Dar toţi vor avea privilegiul unei întâlniri excepţionale care se atinge, în felul ei, de cultura lumii. Sigur, e ridicol, dacă nu e derizoriu, e jenant, penibil, idiot, cum vreţi, să aşezi istoria şi arta şi miturile nu numai unde acrobaţiile spiritului le aşază de obicei, ci şi (Doamne, unde am ajuns!) între sosurile sleite ale unei tocăniţe. Dar, doamnelor şi domnilor, mâncăm o dată, de două ori, de zece ori pe zi, toată viaţa! Şi o facem de un milion de ani!

  Pictăm de numai zece mii de ani: Lascaux, Tassili, Altamira. Scriem de numai cinci mii de ani, în schimb, gătim, la jarul focului, de sute de mii de ani! E o artă la fel de veche cât şi omenirea.

  Dar să nu uit începuturile oficiale: păcatul originar se defineşte prin tentaţia unui măr copt. Omenirea e vinovată, în eternitate, de a fi vrut să mănânce un fruct mai gustos!

  Arminden: Sărbătoare dedicată zeului vegetaţiei, protector al vitelor, cailor, holdelor semănate, viilor şi livezilor numit Arminden în Transilvania, Banat, Bucovina şi Moldova, Sângiorz în Muntenia şi Oltenia şi Rusalii în Lăpuş, Ceremonia are semnificaţie apotropaică şi fertilizatoare.

  Obiceiurile caracteristice sunt: împodobirea cu ramuri verzi a stâlpilor porţilor şi caselor, a intrărilor în adăposturile vitelor şi în alte anexe gospodăreşti pentru protecţia oamenilor şi animalelor de forţa distrugătoare a spiritelor malefice; implantarea în curte, în mijlocul satului, la stâna de oi, în ţarină, între hotare a unei prăjini înalte cu crengi verzi în vârf sau chiar a unui arbore întreg curăţat până spre vârf de crengi şi împodobit în cununi de flori şi spice de grâu numit Arminden, Maial, Maâaga, Pomul de Mai; organizarea petrecerilor câmpeneşti, la „iarbă verde'1, la pădure, la vii şi livezi unde se mănâncă miel fript şi se bea vin roşu amestecat cu pelin pentru schimbarea sângelui şi apărarea oamenilor şi vitelor de boli, în special de ciumă. '

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an"]

  Nici un mit, oricât de dramatic, nu-i e străin ideii de gastronomie (ce spuneţi de bucatele rafinate ale Medeei?) nici o secundă a istoriei nu se poate izola de o artă care se desăvârşeşte de aproximativ o veşnicie. Mâncăm zilnic, o viaţă, gătim, zilnic, aproape o sută de ani. Deci sigur suntem, avem dreptul să fim, măcar o clipă, regii sălbatici şi rafinaţi ai Traciei, îngropând berbecii cu lâna de aur în viile incandescente ale Istrului!

  Sâmbra oilor marchează începutul sezonului pastoral la prima mulsoare a turmei, în ziua de Sângeorz sau altă sărbătoare de la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai. După numeroase activităţi practice (închiderea ţarinelor, construirea sau repararea stânilor, înţărcatul mieilor, tunsul oilor şi berbecilor) şi juridice (asocierea proprietarilor de oi pentru formarea stânei, însemnarea oilor, angajarea ciobanilor, plata păşunatului etc.), se măsoară şi se crestează pe răbojul de lemn laptele de la oile fiecărui sâmbraş, pe baza căruia se calculează cantitatea de brânză cuvenită la spargerea stânei.

  Pentru a obţine o cantitate de lapte mai mare la „măsurişul" oilor, proprietarii îşi păşunează şi păzesc ei înşişi oile în noaptea de 22 aprilie şi apoi le mulg în ziua de 23 aprilie. După împodobitul găleţilor de muls cu flori de câmp şi tulpini magice de leuştean, se unge ugerul oilor cu Unsoare magică preparată anterior din untură de porc şi plante medicinale. Laptele se mulge prin gaura unui colac mare, Colacul de Sângiorz, aşezat pe găleata de muls.

  Din primul lapte al stânei se prepară un caş care se împarte la proprietarii oilor.

  Activităţile practice şi juridice sunt însoţite de numeroase acte rituale menite să apere stâna şi ciobanii de forţele malefice: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor şi oilor, alungarea prin strigăte şi zgomote a vrăjitoarelor care fură sporul laptelui, anularea puterii cucului de a lua sau de a strica laptele prin practică magica, purificarea oilor şi stăpânilor de oi prin stropirea lor cu apă sfinţită, scăldatul ritual în apa curată a râurilor sau spălatul cu rouă plantelor, preparea unor alimente rituale, sacrificarea mielului, pronunţarea formulelor magice etc.

  Sâmbra Oilor se încheie cu o frumoasă petrecere câmpenească unde se mănâncă alimente specifice: balmoşul, bulzul, oaia friptă haiduceşte, colacii de Sângeorz, caşul de la prima mulsoare, Se cântă şi se joacă după melodii păstoreşti.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri.")

  PRĂJITURA DE ARMINDEN

  Aluat: l kg făină • 1 ceaşcă lapte călduţ * 1 lingură drojdie * 8 gălbenuşuri • 200 g zahăr pudră * zahăr vanilat l lingură coajă rasă de lămâie l jumătate pachet unt + 1 sfert pachet pentru uns

  Umplutura:

  500 g miez măcinat de nuci * 500 g zahăr pudră l plic zahăr vanilat *1 lingură zeamă lămâie

  200 g stafide * 2 ouă (pentru uns)

  * Se freacă făina cu unt până se face un fel de nisip

  Se desface drojdia într-un pahar cu lapte călduţ

  Se frământă făina cu restul de lapte, tot călduţ, vreo jumătate de oră

  Se adaugă laptele de drojdie, se frământă aluatul şi se lasă la cald, să dospească

  Se bat gălbenuşurile cu zahăr pudră şi zahăr vanilat până se fac spumă

  Se amestecă cu aluatul şi coaja de lămâie; dacă aluatul e prea vârtos, se mai adaugă lapte, să fie potrivit; se mai lasă să dospească

  Nucile măcinate se freacă cu zahăr, zahăr vanilat, zeama de lămâie şi stafide

  Se unge o tavă mare cu unt din belşug

  Se formează turte cât palma, subţiri cât o muche de cuţit, se pun în tavă şi se ung cu ou

  Se aşează umplutura pe turte şi se unge cu ou; se dă tava la cuptor, să se rumenească

  VIN „DE GORJ"

  Ideea că vinul îndoit cu apă (sau alte alea) ar fi o modă relativ recentă, un kitsch produs de curând de gusturile grosolane ale teutonilor moderni, devoratori de cârnaţi cu varză şi băutori vulgari de spritz, e falsă.

  Latinitatea