– Oprește-te! Oprește-te sau trag!

Nu se opri. Glonțul îi sâsâi pe lângă ureche, iar ea ieși pe strada din spate. Nu era nimeni acolo. În spatele ei auzi o a treia grenadă și alte pocnituri de armă. Nu mai avea sens să se întoarcă acum. Nu mai avea sens să aștepte. Marshall era ca un șobolan în capcană, iar ea trebuia să scape din zona asta înainte ca Gestapoul sau miliția să ceară întăriri. Bicicleta ei era tot acolo unde o lăsase. Se urcă pe ea și durerea îi tăie respirația. Apoi începu să pedaleze.

Capitolul 58

Aproape că se întunecase, iar Nancy reușise să parcurgă abia cinci kilometri – ceea ce era foarte trist – când se gândi că nu mai avea scăpare. La vreo 500 de metri în față se vedeau lumini. Baricadaseră deci drumurile, chiar și pe cele lăturalnice. Primul gând fu să ascundă bicicleta, să găsească un loc în care să se ascundă, departe de drum, și să aștepte. Apoi auzi lătraturi în spatele ei, se opri din pedalat și se uită înapoi. Pe ambele părți ale drumului lanternele țopăiau pe câmp ca niște licurici cât vedea cu ochii. Aveau și câini.

Avea nevoie de ajutor și nu mai avea nici un prieten. Apoi văzu o fermă, la vreo sută de metri de drum. Și o fereastră luminată. Sosise momentul să-și facă prieteni noi.

Femeia îi aruncă o privire și încercă să-i închidă ușa în nas, dar Nancy se propti cu toată greutatea în ușă, puse un picior în prag și gemu de durere când i-l strânse între cadru și ușă.

– O, îmi pare rău! spuse femeia.

Nancy clipi și se uită mai bine la ea. Era de fapt o fată de vreo douăzeci și ceva de ani. Avea părul curat, strâns într-un coc îngrijit și rochia de bumbac, deși decolorată, fusese călcată. Soția frumușică, ideală pentru un fermier francez.

– Lăsați-mă să intru, vă rog, spuse Nancy. Pentru Franța, lăsați-mă să intru.

Apoi văzu cruciulița de la gâtul femeii și o atinse pe cea de la gâtul ei, cea pe care i-o dăduse Tardi.

– Ca între creștini.

Ce piele curată avea, nici urmă de machiaj! Nancy îi văzu frica și îndoiala, apoi o ușoară încordare în maxilar când se hotărî.

– Poți să te ascunzi în beci.

Ușa se deschise. Nancy intră împleticindu-se. O bucătărie, o scară. Femeia îi deschise o trapă sub scări și Nancy se trezi împinsă de la spate pe o scară scurtă într-o beznă totală. Simți pământul bătătorit sub picioare. Mirosea a mere și fân. Un pic de lumină se scurgea printre bârnele trapei de deasupra capului ei. Doar deasupra capului. Era un beci jos, nu era suficient de înalt încât să stai în picioare. Se târî într-un colț sub scară, desfăcu chinga din jurul brâului și simți o eliberare și o arsură când scăpă de greutatea radioului. Cutia căzu cu o bufnitură la cinci-zece centimetri pe pământ, apoi, ca un ecou, Nancy auzi o bufnitură la ușa micii ferme. Își strânse genunchii la piept. Lumina licări deasupra în timp ce femeia se duse la ușă din nou. Nancy aștepta, încercând să nu respire.

– Bună seara.

– Bună seara, madame. Căutăm o femeie. O femeie foarte periculoasă. O voce germană. Un ofițer Gestapo. Unul dintre oamenii mei a văzut o femeie apropiindu-se de casa dumneavoastră acum câteva momente.

Vocea femeii era calmă.

– Eu eram, îmi imaginez. Am ieșit până afară să verific dacă găinile erau în coteț. Sunt vulpi, știți cum e.

Își exagera un pic accentul, observă Nancy.

– Cu toate astea, madame... sper că nu vă deranjează dacă ne uităm rapid prin casă.

– Nu am nimic de ascuns.

Vocea ei avea doza perfectă de iritare. Bocancii intrară în bucătărie, urmați de tropăitul saboților femeii.

– Ce e acolo jos?

– Mâncare. Când avem.

Neamțul era fix deasupra ei.

– Dacă ați putea să deschideți, madame.

Nancy își ținu respirația. Trapa se deschise și lumina trădătoare străluci pe pătratul de pământ de la capătul scării.

– O să arunc o privire. Stați acolo, vă rog.

Se aprinse o lanternă care începu să exploreze colțurile cele mai îndepărtate de Nancy, câteva lăzi, niște saci pe jumătate goi.

Scările de la etajul de sus scârțâiră și lanterna sări din beci.

– Cine e acolo? întrebă vocea germană tare și alarmat.

Nancy auzi pocnitura pielii tocului când își scoase pistolul.

– Maman? Era vocea unui copil, o fetiță. Ce se întâmplă? Cine e bărbatul acela?