şi el de orice legătură cu cei de pe pămînt. Să fi fost oare singurul care reprezenta Franţa în asociaţia aceasta misterioasă, alcătuită fără doar şi poate din oameni de naţionalităţi diferite? Iată încă una din întrebările fără răspuns care îmi frămîntau mintea neîncetat.

Căpitanul Nemo intră în cabina sa şi timp de cîteva zile nu l-am mai văzut. Puteam să-mi dau seama de tristeţea, de deznădejdea şi de nehotărîrea sa, judecînd după mersul Iui Nautilus, al cărui suflet era şi care îi oglindea toate simţămintele. Vasul nu mai păstra o ţintă hotărîtă. Mergea înainte şi înapoi, plutind ca un cadavru în voia valurilor. Deşi elicea îi fusese curăţată, Nautilus abia dacă se mai mişca; naviga la întîmplare, neputîndu-se smulge din locul ultimei lupte, care înghiţise pe unul dintre ai săi!

Astfel trecură zece zile. Abia la 1 mai, Nautilus îşi reluă drumul spre nord, trecînd pe lîngă insulele Lucayes, în apropierea canalului Bahama. Mergeam prin apele celui mai mare fluviu al mării, care îşi are malurile sale, peştii săi şi temperatura proprie. Cu alte cuvinte, urmam curentul Golf-Stream.

Golf-Streamul este într-adevăr un fluviu ce curge liber prin mijlocul Atlanticului şi ale cărui ape nu se amestecă cu apele oceanului. Este un fluviu sărat, mai sărat decît marea din jurul lui. Adîncimea lui mijlocie e de trei mii de picioare, iar lăţimea mijlocie de şaizeci de mile. În unele locuri, curentul atinge o viteză de patru kilometri pe oră. Volumul constant al apelor lui este cu mult mai mare decît al tuturor fluviilor de pe glob.

Adevăratul izvor sau punctul de plecare al Golf-Streamului, după părerea lui Maury, ar fi în Golful Gasconiei. Acolo încep si i se formeze apele, la o temperatură însă scăzută. Coborînd spre sud, de-a lungul Africii ecuatoriale, curentul îşi încălzeşte valurile la soarele zonei toride, străbate Atlanticul, atinge Capul San Roque pe coasta braziliană şi se desparte în două braţe, dintre care unul se duce să-şi mai încălzească apele în Marea Antilelor. Atunci, Golf-Streamul, care are menirea să echilibreze temperaturile şi să amestece apele tropicelor cu apele boreale, îşi începe rolul cumpănitor. Înfierbîntat în Golful Mexicului, el se ridică spre nord pe coastele americane, mergînd pînă la Terra Nova, unde se abate din drum sub puterea curentului rece din Strîmtoarea Davis, apoi, apucînd din nou drumul oceanului, face o curbă deosebit de largă şi se desparte la gradul al patruzeci şi treilea în două braţe: unul, ajutat de alizeul de nord-est, se întoarce în Golful Gasconiei şi în Azore, iar celălalt, după ce încălzeşte ţărmurile Irlandei şi ale Norvegiei, merge pînă dincolo de Spitzberg, unde temperatura lui coboară la 4° şi formează marea liberă a polului.

Pe acest fluviu al oceanului naviga atunci Nautilus. La ieşirea din canalul Bahama, Golf-Streamul merge cu opt kilometri pe oră, avînd o lăţime de paisprezece leghe şi o adîncime de trei sute cincizeci de metri. Viteza lui scade treptat cu cît ajunge mai spre nord şi e de dorit ca regularitatea scăderii acesteia să se menţină, căci dacă, aşa cum se pare, curentul şi-ar schimba viteza şi direcţia, clima europeană ar avea de suferit tulburări însemnate.

Spre amiază eram pe punte împreună cu Conseil. Îi explicam ciudăţeniile Golf-Streamului. Cînd am terminat, îl îndemnai să-şi cufunde mîna în apele curentului.

Conseil mă ascultă şi fu foarte mirat de faptul că nu simţea nici răceală, nici căldură.

— Asta înseamnă că temperatura apelor Golf-Streamului, cînd iese din Golful Mexicului, esîe aproape aceeaşi cu temperatura sîngelui — i-am spus eu. Golf-Stream e un mare calorifer, care face ca ţărmurile Europei să fie veşnic împodobite cu verdeaţă. Şi dacă îi dăm crezare lui Maury, căldura curentului, folosită în întregime, ar ajunge ca să nu lase să se răcească un fluviu de fier topit, la fel de mare ca Amazoanele sau ca Missouri. În momentul acela, viteza Golf-Streamului atingea doi metri şi douăzeci şi cinci pe secundă. Curentul se deosebeşte atît de mult de marea care îl înconjoară, încît apele lui înghesuite se ridică deasupra oceanului, făcînd o oarecare diferenţă de nivel faţă de valurile reci. Întunecate şi foarte bogate în săruri, apele curentului se deosebesc prin culoarea lor liliachie de valurile verzi dimprejur. Linia care desparte apele este atît de desluşită, încît în dreptul Carolinelor, în timp ce Nautilus străpungea cu pintenul apele Golf-Streamului, elicea sa bătea încă apele oceanului.

Curentul ducea cu el o lume întreagă de vietăţi. Printre ele am văzut cîrduri întregi de argonauţi, foarte obişnuiţi şi în Mediterana.

Mai pot adăuga că, în timpul nopţii, fosforescenţa apelor Golf-Streamului se lua la întrecere cu lumina noastră electrică, mai ales în timpul furtunilor care ne ameninţau deseori.

La 8 mai ajunsesem lîngă Capul Hatteras, în dreptul Carolinei de Nord. Acolo, Golf-Streamul are o lăţime de şaptezeci şi cinci de mile şi o adîncime de două sute zece metri. Nautilus rătăcea încă la întîmplare. Nici o supraveghere pe bord. În asemenea împrejurări, evadarea noastră putea să izbutească! Într-adevăr, ţărmurile locuite ne-ar fi înlesnit un refugiu. Marea era necontenit brăzdată de vapoarele care fac serviciul între New York sau Boston şi Golful Mexic, ca şi de micile goelete încărcate cu felurite mărfuri care opresc în mai toate punctele coastei americane. S-ar fi putut încerca de aici foarte bine o evadare, deşi ţărmul era la vreo treizeci de mile depărtare.

Un lucru supărător însă împiedica cu desăvîrşire planurile canadianului: vremea deosebit de rea. Ne apropiam de meleagurile unde furtunile sînt dese, de locurile în care însuşi Golf-Streamul dă naştere trombelor şi uraganelor. A te încumeta să străbaţi marea furioasă cu o luntre uşoară, însemna să mergi la pieire. Chiar Ned Land recunoştea asta. De aceea îşi stăpînea furia, dar îl rodea o mîhnire adîncă pe care numai fuga ar fi putut-o vindeca.

— Domnule, îmi spuse el în ziua aceea, trebuie să sfîrşim odată! Nemo ăsta al dumneavoastră iar se depărtează de uscat şi se urcă spre nord. Vă spun hotărît că mi-e de ajuns Polul Sud şi că n-am de gînd să-l urmez şi la Polul Nord.

— Ce-i de făcut, Ned? Acum nu putem evada!

— V-am mai spus o dată: trebuie să vorbim cu căpitanul dumneavoastră.