Fără să comentez un asemenea superlativ, devenit şi mai relativ în timp, spun că Sauvignon-ul de Ştefăneşti e excelent: aerat, atletic, confortabil, cu o originală mireasmă aspră, de muguri de frunză striviţi, şi flori de aprilie.

  DULCEAŢĂ DE TOPORAŞI (MICŞUNELE)

  După un dejun înfricoşător de îmbelşugat, spre o zi de iunie isteric de fierbinte, la Văleni de Munte, doamna Luminiţa Nicolescu-Dima nva tratarisit cu această ciudată şi rar gustată minune, pe care o ştia face de la bunica ei, cea care avusese ceva moară şi moşie la Ciolpani,

  * 1 kg zahăr • 1,2 litri apă

  * 1,2 kg petale şi frunze de toporaşi

  * Se grijesc bine petalele şi frunzele, adică se spală, se curăţă, se ciuruie (cum frumos ziceau în ale lor cuvente bătrânii noştri), Când s-au scurs bine se pun la fiert într-o tingire, în apa clocotită, până se-nmoaie

  Se lasă să se răcească

  Se adaugă zahărul, se amestecă bine, se pune dulceaţa la fiert, întâi la foc mic, câteva minute

  Dacă s-a topit zahărul, se dă dulceaţa la foc iute, să se lege

  * Dacă fiertura s-a legat după plăcerea dumneavoastră, e gata, aşa că, după ce s-a răcit un pic, se pune în borcane

  D'ALE SĂRBĂTORILOR MUNTENEŞTI

  ZĂBIC

  • Mergi bien, dom' profesor Vlăduţescu!

  Lucru vechi, ţărănesc, de prin Gorj, nemaipomenit de gustos, că ştia novăceanul ce-i sapiditatea şi nu glumea cu chestia asta!

  * 250 g mălai • ceva apă * sare

  Se freacă mălaiul cu apă şi sare, ca un aluat

  Se formează turtite şi se pun: fie la prăjit în grăsimea care s-a ridicat şi întărit pojghiţă pe zeama în care au fiert caltaboşii fie la copt în cuptor (sub ţest)

  • Se folosesc în fierturi, ca nişte crutoane, astfel: în alte ciorbe (cele prăjite în untura caltaboşilor) în zeama grasă de la caltaboşi (turtele simple, coapte)

  În principiu, se oferă colindătorilor şi plugarilor, de sărbători, să-i încălzească şi să-i pregătească pentru lunga noapte, dar aceştia n-apucă de copii şi alţi pofticioşi ai casei, Turtele Domnului sau Scutecele Domnului

  Turtele din făină de grâu nedospită se fac în Ajunul Crăciunului de sufletul morţilor. Se înmoaie în apă îndulcită cu zahăr sau se ung cu miere. Se presară cu miez de nucă sau făină de seminţe de cânepă (julfă). Se aprinde o lumânare.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an"}

  PRAZNICUL PORCULUI

  În Prahova, pomana porcului se numeşte praznic şi se face la fel ca peste tot, cu de toate.

  • 500 g carne slabă * 100 g inimă *100 ficat

  * 1 rinichi * 100 g limbă • 200 g piept

  • 100 g slănină * sare, piper * 1 căpăţână usturoi

  * 1 ceapă * 2 linguri untură * 200 g brânză de burduf

  • l pahar vin roşu {suntem lângă Urlaţi!)

  * Ale porcului se taie toate, îmbucături, şi se pun la prăjit în untură

  Ceapa se rade, se freacă pastă şi se pune lângă carne

  Se stinge imediat cu vin şi se lasă să se pătrundă

  Când s-a dus vinul şi sfârâie porcăriile în grăsime, se presară cu brânză şi se dau la masă, cu mămăligă şi cu unul din regii vinurilor roşii româneşti – Cabernet-Sauvâgnon de Urlaţi.

  Sec, vânjos, nobil, cu desen ferm, tras în linii bine conturate dar extrem de fine, Cabernetul de Urlaţi un superlativ. Atenţie, dacă e la sticlă, vinul excepţional trebuie scos la aer cu cel puţin o oră înainte, să nu-i miroasă rufele a dop stătut, şi a alte vânturi (că trage şi vinul vânturile lui, oricât ar fi de aristocrat!) Sau, ca să vă mai sugerez un vin roşu, tot de stirpe regească dar mai uşor: Merlot de Tohani, (podgorie în vârf de formă de mai mulţi ani), intens şi frumos colorat, un vin sec, echilibrat (aşa se spune la o bună proporţie acid, tanin, alcool) cu o supleţe aparte, ataşantă.

  SARMALE MUNTENEŞTI

  „Miroase a sarmale peste munţii Cârpaci

  Miroase de-ţân vine să mori!"

  Ion Nicolescu

  Sarmaua (cuvânt de origine arabo-turcă, trimiţând la o balcanică frunză de viţă umplută cu orez şi stafide) se încarcă în Carpaţi de magnifice şi grele semnificaţii daco-romane, devenind de Crăciun o importantă componentă a ritualului creştin ortodox român, ceea ce face îndepărtată şi străină clorotica sa formulă originară.

  Foi:

  • l varză murată mare

  Umplutură; l kg carne porc tocată * 500 g carne porc afumată

  200 g slănină afumată • 1 ceaşcă orez * 2 cepe

  Prânprcjur:

  2 ceşti vin alb * 3 roşii în bulion l pahar bulion roşii • carne afumată, costiţă, şorici afumat * cimbru, mărar, foi dafin, boia, piper, sare

  Iar foit

  • Se grijeşte varza (se desface foi, se spală, se desărează, se curăţă de vinele tari şi groase); ce nu merge la umplut se toacă fideluţă

  Iar umplutură:

  * Carnea şi slănina afumate se toacă din cuţit cât s-o putea de mărunt

  * Se spală bine orezul

  • Se toacă ceapa

  * Se amestecă toată carnea tocată, slănina, ceapa, orezul – sare, piper, cimbru şi mărar praf, după poftă

  • Se umplu foile, se rulează şi se înfundă la capete (nu foarte să se mai umfle şi orezul) – Le puteţi face mai mari, mai mici, cum vă e plăcerea şi îndemânarea, numai să nu se desfacă la fiert

  Fierberea:

  * O oală de lut gros se unge cu untură

  • Pe fund se pune un covoraş de felii de costiţă şi sorici afumat

  * Apoi aranjaţi un strat de varză tocată

  • Acum vine primul strat de sarmale, urmat de alt strat de varză, îngrăşat cu carne afumată, şorici, costiţă, apoi iar sarmale, până se umple

  * Ultimul strat e de varză presărată cu foi de dafin, legături de