– Știu. De ce vrei nava?

– Oh, haide, știi asta, dragă. Marius ar putea fi ușor iritat pentru că l-ai făcut să pară un cretin în fața șefilor lui, dar cu greu ai putea spune că asta mă motivează pe mine, nu-i așa, domnule expert-în-persoana-mea?

– Paula. Vrei s-o folosești ca s-o prinzi pe Paula.

Ea bătu din palme încântată.

– Ea și cu mine vom fi împreună pentru foarte mult timp. Am planuri, știi. Planuri mari pentru viitorul nostru comun. Și am nevoie de ea intactă. Și asta o să mă ajuți tu să realizez convingând-o că totul aici este bine și frumos.

– N-are niciun rost. Nimeni nu mai are viitor. Galaxia este mâncată de vie. În câțiva ani vom fi cu toții morți.

O pâlpâire de iritare trecu peste fața Pisicii. Se uită lung la Troblum.

– Vreau ca ea să intre aici așteptându-se să te vadă pe tine. Fără să bănuiască nimic, deși este o târfuliță paranoică. Deci… Nava. Acum.

– Nu.

– Ce le fac eu oamenilor care nu-mi plac?

Ridică din umeri, nedorind să se gândească la detaliile pe care le extrăsese atât de laborios din diferite rapoarte ale poliției de-a lungul deceniilor.

– Mă vei ajuta, a spus ea. Nu mă face să te ameninț. Sunt atât de răbdătoare pentru că știu că nu înțelegi consecințele prostiei tale. Așa că întreabă-te de ce Chiștoc și prietenele lui sunt atât de cooperanți.

Troblum se întoarse spre dealer. Încă ceva ce nu luase în considerare. O altă greșeală, gândi el.

– Ajut-o odată, a spus Chiștoc cu voce spartă.

– Am trișat, a zis Pisica și își duse un deget pe buze. Cât de rea sunt! Am folosit un mic insert.

Zâmbi la damele de companie, care se uitau urât la ea cu dinții încleștați. Și a fost destul de greu de inserat, nu-i așa, fetelor? Știi, a trebuit de fapt să le imobilizez pentru a face acest lucru, era atâta chițăială de fetițe și așa o viermuială. Și uită-te la ele acum, cât de fericite sunt să facă ce li se spune.

Troblum crezu că o să vomite. Biononicele lui trebuiau să lucreze din greu ca să-i calmeze glandele endocrine. Și, până la urmă nu avea nevoie de niciun program pentru a interpreta expresia de frică și dezgust de pe fețele lui Somonie și a Alcindei. Somonie avea o lacrimă în colțul ochiului drept.

– Acum, fetele au să te imobilizeze pentru mine, Troblum, a spus ea. Chiar și micile și stupidele lor îmbunătățiri cu arme pot depăși câmpul tău de forță demn de milă. Cultura Înaltă, a continuat, clătinând din cap. De unde până unde vă spuneți așa? Și mai vorbiți despre nesiguranță. Și tu crezi că eu sunt cea cu probleme psihologice.

Cele două fete porniră spre Troblum. Acesta le comandă scuturilor de pe toate containerele să se dezactiveze și își opri și propriul câmp de forță integral. Reacția Pisicii a fost instantanee. Dispăru în interiorul unei străluciri de argint, ca și cum ea ar fi fost încastrată într-un cocon de mătase scăldat în lumina lunii.

– Stop, le-a spus Troblum fetelor.

Ele au ezitat, uitându-se la forma strălucitoare pentru instrucțiuni.

– Troblum? Vocea catifelată a Pisicii ieși din aurora protectoare. Ce faci? Nu ai niciun mijloc de apărare acum.

– Îți amintești de ăsta? a întrebat el arătând spre un oval de culoare gri de pe o masă din apropierea ușii.

– Nu, a spus Pisica.

Tonul ei era unul de plictiseală periculoasă.

– A fost pe Ables ND47 cu care ai intrat în Boongate, îi explică Troblum, dorindu-și să nu mai tremure și să nu mai transpire atât de mult. Cineva l-a salvat și l-au luat cu ei în lumea nouă a planetei lor. N-am aflat de ce, poate că au crezut că le-ar asigura un oarecare avantaj față de colegii lor coloniști. Dar guvernul l-a confiscat, apoi s-a pierdut în evidențele arhivelor timp de câteva sute de ani. Apoi, un muzeu l-a găsit și…

– Troblum!

Vocea mânioasă a Pisicii răsună în întreaga cameră.

– Da, scuze, este un aruncător de zone-killer, a spus timid Troblum. Și am fost foarte norocos atunci când l-am cumpărat, muzeul l-a păstrat într-un câmp stabilizator, așa că este încă funcțional și activ. Obiectul este cât se poate de antic, dar într-un spațiu restrâns ca acesta nu dau nimănui vreo șansă, nici măcar într-un câmp de forță ca al tău. Ce părere ai?

Urmă o scurtă pauză.

– Încerci să mă ameninți, dragă? a întrebat Pisica.

– Îl am pe un comutator de activare dublu, a spus Troblum. Îl pot declanșa dacă cred că ai de gând să-mi faci rău. Și, dacă ești prea rapidă pentru mine și sunt exterminat, se va declanșa oricum.

– Oh, să mi-o tragi pe la spate cu o sabie electrică, se jeli Chiștoc în timp ce picioarele îi cedau, iar el aluneca pe podea. Nu mai suport. Își trecu mâinile peste cap și începu să hohotească. Fă-o dracului, odată, omule. Pune-i capăt, pentru numele lui Dumnezeu. Omoară-ne!

– N-o s-o facă, a intervenit Pisica. Nu e genul. Dacă declanșezi chestia aia, grasule, murim toți, nu doar eu. Dacă faci cum spun eu și să mă ajuți s-o capturez pe Paula, aș putea trece cu vederea chiar și acest mic delict. Continuă, Alcinda, ordonă ea.

Troblum trimise o comandă matricei de gestionare a aruncătorului. Suprafața de malmetal se încreți, deschizând cincizeci de portaluri mici.

– Nu.

Alcinda făcuse un pas spre el. Acum, se opri din nou.

– Fă-o, a spus Pisica.

– Ei nu înțeleg, a zis Troblum.

Nu doar inserțiile te ajută să-i controlezi, ci faptul că mai au o speranță. Eu nu. Știu cât de stupid e. Te cunosc. Ești, probabil, unul dintre puținii oameni pe care, de fapt, îi înțeleg. De aceea mi-am dezactivat