11 aprilie, el se urcă deodată la suprafaţă şi zărirăm ţărmul la gura imensă a fluviului Amazoanelor, al cărui debit este atît de mare, încît desărează oceanul pe o întindere de mai multe leghe.

Tăiarăm şi Ecuatorul. În urma noastră, la douăzeci de mile spre vest, rămăsese Guyana, colonie franceză în care am fi putut găsi cu uşurinţă un refugiu. Dar vîntul sufla cu putere şi n-am fi putut înfrunta valurile furioase cu o simplă luntre. Se vede că Ned Land şi-a dat seama de lucrul acesta, fiindcă nu mi-a pomenit nimic despre fugă. Nici eu n-am spus nimic, fiindcă nu voiam să-l îndemn la o încercare sortită, fără îndoială, să dea greş.

De întîrzierea planurilor noastre mă despăgubii destul de uşor, făcînd studii interesante. În timpul celor două zile, în 11 şi 12 aprilie, Nautilus rămase la suprafaţa mării şi plasa lui ne aduse o colecţie minunată de zoofite, peşti şi reptile. Într-una din plase am găsit un fel de vulpe de mare foarte turtită, care, dacă i s-ar fi tăiat coada, ar fi format un disc perfect, cîntărind douăzeci de kilograme. Era albă pe pîntece şi avea spinarea roşcată şi împestriţată cu pete mari, rotunde, de un albastru-închis încercuite cu negru. Pielea îi era foarte netedă, iar înotătoarea o avea despicată în două. Vulpea de mare se zbătea. Întinsă pe punte, încercînd prin mişcări convulsive să se întoarcă, şi făcu atîtea sforţări, încît era cît pe-aci să sară în mare, cînd Conseil, care ţinea la peştele lui, se aruncă peste ea şi, înainte de a-i putea spune eu ceva, o prinse cu amîndouă mîinile.

Dar, cît ai clipi, bietul băiat căzu pe spate, cu picioarele în sus, cu jumătate de corp paralizată şi strigînd:

— Domnule! Nu mă lăsa! Ajută-mă!

Era pentru prima oară cînd nu-mi vorbea «la persoana a treia». L-am ridicat împreună cu Ned Land, l-am fricţionat zdravăn şi, cînd şi-a revenit în simţiri, veşnicul clasificator îngînă cu o voce stinsă:

— Clasa cartilaginoşilor, ordinul condropterigienilor cu branhii fixe, subordinul selacienilor, familia raidelor, genul torpilelor!

— Da, prietene, îi răspunsei eu, o torpilă te-a adus în halul ăsta.

— Ah, domnule, vă rog să mă credeţi, am să mă răzbun pe animalul ăsta, ameninţă Conseil.

— Cum aşa ?

— Mîncîndu-l!

Şi a mîncat din peşte în aceeaşi seară, dar numai ca să se răzbune, pentru că, cinstit vorbind, carnea era cam tare.

Bietul Conseil dăduse peste o torpilă dintre cele mai periculoase, din specia cumana. Animalul acesta ciudat, cînd e într-un mediu bun conducător de electricitate, cum e apa, trăsneşte peştii de la o distanţă de mai mulţi metri, atît de mare este puterea organului său electric, ale cărui două feţe principale n-au mai puţin de douăzeci şi şapte picioare pătrate!

A doua zi, 12 aprilie. Nautilus se apropia de coasta numită «olandeză», spre gura lui Maroni. Acolo trăiau în familii mai multe grupuri de mănaţi, care, ca şi dugongul şi stelarul, fac parte din ordinul sirenienilor. Animalele acestea frumoase, blînde şi paşnice, lungi de şase pînă la şapte metri, cîntăreau cel puţin patru mii de kilograme.

Le-am explicat lui Ned Land şi lui Conseil că natura, prevăzătoare, hărăzise acestor mamifere un rol însemnat. Ca şi focile, ele pasc ierburile submarine şi distrug astfel aglomerarea de ierburi care astupă gura fluviilor tropicale.

Deşi nu dispreţuia această teorie, echipajul de pe Nautilus vînă totuşi vreo 6 mănaţi.

Trebuiau făcute provizii, şi carnea manaţilor este mai gustoasă decît a vacilor şi viţeilor. Vînătoarea n-a fost deloc interesantă. Manaţii s-au lăsat omorîţi fără să se apere. Am adus pe bord spre a fi puse la uscat mai multe mii de kilograme de carne. În aceeaşi zi a mai avut loc un pescuit ciudat, care a sporit proviziile lui Nautilus. Prinsesem în plase cîţiva peşti al căror cap se termina printr-o placă ovală, cu margini cărnoase. Erau echeneide din a treia familie a melacopterigenilor subbranhiali. Discul lor turtit este alcătuit din lame cartilaginoase, transversale şi mişcătoare, între care animalul poate face vid, ceea ce îi dă putinţa să se prindă de lucruri ca ,o ventuză.

Remora pe care o întîlnisem în Mediterana aparţine acestei specii. Dar cele de aici sînt echeneide osteochere, specifice acestei mări. Pe măsură ce le prindeau, marinarii noştri le aruncau în căzi pline cu apă.

Terminînd pescuitul. Nautilus se apropia de ţărm, unde văzurăm dormind pe apă mai multe broaşte ţestoase de mare. Ar fi fost greu să prindem reptilele acestea preţioase, fiindcă ele se trezesc la cel mai uşor zgomot şi carapacea lor puternică le apără de cange. Dar echeneida avea să ni le prindă cu o siguranţă şi o precizie extraordinară. Peştele acesta este un adevărat cîrlig viu, care ar ferici şi ar îmbogăţi orice pescar cu undiţă.

Oamenii lui Nautilus prinseră de cozile echeneidelor cîte un inel destul de mare, ca să nu le împiedice mişcările, iar de inel legară o frînghie lungă, cu capătul prins de bord.

Echeneidele aruncate în mare îşi începură îndată misiunea, lipindu-se de plastronul broaştelor ţestoase. Îndîrjirea lor era atît de mare, încît mai degrabă s-ar fi lăsat rupte decît să dea drumul pradei. Apoi ele fură trase pe bord odată cu broaştele ţestoase de care se lipiseră.

Am prins astfel cîteva cacuane, late de un metru şi grele de două sute de kilograme. Carapacea lor, acoperită cu plăci mari, cornoase, subţiri şi străvezii, de culoare cafenie, împestriţate cu alb şi galben, este foarte căutată. Pe lîngă asta, ele sînt tot atît de bune de mîncat ca şi broaştele ţestoase obişnuite, a căror carne are un gust minunat. Pescuitul acesta puse capăt şederii noastre pe meleagurile fluviului Amazoanelor si, odată cu venirea nopţii, Nautilus se depărta în larg.

 

 

 

 

Capitolul XVIII CARACATIŢELE

 

Timp de cîteva zile, Nautilus se depărta mereu de ţărmul american. Era limpede că nu voia să treacă prin Golful Mexic sau prin Marea Antilelor. Adîncime ar fi avut destulă, nu-i vorbă, pentru că mările acestea ating în medie o mie opt sute de metri; se vede însă că insulele sînt presărate la tot pasul şi navele care plutesc de colo-colo nu-i erau pe plac căpitanului Nemo.

La 16 aprilie, treceam pe lîngă Martinica şi Guadelupa, la o depărtare