuse Kazimir. Am convocat acest consiliu, deoarece situaţia în ceea ce priveşte Imperiul Ocisen a intrat într-o nouă etapă. Escadrila Marinei desfăşurată în domeniul Hancher a detectat o flotă masivă a Imperiului aflată acum în zbor. Traiectoria sa are ca ţintă directă Confederaţia, în special sectorul care conţine planeta Ellezelin.

– Câte nave? întrebă Justine.

– Două mii opt sute şaptesprezece, răspunse Kazimir. Dintre care nouă sute sunt din clasa lor Starslayer, cele mai mari şi mai scumpe nave de război pe care le-au construit vreodată. Economia Imperiului a suferit un declin semnificativ în ultimii patruzeci de ani pentru a facilita producerea lor. Sunt înarmate cu focoase similare cu distrugătoarele cuantice. Ei cred că nu ştim despre ele, dar am detectat testele pe care le-au făcut cu patruzeci şi cinci de ani în urmă.

– Au distrugătoare cuantice? întrebă Crispin.

– O variantă a lor, da, spuse Kazimir. O astfel de evoluţie a fost inevitabilă. Ceea ce face ca specia noastră din era-bombei-atomice să arate ca o grămadă de pacifişti.

– Şi Marina nu s-a deranjat să ne informeze?

– Imperiul consideră că avantajul lor este că nu ştim. A face public faptul că Imperiul dispune de un dispozitiv pe care Lumile Externe l-ar considera o armă apocaliptică ar însemna să renunţăm la avantajul nostru, fără să mai vorbim despre scăderea încrederii publice.

– Trebuie să fie nebuni, murmură Creewan. Împăratul trebuie să anticipeze modul în care vom reacţiona la un atac de asemenea anvergură. Ei ştiu cât de puternici suntem.

– De fapt, nu ştiu, răspunse Kazimir. Nimeni în afară de ANA: Guvernare şi de mine nu cunoaşte capacitatea exactă a flotei de descurajare.

– Te rog, spune-mi că este suficient de puternică pentru a face faţă Imperiului Ocisen.

– Nu vă faceţi griji în privinţa asta. Ei nu reprezintă niciun fel de ameninţare.

– Sunteţi siguri? întrebă Gore. Ambasadorul părea convins că au descoperit nişte aliaţi decenţi.

– Nu există nicio navă străină Imperiului în flota care a fost lansată, spuse Kazimir.

– Vom face un politician din tine, băiatul meu. Deci, nu ştim sigur dacă navele din clasa Starslayer sunt înarmate doar cu distrugătoare cuantice sau au găsit nişte rămăşiţe periculoase de la cineva care a devenit postfizic?

– Ar trebui să interceptăm o Starslayer şi s-o scanăm pentru a fi siguri de conţinutul exact, spuse Kazimir. Eu nu sfătuiesc să facem asta. În ceea ce-i priveşte pe Ociseni, o astfel de provocare ar fi o declaraţie de război. În plus, le-am da o idee despre cât de puternici suntem.

– Ei bine, ce naiba ne sfătuieşti? întrebă Crispin. În