zeiţe adolescente drapat într-o ţesătură semitransparentă argintiu cu roz. Chiar şi Aaron, care era perfect concentrat pe misiune, îşi acordă câteva clipe pentru a admira şi a zâmbi la imaginea vitalităţii care le întindea, în semn de salut, o mână fără cusur. Funcţiile sale de câmp detectau o scanare discretă din partea reţelei de securitate a clădirii pe care o devie destul de uşor, arătând senzorilor o imagine a unui om uşor supraponderal. Volumul suplimentar din jurul torsului său era, de fapt, furnizat de o centură în bandulieră în care transporta mai multe arme.

Ruth Stol era lipsită de orice fel de îmbunătăţiri, deşi avea mai multe clustere macrocelulare decât un Avansat obişnuit. Sistemul ei nervos strălucea de impulsuri care operau într-un ritm pe care oamenii normali îl puteau atinge doar cu o doză serioasă de acceleratori.

– Vă mulţumesc foarte mult că aţi ales clinica noastră, domnule Telfer, spuse ea.

Mâna ei strânse palma lui Aaron, flirtând cochet. Biononicul lui verifică pentru o eventuală infiltrare de feromoni. Paranoic! Dar atingerea şi vocea ei îl excitau categoric, grila din exovedere arătându-i ritmul accelerat al inimii şi temperatura pielii în creştere.

– Nicio infiltrare, îi raportă u-amprenta.

Deci, totul era normal. Deloc surprinzător.

– Cu plăcere, răspunse Corrie-Lyn cu o voce atât de rece încât ar fi putut produce cristale de gheaţă.

– Ah, da, mormăi Aaron tardiv. Îşi retrase mâna cu părere de rău, încântat de amuzamentul sfios din ochii verzi ai medicului. Mulţumesc că ne-aţi primit atât de repede!

– Suntem întotdeauna bucuroşi să ajutăm cuplurile să realizeze o relaţie mai sigură, spuse Ruth Stol. Cred că aţi spus că doriţi gemeni?

– Gemeni? repetă Corrie-Lyn cu o voce albă.

– Aşa este. Aaron puse un braţ în jurul umerilor lui Corrie-Lyn, simţindu-i muşchii devenind rigizi. Cei mai buni pe care îi putem avea.

– Desigur, spuse Ruth Stol. Băieţi sau fete?

– Dragă? întrebă Aaron.

– Băieţi, zise Corrie-Lyn.

– Aveţi vreo idee în privinţa statutului lor fiziologic?

– Cel puţin la fel de bun ca al dumitale, îi spuse Aaron, ceea ce declanşă un alt zâmbet. Şi aş dori ca noi doi să fim, de asemenea, avansaţi la acest nivel. Este timpul să ne actualizăm. Îşi bătu abdomenul proeminent cu tristeţe. Poate o mică ajustare a metabolismului care să mă subţieze puţin.

– Aş fi foarte recunoscătoare pentru asta, zise Corrie-Lyn. E de-a dreptul respingător când te uiţi la el acum. Ce să mai vorbim despre sex!

– Oh, draga mea, ai promis că nu vei pomeni de asta, spuse Aaron strângând din dinţi.

Ea îi zâmbi frumos.

– E foarte bine să semnalezi orice problemă de la început, zise Ruth Stol. Veţi fi o familie de invidiat. Putem începe evaluarea chiar de mâine şi vom trece în revistă ceea ce vă putem oferi. Serviciul nostru premium vă va accelera modificările, nu mă aştept să dureze mai mult de câteva săptămâni. Aveaţi intenţia să purtaţi gemenii natural? o întrebă pe Corrie-Lyn. Sau vom folosi un recipient-uter?

– Nu m-am hotărât încă, îi zâmbi Corrie-Lyn. Îl iubesc suficient pentru a lua în considerare sarcina fizică, dar, înainte de a mă angaja, va trebui să-mi arătaţi ce puteţi face pentru a-mi uşura sarcina.

– Ce dulce! Vă voi pregăti un pachet senzorial simulat pentru opţiunea pentru sarcină completă pe care să-l încercaţi dimineaţă, şi amintiţi-vă, putem inversa întotdeauna modificările după aceea.

– Minunat!

– V-am dat vila 163, care are piscină proprie şi nu e departe de blocul trei, unde veţi primi tratamentele.

– Excelent! spuse Aaron. Cred că voi merge şi voi încerca piscina principală şi restaurantul, mai ales acel Singapore Grill despre care am auzit atâtea. Dar tu, dragă?

– A fost o zi lungă. Cred că o să mă duc la vilă şi o să aranjez pe-acolo. Corrie-Lyn privi la vitrinele din jurul holului. După ce fac câteva cumpărături. Îmi plac foarte mult unele dintre modelele astea.

– Nu cheltui prea mult.

El o sărută de rămas-bun pe obraz şi se îndreptă spre uşă. U-amprenta îi extrase o hartă a clinicii din reţeaua locală, ceea ce urma să-i dea o aparenţă de normalitate pentru alte câteva minute.

– Poţi intra în seif? întrebă el.

– Nu. Nu există canale de date către seif.

Aaron o luă pe o cărare depărtată de rampa de aterizare, care ducea la clădirea piscinei principale, un dom mare colorat în albastru ce găzduia un mediu luxuriant tropical, cu piscina ca o lagună. Cărarea aprinse o fâşie de ceaţă galbenă strălucitoare sub picioare lui.

– Ce zici de sistemul de securitate? întrebă el u-amprenta.

– Pot accesa doar nivelurile inferioare. Toţi oaspeţii sunt sub un anume fel supravegheaţi în permanenţă. Câţiva sunt marcaţi cu roşu.

– Serios? Suntem şi noi marcaţi cu roşu?

– Nu.

– Vor afla dacă părăsesc cărarea?

– Da. Diverşi senzori pasivi alimentează cu informaţii unitatea centrală.

– Apelează la o diversiune, te rog. Declanşează alerte şi atacă reţeaua de securitate în mai multe locuri, departe de mine. Nimic care să justifice chemarea poliţiei.

– Iniţiez.

Aaron părăsi cărarea şi începu să alerge printre copaci. Costumul îi ţesu un efect de camuflaj de jur împrejur. După un minut, strecurându-se nevăzut prin pădure, ajunse la blocul administrativ. Erau două etaje deasupra solului, dar cercetările sale îi arătaseră zece niveluri săpate în rocă sub pădure. Depozitul securizat se afla în partea de jos. Funcţia de scanare îi indica o gamă complexă de senzori care păzeau zidurile şi fâşia de grădină din jur.

Începu să sprinteze dincolo de ultimii copaci, accelerând puternic cu forţa muşchilor amplificată de efectul său de câmp, până când ajunse la marginea gazonului. Sări apoi, extinzându-şi larg câmpul de forţă, modelându-l în forma a două petale lungi orientate spre spate. Suspendat între aripile invizibile, alunecă direct spre