de poziţionarea perfectă a filamentelor asupra neuronilor, ceea ce face imposibil ca ea să reziste. Este exercitată apoi o altfel de presiune mentală. Gândurile ei conştiente se ofilesc, intrând în stare de insensibilitate, scufundându-se efectiv în comă.

Ridică-te, îi comandă el organismului-marionetă.

Corpul ei se conformează, şi Aaron se saltă în picioare lângă ea. Mâna îi rămâne blocată de mucilagiul câmpului de forţă deasupra capului ei mutilat.

Treci în revistă sistemul de securitate al clinicii. Schemele sar în exovederea amândurora indicând punctele de alertă. U-amprenta lui îşi termină atacurile electronice maliţioase în timp ce el accesează reţeaua clinicii prin intermediul linkurilor securizate private ale lui Viertz. Semnale false sunt generate în interiorul clădirii administrative pentru a înlocui echipamentele pe care le neutralizase în timpul intrării.

Coduri. Din memoria lui Viertz şi din clusterele ei macrocelulare se scurg unul după altul fişierele cu coduri pentru fiecare aspect al clinicii. Aron le desfăşoară, neutralizând întreaga reţea de securitate, reducând-o la o stare de nivel zero. Un alt set de comenzi resetează vigilenţa unităţii centrale, convingând-o că primise avertismente privind unele defecţiuni, dar că agenţii de securitate aveau acum totul sub control.

Câţiva operatori din pădure îi sună pe agenţii de securitate.

E în regulă, spune el, şi Viertz trimite mesajul pe un link securizat. A fost un val de erori, afurisitele alea de chiţăitoare au intrat din nou în cabluri. Mestecau un nod, ticăloasele alea mici. „Afurisit“ era un cuvânt pe care Viertz îl folosea foarte des. Chiţăitoarele erau rozătoare mici native, care infestau pădurea şi cauzau întotdeauna probleme clinicii şi maşinăriilor sale, în ciuda a două încercări ilegale făcute de management pentru a le extermina.

În general, explicaţia este acceptată. Viertz mai schimbă câteva comentarii nesemnificative cu colegii şi întrerupse legătura.

Seif.

Merg pe jos de-a lungul coridorului de la parter, unul lângă altul, cu mâna lui Aaron încă ferm deasupra capului ei. Codul lui Viertz deschide uşile pneumatice. Aaron extrage câteva coduri de resetare suplimentare care îi vor da posibilitatea să o însoţească până jos.

Nivelul la care se află seiful prezintă mai multe probleme. Acesta este acoperit cu senzori, toţi legaţi direct la unitatea centrală a clinicii prin circuite izolate, protejate. Nu există coduri de resetare pe care să le poată utiliza pentru a putea trece. Dacă este văzut, i se va cere imediat să se identifice.

Misiunea este acum în punctul critic.

Când liftul ajunge la nivelul unde se află seiful, Aaron foloseşte un puls em pentru a distruge toate circuitele de alimentare şi sistemele nepăzite. Câmpul encriptorului său de semnale dezactivează reţeaua de securitate protejată. Unitatea centrală ştie acum că ceva este în neregulă, dar nu poate detecta ce. Întreg etajul este o zonă electronică moartă.

Aaron glisează uşa liftului, deschizând-o cu mâna liberă. Metalul opune o rezistenţă considerabilă. Activatorii emit un ţipăt, deformându-se sub presiunea exercitată de el. Păşeşte în întuneric. Scanările de câmp şi imaginile în infraroşu îi arată un coridor scurt, pustiu în faţa lui. Merge înainte cu zombi Viertz mărşăluind lângă el până când ajung în capăt, la uşa mare a seifului superconsolidată cu malmetal. Atât peretele, cât şi uşa sunt apărate de un puternic câmp de forţă, alimentat independent din interior. Mâna lui liberă loveşte zidul neprotejat al coridorului până când degetele i se odihnesc pe conducta blindată care adăposteşte o parte din cablurile reţelei de securitate. Presează. Un mic impuls disruptor dezintegrează betonul. Praful se revarsă, iar el îşi împinge mâna mai adânc în gaură. Trebuie să sape până la cot până când ajunge la conductă. O scurtă ciocnire a câmpurilor de energie, şi conducta se sparge, expunând cablurile optice din interior.

Din vârfurile degetelor îi ies filamente subţiri care pătrund în cablurile optice, cufundându-se în aura de lumină coerentă din interior. Îmbunătăţirile sale sunt în interfaţă direct cu unitatea centrală printr-un link neprotejat. Un torent de software distructiv este declanşat de u-amprentă spre rutinele primare ale unităţii centrale, corodându-le precum acidul pielea. În primele opt milisecunde de asalt, unitatea centrală pierde mai mult de jumătate din capacitatea de prelucrare intelectuală. Rutinele implicite de apărare ale acesteia abandonează conexiunile de la sistemul de securitate al seifului, permiţându-i să se retragă şi să-şi lingă rănile în izolare.

U-amprenta lui Aaron îşi îndreaptă atenţia asupra conexiunilor de la celălalt capăt al cablului optic şi examinează reţeaua de securitate din interiorul seifului. Este nevoie de mai puţin de o secundă pentru a cartografia nodurile şi kuburile sistemului care să îi permită eliminarea controlului unităţii centrale şi a procedurilor de salvgardare. Câmpul de forţă este anulat, iar uşa groasă se deschide cu un fâşâit uşor de malmetal în retragere.

Aaron scoate mâna din gaura zimţuită. El şi Viertz merg înainte în tandem, trecând prin scutul de aer şi de praf, cu un foşnet blând. Panouri de iluminat independente fac clic şi dezvăluie o cameră strălucitoare de formă alungită umplută din podea până în tavan cu rafturi de kuburi translucide de plastic roz.

Registrul este un simplu piedestal subţire de metal situat înăuntru.

Viertz accesează software-ul inactiv din interior. Îi este cerut certificatul de autorizare bazat pe ADN.

Când trece pragul, scanarea de câmp îi semnalează lui Aaron două semnături de energie ciudate ce se degajă din pereţi pe fiecare parte a seifului. Acestea reprezintă ultimul mecanism de siguranţă pentru protejarea nepreţuitei jumătăţi de milion de celule de memorie securizate păstrate în seif. Nu sunt listate nicăieri în inventarul reţelei de securitate. Au fost importate discret dintr-o Lume Centrală în care o astfel de tehnologie nu constituie nimic neobişnuit. Doi gardieni cu serioase îmbunătăţiri de arme de luptă sunt sigilaţi în cadrul zonei de suspendare temporală a unor cuşti din materie exotică. Îmbunătăţirile lor erau deja complet alimentate atunci când şi-începură perioada de serviciu de doi ani. Nu pun întrebări în momentul în care păşesc înapoi în timp real, ci pur şi simplu deschid focul.

Câmpul de forţă al lui Aaron este imediat împins aproape de