Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă ameţeam, când spuneam câte-o prostie sau când îi criticam prietenii. Dacă vezi ceva la mine care nu-ţi place, spune-mi fără nici o reţinere şi încerc să mă corectez.

  — Nu cred că ar fi ceva, am spus eu după ce m-am gândit puţin. Nu e nimic care să nu-mi placă.

  — Zău?

  — Îmi place cum te îmbraci, îmi place ce faci şi ce spui, cum umbli şi cum te ameţeşti. Îmi place totul.

  — Adică n-ai nimic de obiectat?

  — Nu ştiu ce ai putea schimba. Mai bine rămâi aşa cum eşti.

  — Cât de mult mă iubeşti? întrebă Midori.

  — Suficient de mult ca să pot transforma toţi tigri din junglă în unt, am spus eu.

  — Hmmm, spuse Midori, satisfăcută. Mă mai iei o dată în braţe?

  Ne-am întins pe patul din camera lui Midori. Ne-am îmbrăţişat şi ne-am sărutat, ascultând ploaia. Am vorbit apoi vrute şi nevrute, de la formarea universului şi până la preferinţa fiecăruia în ceea ce priveşte fiertul ouălor.

  — Oare ce-or fi făcând furnicile în zilele ploioase? întrebă Midori.

  — N-am idee, am zis. Ele sunt foarte muncitoare, aşa că probabil fac curat în cuib sau îşi inventariază agoniseala.

  — Dacă sunt atât de harnice, de ce nu evoluează şi ele? Au rămas furnici de când lumea şi pământul.

  — Nu ştiu, am spus eu. Probabil că structura trupului lor nu le permite nici o evoluţie… În comparaţie cu maimuţele, să zicem.

  — Văd că sunt o mulţime de lucruri pe care nu le ştii. Watanabe, eu credeam că tu ştii totul.

  — Lumea e mare! am exclamat eu.

  — Munţi înalţi, oceane adânci.

  Midori şi-a strecurat mâna pe sub halatul meu şi mi-a apucat penisul. Stăpânindu-şi emoţia, a spus:

  — Hei, Watanabe! Să ştii că nu glumesc, dar chestia asta nu merge. E prea mare şi prea tare ca să intre. Zău, crede-mă.

  — Glumeşti, am spus eu, oftând.

  — Normal că glumesc, spuse ea, chicotind. Stai liniştit. Sunt sigură că o să se potrivească. Te deranjează dacă o examinez puţin?

  — Te rog.

  Midori se vârî sub pătură, îmi pipăi penisul şi îmi cântări testiculele în palmă. Apoi scoase capul şi exclamă:

  — Îmi place! Nu te flatez… zău că-mi place!

  — Îţi mulţumesc, i-am spus eu, simplu.

  — Watanabe, ştiu că nu vrei să te culci cu mine… până nu lămureşti lucrurile acelea, nu?

  — Nu că nu vreau, vreau al naibii de tare, dar nu mi se pare cinstit.

  — Eşti îngrozitor de încăpăţânat. Dacă aş fi în locul tău, eu aş face-o şi m-aş gândi pe urmă.

  — Vorbeşti serios?

  — Nu, glumeam, spuse Midori, aproape şoptit. Probabil că n-aş face-o nici eu dacă aş fi în locul tău. Şi exact asta îmi place la tine…îmi place la nebunie!

  — Cât de tare îţi place? am întrebat-o eu, dar Midori nu mi-a răspuns. Se lipi de mine, îşi apropie buzele de sfârcurile mele şi începu să-şi mişte, încet, mâna cu care îmi cuprinsese penisul. Primul lucru care m-a străfulgerat a fost diferenţa dintre ea şi Naoko, dintre felul cum îşi mişcau mâinile. Amândouă erau minunate şi o făceau cu răbdare, dar exista o deosebire între ele. Simţeam cu totul altceva acum.

  — Hei, Watanabe, te gândeşti la fata aceea?

  — Nici vorbă, am minţit eu.

  — Serios?

  — Serios.

  — Mi-ar displăcea grozav, spuse Midori.

  — Nu mă pot gândi la nimeni altcineva acum, am zis.

  — Vrei să-mi pipăi sânii sau acolo, jos? întrebă Midori.

  — Normal că vreau, dar cred că mai bine mă abţin. Sunt prea multe deodată.

  Midori a dat din cap, şi-a băgat mâna liberă sub pătură şi şi-a scos chiloţii, punându-i apoi în dreptul penisului.

  — Poţi să ejaculezi în ei, spuse ea.

  — Da, dar ţi-i murdăresc.

  — Termină o dată cu prostiile, mă faci să plâng. N-am decât să-i spăl, aşa că nu te mai abţine, dă-i drumul! Dacă te îngrijorează chiloţii mei, poţi să-mi cumperi alţii… sau te împiedică să ejaculezi pentru că sunt ai mei?

  — Nici vorbă!

  — Atunci, hai!

  După ce am terminat, Midori mi-a examinat sperma.

  — Maaaamă, ce cantitate! spuse ea, admirativ.

  — Cam multă, nu?

  — Nu, e bine, nu mă deranjează. Prostuţule! Scoate din tine câtă vrei, spuse ea, râzând, şi apoi mă sărută.

  Seara, Midori s-a dus la cumpărături prin apropiere şi mi-a pregătit cina. Am mâncat tempura, mazăre, orez şi am băut bere, la masa din bucătărie.

  — Hai, mănâncă mult şi fabrică multă spermă, spuse Midori. Apoi te ajut eu să scapi de ea.

  — Îţi mulţumesc mult, am zis.

  — Ştiu tot felul de şiretlicuri învăţate de prin revistele pentru femei pe care le aveam în librărie. La un moment dat, exista chiar o ediţie specială, care le învăţa pe femei ce să le facă soţilor în perioadele proaste, când nu se puteau culca cu ei. Există o grămadă de modalităţi. Vrei să le încercăm?

  — Abia aştept, am zis eu.

  Mi-am luat la revedere de la Midori, am cumpărat un ziar din gară, dar când l-am deschis în tren, mi-am dat seama că nu aveam nici un chef de ziar şi că, de fapt, nici nu înţelegeam ce scrie în el. Nu eram capabil decât să privesc, absent, la pagina aceea tipărită şi să mă întreb ce o să se întâmple cu mine de acum încolo, cum se vor schimba lucrurile. Aveam senzaţia că totul vibra în jurul meu. Am oftat adânc şi am închis ochii. Nu regretam nimic din ceea ce făcusem în ziua aceea. Ştiam că dacă era să o iau de la capăt, aş fi făcut exact aceleaşi