(S. FL Marian – „Sărbătorile la români")

  PRIN VESTUL CEL DARNIC

  Depuse la picioarele Carpaţilor de apus, dealurile şi câmpiile Carasului, Timişului şi Aradului sunt împânzite de spectaculoase, cu case-fortăreţe şi străzi late, înflorite, curăţate şi îngrijite de şvabi şi de români, de sârbi şi de unguri bogaţi (mai nou şi de ţigani îmbogăţiţi fulgerător după 1989).

  Alături de Bucovina şi de Ardealul extramontan (cel al românilor, şvabilor, saşilor, ungurilor şi secuilor) Banatul simbolizează România înstărită, pizmuită, plurireligioasă şi persecutată de dincolo de Carpaţi, de dincolo de frontiera dintre răsărit şi apus, dintre ortodoxism şi catolicism (sau reformaţi), dintre – spun câţiva analişti – sărăcie şi îndestulare.

  Călătorul va descoperi nu numai un ţinut îmbelşugat şi elegant, cosmopolit şi cu splendide tradiţii, ci şi o bucătărie opulentă, asemănătoare celei transilvane, cu unele particularităţi: sosuri şi ciorbe îndulcite, fripturi savante şi pilafuri drese cu verzituri şi paprică. Vinurile în Banat sunt de asemenea abundente şi deosebite, iar unele chiar unice: Creaţă de Teremia Mare, Cadarca de Miniş, Mustoasa de Măderat.

  PÂINE CU LAPTE

  • l kg făină albă • 1 linguriţă sare

  * 2 ceşti mari de lapte (sau mai mult) • 1 nucă de drojdie

  * în loc de apă, pâinea se frământă cu lapte, ce o face mai degrabă corn, chiflă, colăcel

  * Se desface drojdia în lapte călduţ

  Se cerne făina, se face groapă, se toarnă lapte cu drojdie, sare şi se frământă Se adaugă lapte cald, câte puţin, până se face aluat potrivit: se lasă să dospească

  Se formează pâinişoare şi se coc în tava presărată cu făină, cam 1 ceas, la foc mijlociu, până se rumenesc

  Taina: înainte de a le băga în cuptor, bănăţenii presară pe pââniţe sare, mac, chimen, CRAP CA LA MOLDOVA NOUA l crap de 2 kg —8 cepe l kg roşii * 1 ceaşcă untdelemn

  * 1 legătură pătrunjel * sare, piper, cât vă place

  • 3 pumni de măcriş verde * 2 linguri de lapte bătut

  * Ceapa se taie peştişori şi se pune la călit într-o tavă încăpătoare

  Roşiile se taie felioare şi se pun şi ele peste ceapa rumenită

  Peştele se curăţă şi se taie porţii

  * Când roşiile s-au muiat-prăjit, se pune peştele, sărat-piperat, şi se dă la cuptor, stropindu-se des cu zeama din tavă

  • Pătrunjelul şi măcrişul se toacă împreună şi se freacă pastă cu lapte bătut

  * După o jumătate de oră şi mai bine, dacă peştele e rumenit şi pătruns, se toarnă sosul acrişor şi parfumat şi se mai lasă 2-3 minute în cuptor

  Moldova Noua este o mărgică preţioasă în colierul oenologiei româneşti, poate singura care îşi colorează vinurile la blânda briză adriatică. Deşi aici performează (uneori admirabil!) mai ales vinurile roşii postfiloxerice, totuşi şi albele seci şi demiseci – Râesling Italian, Sauvignon, Feteasca Regală – sunt dăruite cu tot ce trebuie: culoare luminoasă, mireasmă, prospeţime, gust bun, chiar original uneori, datorită climei mai dulci.

  La un peşte copt, cu ceva acritură vegetală, ar merge un vinuţ sec, o Fetească Regală, cu culori, miros şi gust de ierburi sălbatice, GĂLUŞTE DE MĂMĂLIGĂ

  Miez:

  500 g mălai *1,5 litri lapte

  2 linguri unt * 3 linguri brânză înveliş:

  * 2 ouă —3 linguri mălai (pesmet)

  Prăjeală: untură (sau unt mai bine) cât să stea găluştele-n tigaie cum stau copiii-n lighean, numa' cu fundul ud

  Se pune laptele la fiert şi, când clocoteşte, se toarnă mălaiul

  Se mestecă (cu mestecăul) se adaugă şi unt şi brânză (e bine dacă e un pic mai sărată) şi iar se mestecă, în draci, până capătă mămăliga o anume consistenţă

  Se lasa să se răcească, timp în care

  Se pune niţel mălaiul sau pesmetul la prăjit într-o tavă încinsă

  Se bat ouăle

  Se fac găluşte de mămăligă cât o lămâie, se turtesc

  * Se înmoaie în ou, se tăvălesc în mălai un pic rumenit şi se pun la prăjit în untură, întorcându-se pe toate părţile

  Se dau la masă fierbinţi foc, cu o mazăre cu sos, o sărmăluţă, o varză călită, o iahnie de fasole, ca fel întâi. Sau, ca aperitiv, cu tăieţei cu varză, ori cu o ţâră de brânză rasă şi oarece smântână.

  Obiceiul cărăşenilor şi hunedorenilor e să bea după o găluşcă ca asta şi o cană de vin alb de Berzovia, Sauvignon sau Râesling Italian. Nu-i rău deloc dealul cărăşan pentru vie, ne-o arată şi vinurile de Buzâaş şi cele de Berzovia, ambele plăcute şi generoase, ca vecini buni ce sunt (mai ales în anii cu ceva mai mult soare).

  Dar are nişte dichisuri care, dacă nu sunt respectate, nasc drame cum e cea de la Teremia Marc.

  Dramă care caracterizează stilul stahanovist, brigadierist, ignorant, urechist, fără noimă în care s-au făcut mai toate în România generaţiei mele, de la baraje şi îndiguiri pe toate râurile, ia fabrici de orice şi din orice.

  Fără să se gândească, măcar, la consecinţe, darmite să se ţină cont de ele, fără vreo cercetare ştiinţifică care să permită evaluări şi previziuni corecte, fără să se încerce măcar vreo referire la tradiţie, cineva a decis că o viţă de mare productivitate, Feteasca Regală, trebuie să înlocuiască plantaţiile cu Creaţă şi Majarcă de la Teremia, (mai puţin roditoare dar adaptate unui sol dificil şi dând un vin unic).

  Rezultatul? Jalea de pe lume! Feteasca nu se-ntâlneşte pe nicăieri şi nicicum cu nisipul şi lutul de Teremia, ceea ce e un fiasco îngrozitor (mai ales economic) pentru biată podgorie şi oamenii ei: Creaţă şi Majarcă în schimb, specii de viţă unice în lume, de o valoare vinicolă indiscutabilă, sunt pe cale de dispariţie!

  Se mai miră cineva de ce sunt urâţi „inginerii"?! De ce n-avem pic de încredere în aceşti homo faber orbi, creaţi pe