– Aş vrea să evit asta. Ceea ce aş dori să se aplice Ocisenilor este ceva în limitele liniilor de persuasiune diplomatice intense, astfel încât să-şi recheme flota din drum şi să se ducă acasă.

– Nu se va întâmpla asta, spuse Creewan. Dacă Imperiul a lansat ceea ce este, în esenţă, întreaga lor Marină spre noi, va fi politic imposibil pentru ei să se întoarcă până când Pelerinajul nu este oprit. Să le-o cerem cu frumosul pur şi simplu nu va merge. Va trebui să folosim forţa.

– Ce zici de o altă ameninţare iminentă pentru Imperiu? sugeră Justine. Nişte nave necunoscute care să se apropie dintr-o altă direcţie? Cu siguranţă am putea face asta, nu-i aşa?

– Da, spuse Kazimir. Dar ar amâna pur şi simplu inevitabilul. Putem să folosim ceva ce ar putea părea a fi o ameninţare, dar, dacă flota lor se întoarce pentru a înfrunta un intrus, atunci cacealmaua noastră va fi descoperită. Nu pot arunca în aer sisteme stelare doar pentru a menţine o iluzie. Dincolo de moralitate există o problemă fizică importantă cu radiaţiile. Proiectul nostru Firewall a arătat asta.

– Cât mai e până ajung aici? întrebă Ilanthe.

– Timpul lor de zbor până la Ellezelin este de şaptezeci şi nouă de zile, răspunse Kazimir. O cifră semnificativă, deoarece flota Pelerinajului nu va fi finalizată până atunci. Este rezonabil să presupunem că scopul lor este de a lovi navele Pelerinajului în timp ce acestea sunt încă la sol. Dacă Visul Viu ar ajunge să-şi lanseze aparatele de zbor în spaţiu, acestea ar fi mult mai greu de interceptat, în special pentru Imperiu.

– Atunci nu înţeleg reticenţa ta de a crea o diversiune. Odată ce navele Pelerinajului sunt în spaţiu, flota Imperiul este efectiv neutralizată. Nu trebuie să faci nimic atât de dramatic ca aruncatul în aer al unei stele de cealaltă parte a Imperiului. Lansează o mie de drone cu o semnătură-fantomă, ca să pară că o flotă ostilă se îndreaptă spre Imperiu. Câştigă-ne ceva timp pentru Visul Viu.

– Şi-ar da seama, interveni Gore. E vorba din nou despre alegerea momentului. Ei şi-au lansat flota. Trebuie să-i întârzie şi uite, oh, iată un pericol necunoscut care vine spre ei din cealaltă parte a spaţiului. Ce coincidenţă. Nici Ocisenii nu sunt atât de proşti.

– Nu te baza pe asta, murmură John Thelwell.

– Ar trebui să fie o ameninţare credibilă pentru a-i devia, spuse Kazimir.

– Atunci, stai ascuns în jurul graniţelor Imperiului şi distruge câteva stele sau cel puţin planete.

– Folosim cuvântul Imperiu cu prea multă uşurinţă, spuse Justine.

– Traducerea literală a planetelor lor este Lumi pe care ne avem cuibul. Mi-e ruşine că acest comitet este gata să-i demonizeze pe Ociseni pentru a justifica folosirea forţei. Trebuie să ne concentrăm pe soluţii paşnice.

Ilanthe îi adresă lui Gore un mic zâmbet de victorie în timp ce acesta se încrunta la fiica sa.

– Dacă nu ar trimite spre noi o flotă înarmată cu distrugătoare cuantice suficiente pentru a distruge orice planetă a Confederaţiei, s-ar putea să nu mă refer la ei ca la o grămadă de psihopaţi, se răsti Gore. Aşa cum se prezintă situaţia, suntem aici pentru a consilia Marina în ce mod să răspundă. L-ai întâlnit pe ambasador. La ce fel de deschidere paşnică ai senzaţia că va răspunde Imperiul?

– Trebuie să le oferim opţiuni, spuse Justine. Preferabil unele care să le permită să-şi salveze obrazul.

– Adică făcând presiuni asupra Visului Viu să nu lanseze Pelerinajul lor ridicol, spuse Creewan.

– Ceea ce depăşeşte mandatul acestei comisii, interveni imediat Ilanthe. Noi sfătuim Marina cum să răspundă. Nici măcar nu se întoarse să se uite la Creewan. Dacă vrei să forţezi ceva de genul ăsta, te duci la o întrunire politică sau chiar la Guvernare.

– Este o opţiune validă, spuse Justine.

– Nu, aici nu este. Aici decidem cu privire la cât de multe dintre stelele lor le transformăm în nove, pentru a-i convinge să se întoarcă.

– Nimeni nu transformă sorii Imperiul în nove, replică Kazimir. Aşa cum am spus, flota lor nu reprezintă sub nicio formă o ameninţare fizică pentru Confederaţie. Poate fi neutralizată în mod eficient.

– Asta e o afirmaţie destul de hazardată, comentă Ilanthe. Eşti sigur?

– Dacă nu posedă un exces de tehnologie postfizică furată, da.

– Atunci fă-o şi gata, neutralizează-i. Opreşte-i în spaţiul interstelar. Nu e ca şi cum ar avea o flotă de rezervă pe care să o trimită dacă ceva merge prost.

Kazimir aruncă o privire în jurul mesei.

– Este recomandarea comitetului?

– Cu siguranţă nu este, zise Justine.

– Şi planul tău este… întrebă Ilanthe.

– Un avertisment, spuse John Thelwell. După toate probabilităţile, mai multe avertismente, având în vedere cu cine avem de-a face. Urmate de o demonstraţie a capacităţii şi intenţiei noastre.

– Şi ar fi vorba despre mai multe demonstraţii? întrebă Justine acru. Doar pentru a sublinia cât de mari şi de înfricoşători suntem.

– Odată ce vor vedea că nu pot opri Pelerinajul, se vor întoarce.

– Asta ar implica un factor dominant de logică şi raţiune, spuse Crispin. Vorbim despre Ociseni aici. Sunt hotărâţi să ne oprească sub orice formă. Chiar dacă asta ar însemna distrugerea fiecărei nave din flota lor, vor continua să vină.

– Navele de război vor fi dezactivate, nu distruse, zise Kazimir. Nu aş putea aproba o astfel de pierdere de vieţi omeneşti.

– Atunci, eu nu înţeleg de ce ne-ai convocat, se miră Crispin.

– Pentru că Guvernarea şi cu mine nu vrem să dezvăluim adevărata noastră capacitate în afara unui pericol real şi grav, şi acesta nu este.

– Între ciocan şi nicovală, mormăi Gore. Singura modalitate de a trata cu ei, fără pierderi imense de vieţi,