El oftă şi se concentra.

Colorantul îmbunătăţit, care a făcut pe prima pagină adevărate miracole, a rămas pe a doua pagină aproape fără efect. Atunci mi-a venit ideea că în cursul timpului au pătruns şi s-au depus hidrocarbonaţi din învelitoarea de polietilen în hârtie. Am încercat din această cauză să o tratez cu tetrahidronaftalină şi apoi am aplicat încă odată colorantul. În orice caz îmi doresc acum să nu o fi făcut - ar fi trebuit să nu am nimic de-a face cu toată povestea asta.

Ryan deveni deodată agitat. În comparaţie cu un om obişnuit era în continuare un bloc de gheaţă, dar cine-l cunoştea bine îi sesiza încordarea.

— Mai departe, presă el.

— „Deja primul fragment luat la întâmplare, continuă Eliah traducerea, a dezvăluit ascunzătoarea camerei video pe care o caută toţi cu atâta înfrigurare...”

30

TEMPLU, HERODIAN. În anul 15 sau 18 al domniei sale, Irod cel Mare a început construcţia unui nou templu, care în scrierile istorice ebraice este desemnat ca al doilea templu. Începutul construcţiei a avut loc cam în anul 20 î.Hr., iar lucrările s-au întins pe 46 de ani.

În 70 d.Hr., la scurt timp după ce a fost terminat, templul a fost distrus în timpul cuceririi Ierusalimului de către romani (înăbuşirea primei revolte iudaice).

Avraham Stern,

Lexiconul arheologiei biblice

— Jessica Jones, explică Stephen jovial, este sufletul caritabil, ochiul atotvăzător, inima şi creierul. Tatăl ei a fost un colaborator apropiat al lui Martin Luther King, iar fratele ei este primul primar de culoare al unui oraş din statele din sud, unde cu treizeci de ani în urmă un alb nu ar fi stat nici măcar pe o bancă în parc lângă un negru. Jessica Jones este singura colaboratoare angajată permanent a Societăţii Exploratorilor - şi după ea poţi să-ţi potriveşti şi ceasul.

Stăteau toţi trei pe patul dublu din camera lui Yehoshuah şi a lui Stephen şi observau ceasul de pe perete, a cărui limbă tocmai sărise la cinci fără un sfert.

— La New York, acum este zece fără un sfert dimineaţa, continuă Stephen. În clipa aceasta Jessica Jones păşeşte în casa onorabilă a Societăţii în Upper Westside, în apropiere de strada 75, de la ale cărei încăperi tapetate cu mahon ai o privelişte de vis spre râul Hudson. Tocmai a descuiat poarta principală monumentală şi ia poşta din cutia de scrisori. Pe urmă merge la lift, despre care susţine legenda că este prima probă de curaj pentru toţi care vor să devină membri. Dacă aţi vedea acest lift, ca să vă faceţi o idee despre cât de stricat poate arăta un lift. O adevărată provocare pentru adevăraţi aventurieri. Miss Jones se prezintă în faţa acestei provocări în fiecare dimineaţă.

În faţa lui se afla un bloc şi un pix, în afară de asta un teanc de fotocopii, pe care le adusese Yehoshuah. Era şi o hartă întinsă, care arăta Muntele Templului şi oraşul vechi din jurul lui la o scară destul de detaliată; traseul tunelului era marcat cu galben, aşa cum îl reprezentase tatăl lui Yehoshuah şi al lui Judith după mulţi ani de cercetări asidue, iar cu roşu marcaseră tunelul pe care îl descoperise tomograful cu ultrasunete. Începând cu un anumit loc, cam cincizeci de metri la sud de zidul Templului, ambele linii se suprapuneau.

Limbile ceasului atinseră următoarea linie.

— Zece fără zece minute, continuă Stephen în relatarea sa. Miss Jones deschide uşa spre birou, aşază scrisorile în coşul de primiri şi dă drumul la computer. Apoi ia o stropitoare mare cu apă stătută şi merge cu ea prin toate încăperile pentru a uda florile, în special plantele exotice din camerele clubului, care au nevoie de îngrijire foarte atentă. Fiecare dintre aceste plante a fost adusă de un membru al unei expediţii; unele sunt extraordinar de valoroase. Dar de talentele extraordinare de îngrijitoare şi păzitoare ale domnişoarei Jones se leagă şi faptul că are mână bună. Ei încă nu i s-a veştejit nici o floare.

Nu le povestise celor doi nimic despre întâlnirea sa cu Eisenhardt. N-ar putea spune de ce. Probabil pentru că nici el nu ştia prea bine cum să clasifice gestul. Priveau liniile galbene şi roşii. Drumul real al tunelului marcat cu roşu cotea de două ori relativ brusc şi ducea după aceea în partea interioară de-a lungul zidului vestic spre nord. Drumul tunelului marcat cu galben nu reprezenta în principiu nimic altceva decât o prelungire a traiectoriei pe care o lua puţul la început şi această linie ar fi dus direct la cisterna din mijlocul jumătăţii de sud a Muntelui Templului.

Acele ceasului se târau ca şi cum treceau prin sirop. Judith încruntă fruntea dezaprobator, că stăteau pe loc doar din cauza câtorva minute, dar Stephen ştia exact că, dacă suna chiar şi cu un minut înainte de zece, îi va răspunde automatul.

În sfârşit, era ora cinci. De afară se auzi tonul unui gong, probabil că undeva mergea un radio. Ora zece pe Coasta de Est a Americii. Stephen ridică telefonul mobil.

— Ora zece. Domnişoara Jones tocmai s-a aşezat la biroul ei şi a închis robotul telefonului. În momentul acesta consultă marele calendar al întâlnirilor legat în piele şi apoi se va apuca să studieze poşta. Tastă numărul Societăţii Exploratorilor din memoria telefonului şi ascultă zgomotele făcute la formarea numărului.

Domnişoara Jones ridică receptorul după al doilea sunet, iar modul în care răspunse era perfect, ca întotdeauna:

— Bună ziua, aici Societatea Exploratorilor, New York. Jessie Jones la aparat.

Stephen îşi spuse numele şi ea îşi aminti imediat că el se afla acum în Israel. Ce ar putea face pentru el, vru ea să ştie.

— Domnişoară Jones, vreau să vă rog să aruncaţi o privire în fişierul dumneavoastră, explică Stephen. Fişierul era desigur o imensă bancă de date computerizate. Am nevoie de cineva care se pricepe la scufundări în grote.

*

Ryan le ceruse lui Eliah şi lui Willard să plece. Terminaseră percheziţia, dar nu găsiseră nimic interesant. Acum şedea singur în maşină vizavi de bloc, cu jurnalul lângă el şi ţinând în