incredibil de uşor. Sony, Canon, Panasonic, JVC, Sharp... orice doriţi. Acesta de aici este cea mai mică şi mai uşoară cameră video digitală, numai cinci sute de grame, dar prevăzută cu zoom optic de 10X. Ei, cum stă în mână? Extraordinar, nu-i aşa? Nu-i nici o problemă să o iei peste tot şi să înregistrezi totul.

Stephen privi aparatul. Avusese cândva un dictafon care era mai mare. Uimitor. Ridică ocularul la ochi şi privi prin acesta pe stradă. Părea că cei doi sunt în căutarea unui restaurant şi că nu se pot pune de acord.

— Uimitor, se adresă el vânzătorului, care-l privise aşteptând.

— Permiteţi să vă întreb dacă v-aţi hotărât pentru un sistem anume? vru el să ştie.

— Un sistem? Stephen conştientiza brusc că era pentru prima dată în viaţa sa când ţinea în mână o cameră video. O deficienţă remarcabilă pentru cineva care se afla în căutarea celei mai importante camere video din istorie. Ce fel de sisteme există?

O strălucire se făcu remarcată în ochii bărbatului.

— Există Video-8, acesta e sistemul mai vechi. Răspândit la scară largă şi casetele sunt ieftine. Apoi există sistemul Hi-8, în principiu acelaşi lucru, dar cu o calitate a imaginii mult îmbunătăţită, mai bună ca a televizorului dumneavoastră. Dar cel mai modern actualmente este desigur cel cu înregistrare digitală. Cele mai bune contraste, culori strălucitoare, imagini de o claritate inegalabilă - şi fără pierderi la prelucrarea ulterioară. Eu recomand tuturor clienţilor mei să acorde importanţă postprocesării, pentru că: să presupunem că sunteţi în concediu - consider acum că acesta ar fi cazul dumneavoastră - atunci înregistraţi tot ce vă vine în faţa lentilei. Dar prietenii dumneavoastră de acasă, familia dumneavoastră ş.a.m.d., acelora doriţi să le arătaţi doar imaginile cele mai bune. Poate vreţi să mai integraţi nişte efecte speciale, să scurtaţi anumite scene sau să le puneţi în altă ordine. Precum Steven Spielberg, care n-ar fi nimeni fără tăieturi şi postprocesare, nu-i aşa? Pentru aceasta sistemul video digital este optim. Priviţi de exemplu aici... Luă camera din mâna lui Stephen şi deschise un mic căpăcel lateral. Aici aveţi toate conexiunile - LANC, microfon extern, căşti, ieşire digitală, super-video, audio. Desigur că aparatul funcţionează cu un acumulator Li-Ion, nu există deci o Memory, are...

— Am auzit că urmează să apară un nou sistem, îi întrerupse Stephen avalanşa de cuvinte. Se cheamă MR dar nu ştiu ce înseamnă.

— Ah, da. Bărbatul dădu afirmativ din cap. De la Sony. MR înseamnă, cred eu, magnetic resonance sau ceva asemănător. Dar acesta urmează să apară pe piaţă de abia în trei până la patru ani. Actualmente, nu merită discutat despre asta şi probabil atunci când va apărea va fi disponibilă pentru piaţa High-End. Adică va fi prea scumpă pentru un om normal.

Cei doi bărbaţi păreau că se hotărâseră şi se îndepărtară, traversând strada.

— Ştiţi cum funcţionează sistemul acesta MR? vru să ştie Stephen.

— Ah, în principiu este tot un sistem digital. Singura diferenţă este faptul că nu se mai înregistrează pe mediu magnetic, ci că stocarea se face pe un cristal de siliciu special. Pentru dumneavoastră aceasta înseamnă că o înregistrare odată făcută nu mai poate fi ştearsă, că rămâne pentru foarte mult timp. Interesant pentru filmele cu scop documentar, dar destul de scump, dacă tocmai începi cu filmatul. Oricum ar trebui să încapă pe casetă vreo douăsprezece ore.

— Dar cât ţine o înregistrare în ziua de azi?

— Depinde. La Video-8 şi Hi-8, deci la sistemul analog, calitatea scade după zece, douăzeci de ani. Pur şi simplu pentru că intensitatea magnetizării de pe bandă scade cu timpul, înţelegeţi? La sistemul video digital este la fel, dar pentru că înregistrările sunt digitale pot fi copiate din nou şi din nou pe casete noi şi pot fi păstrate astfel un timp nedefinit.

— M-am prins. Oamenii lui Ryan erau în afara câmpului vizual. Stephen arătă spre micuţa cameră video. Puteţi să-mi daţi un prospect pentru asta?

O mică tresărire în colţul ochiului.

— Doriţi să luaţi camera aceasta? întrebă bărbatul cu părul cărunt.

— Nu ştiu încă, minţi Stephen.

— Fiţi atent, am un pont pentru dumneavoastră, spuse vânzătorul conspirativ şi scoase la iveală un prospect colorat şi apoi un pix. În mod normal această cameră costă... El scrise o cifră astronomică în şecheli şi alături o cifră la fel de astronomică în dolari. Dar dacă vă hotărâţi pe loc, pot să vă vând un aparat, perfect nou, perfect complet cu garanţie cu tot, dar fără cartonul original. Provine, nu mai povestiţi însă mai departe, dintr-o confiscare de bunuri. Fără carton original nu o pot vinde la preţul original, o nebunie, dar aşa este. V-aş vinde-o pentru suma de... El scrise două cifre, ce reprezentau cu patruzeci de procente sub primele două. Cum spuneam, am doar una din aceasta. O şansă unică.

Stephen zâmbi văzând acest truc străvechi. Cumva asemănător îşi vânduse şi el software-ul său.

— Mulţumesc, spuse el şi luă prospectul. Dar trebuie să o întreb totuşi şi pe prietena mea. Înţelegeţi desigur.

Din nou o tresărire a ridurilor de sub ochiul drept şi în plus una în jurul colţurilor gurii. Tot un truc vechi. „Nu pot să mă hotărăsc singur, trebuie să cer permisiunea cuiva.”

— Aduceţi-o pe prietenă cu dumneavoastră, îi propuse imediat bărbatul. Putem face nişte înregistrări de probă şi să le privim pe ecranul mare. O să fie încântată.

— Aşa o să fac, minţi Stephen, îşi luă la revedere şi plecă.

Afară pe stradă privi în toate direcţiile, dar nu mai era nici urmă de cei doi bărbaţi.

*

Nu vorbea prea mult. Willard, un zdrahon blond, care nu încăpea decât cu greu în costumaţia asemănătoare uniformei, în care dorea Ryan să-i vadă îmbrăcaţi, fuma aproape fără pauză şi Eliah, bronzat puternic, un sabra de neconfundat, un evreu născut în Israel, ronţăia atât de tacticos la un falafel, încât aveai senzaţia că nu va termina de mâncat decât peste mai multe ore. Nici unul din ei nu lăsa din ochi uşa de la intrare şi a drumului de acces. Aproape că nici nu-l văzură pe Ryan venind. Brusc, apăru mare într-una dintre oglinzile retrovizoare, ca din senin, şi în momentul următor deschise portiera maşinii şi se aşeză pe bancheta din spate.

— Şi? întrebă el simplu.

Pentru