Cărți «20000 de leghe sub mari descarcă top cărți bune despre magie online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:
Prin geamul salonului se vedeau peşti mari, înspăimîntaţi, trecînd ca nişte năluci prin apele de foc. Nautilus cobora întruna. Crezusem că la o adîncime de cincisprezece metri îşi va regăsi liniştea. Dar straturile superioare erau tulburate prea puternic. A trebuit să ne coborîm la cincizeci de metri în măruntaiele mării.
Ce linişte, ce tăcere, ce nemişcare în aceste adîncuri! Cine ar fi crezut că o furtună groaznică se dezlănţuise atunci la suprafaţa oceanului?
Capitolul XX LA 47°24' LATITUDINE ŞI 17°28' LONGITUDINE
Uraganul ne aruncase spre est. Pierdusem orice nădejde de a mai putea evada prin preajma New York-ului sau a Sf. Laurenţiu. Bietul Ned Land, deznădăjduit, stătea singur tot timpul, ca şi căpitanul Nemo. Conseil şi cu mine eram nedespărţiţi.
Am spus că Nautilus se îndepărtase spre est. Ar fi trebuit să spunem mai exact spre nord-est. Vreo cîteva zile vasul rătăci cînd la suprafaţa apei, cînd sub valuri. Treceam prin mijlocul unor ceţuri deosebit de primejdioase pentru navigatori, pricinuite mai ales de topirea gheţurilor care umezeşte peste măsură atmosfera.
Cîte corăbii au pierit prin meleagurile acestea, crezînd că se îndreaptă spre focurile nesigure de pe ţărm. Cîte nenorociri se datoresc ceţurilor de nepătruns; cîte izbiri de stîncile în preajma cărora urletul vîntului înăbuşă clipocitul valurilor! Cîte ciocniri între vapoare, cu toate semnalele sirenelor şi clopotelor de alarmă!
Fundul acestor ape avea înfăţişarea unui cîmp de luptă în care zăceau toţi cei învinşi de ocean: vase bătrîne, năclăite, şi nave noi, în ale căror alămuri se reflecta puternic lumina farului nostru.
La 15 mai, atinsesem capătul de sud al bancului Terra Nova. Bancul acesta este format din depuneri marine, îngrămădire nemaipomenită de resturi organice, cărate fie de la Ecuator de către curentul Golf-Stream, fie de la Polul Nord, de către contracurentul de apă rece ce vine de-a lungul coastei americane. Aici se adună şi blocurile rătăcitoare cărate de gheţari cînd vine dezgheţul. Tot aci s-a format un morman de oseminte de peşti, de moluşte şi de zoofite, care pier cu miliardele.
Marea nu e prea adîncă pe bancul Terra Nova — are cel mult cîteva sute de metri. Dar mai spre sud se adînceşte dintr-o dată o depresiune foarte mare, o groapă de trei mii de metri. Acolo Golf-Streamul se lărgeşte, îşi pierde din viteză şi din căldură şi devine o mare. În timp ce pluteam aproape de fundul bancului Terra Nova, am văzut limpede undiţele lungi, prevăzute cu două sute de cîrlige, din care vasele aruncă în apă cu sutele. Fiecare undiţă avea la un capăt o mică greutate care o trăgea la fund, iar la celălalt capăt, o plută care o menţinea deasupra apei. Ca să străbată această reţea submarină. Nautilus a trebuit să manevreze cu multă îndemînare.
Dealtfel, vasul nostru nici n-a rămas multă vreme pe meleagurile acelea, atît de străbătute de corăbii. Am mers înainte, la al patruzeci şi doilea grad de latitudine, în dreptul lui Saint Jean şi Heart's Content, unde se află capătul cablului transatlantic.
Acolo, în loc să-şi continue drumul spre nord, Nautilus îşi schimbă direcţia spre răsărit, ca şi cum ar fi vrut să urmeze platoul telegrafic pe care se sprijină cablul şi al cărui relief l-am aflat cu mare precizie, făcînd nenumărate sondaje. În ziua de 17 mai, la aproape cinci sute de mile depărtare de Heart's Content şi la două mii opt sute de metri adîncime, am zărit cablul întins pe fund. Conseil, care nu ştia despre ce este vorba, crezu la început că e vreun şarpe de mare uriaş şi se pregăti să-l claseze, după obiceiul lui. Dar l-am dezamăgit spunîndu-i adevărul şi, ca să nu-l las în pagubă, i-am povestit cum a fost aşezat cablul.
Cel dintîi cablu a fost întins în cursul anilor 1857 şi 1858; dar, după ce a transmis vreo patru sute de telegrame, n-a mai funcţionat. În 1863, inginerii construiră un nou cablu, cu o lungime de trei mii patru sute de kilometri, cîntărind patru mii cinci sute de tone, care fu îmbarcat pe Great-Eastern. Dar şi încercarea aceasta dădu greş.
La 25 mai. Nautilus, cufundat la trei mii opt sute treizeci şi şase de metri adîncime, se găsea chiar în locul unde se rupsese cablul adică la sase sute treizeci şi opt de mile depărtare de coasta Irlandei. Într-una din zile, pe la ora două după-amiază, se observase că s-au întrerupt comunicaţiile cu Europa. Electricienii de pe bordul lui Great-Eastern îl reparaseră şi îl coborîseră iar, însă cîteva zile mai tîrziu cablul se rupsese din nou şi n-a mai putut fi găsit în fundul oceanului.
Americanii nu se descurajară. Îndrăzneţul Cyrus Field, şeful întreprinderii de instalare a cablului şi care îşi pusese în joc toată averea sa, lansă o nouă subscripţie, care fu acoperită imediat. Astfel fu aşezat alt cablu. În condiţii mai bune. Mănunchiul de fire conducătoare, izolate cu o învelitoare de gutapercă, era apărat de o căptuşeală de materii textile, aflate într-o armătură metalică. Great-Eastern ieşi în larg la 13 iulie 1866. 4
Operaţia se desfăşură în condiţii bune. Totuşi se petrecu un lucru ciudat: de mai multe ori, întinzînd cablul, electricienii observară că în el fuseseră de curînd înfipte cuie, cu scopul de a-l strica. Căpitanul Anderson, ofiţerii şi inginerii se întruniră, se sfătuiră şi hotărîră că dacă-l vor prinde pe vinovat, îl vor arunca în mare fără nici o judecată. De atunci, încercarea criminală nu s-a mai repetat.
Nici vorbă nu putea fi ca să găsim cablul electric aşa cum fusese atunci cînd ieşise din ateliere. Ca un şarpe lung, acoperit de scoici, de foraminifere şi de pietriş, înfăşurat într-un înveliş pietros care-l apăra de moluştele vătămătoare, el se