Au făcut, cu o inconştienţă şi chiar, vai, cu o ignoranţă stupidă şi penibilă, zeci de baraje pe mai toate râurile româneşti, în numele unei autonomii energetice ieftine. Rezultatul: în câţiva ani (lucru previzibil încă de la faza de proiect!) lacurile de acumulare ce au răvăşit munţii jomâneşti s-au înnămolit, în aval s-au produs modificări climatice dezastruoase (secete, inundaţii, creşteri sau scăderi grave ale pânzei freatice), culturile s-au distrus, oamenii au sărăcit.

  Bilanţul arată pierderi economice generale de câteva ori mai mari decât câştigul energetic.

  Nu-ţi vine să-i blestemi pe toţi ăştia? Natura au schilodit-o, socialismul 1-au construit, viaţa şi gospodăriile ni le-au nenorocit! Şi culmea, pe banii noştri!

  Da, da, noi i-am plătit ca să se joace ei, nepăsători şi prosteşte, de-a demiurgii, cu ţara şi cu noi!

  Oameni buni, opriţi-i! Salvaţi-vă pădurile, casele, munţii, râurile, peştii, vinurile de inginerismul acesta stupid! Pe voi salvaţi-vă!

  Daţi-le pe aceste gorile ale buldozerelor pe mână ştiinţei! Învăţaţi-i (strig şi eu ca Lenin) ce nu-î învaţă nimeni în nici o facultate tehnică românească: ce e aceea o evaluare globală a efectelor, o prognoză complexă, un calcul asupra tuturor consecinţelor pe termen lung. Învăţaţi-i ce e aceea o concepţie sistemică, şi ce legături sunt între toate pe lumea asta!

  Ce efecte nocive poate aduce ruperea unei singure verigi din aceste legături, au aflat şi cei din Teremia Mare, aduşi la sapă de lemn şi cană goală de un inginer imbecil, dar activ, plin de iniţiative rele şi intenţii bune!

  Şi ar fi drept ca respectivul arierat să fie pus (după ce nişte cercetători au făcut o analiză şi au o soluţie durabilă) să reconstruiască viile de Creaţă şi Majarcă cu mânuţa şi pe banii lui, că pe ai noştri i-a cheltuit de mult.

  PILAF DE PUI

  • 1 pui frumos * măruntaiele de pui (fără ficat) * 1 ceapă rnare şi tare * 1-2 ardei

  * 1 morcov mărişor • 2 roşii foarte tari, dar coapte (!)

  * 1 ceaşcă mare cu orez * sare, piper, boia * 1 păhărel de untdelemn

  Ceapa se toacă. bob de orez

  Morcovul se rade

  * Ardeii şi roşiile se taie cubuleţe cât de mici * Carnea se taie porţii mici

  • Se pune uleiul la încins, apoi ceapa, să se înmoaie

  * Când ceapa s-a muiat cât de cât, se adaugă carnea şi se lasă un pic, să se rumenească uşor

  • Se spală orezul în două-trei ape, şi se varsă peste carne şi ceapă, să sfârâie şi să ia gust de prăjeală

  * După câteva minute, se adaugă apă să se acopere tot, se pun şi ardeii, morcovii, roşiile, sare, piper (boabe), boia şi se dă la cuptor, la foc liniştit

  • Dacă a scăzut apa, se mai adaugă

  * Într-o jumătate până la trei sferturi de oră, pilaful e gata, cu o frumoasă crustă aurie deasupra * Se oferă fierbinte, cu murături sau salate oţetite

  Taină: Dacă, în loc de apă, puneţi ceşti cu supă de găină, va fi mult mai bine. Dacă, în loc de untdelemn, veţi prăji ceapa şi carnea în untură de găină sau de gâscă, va fi un deliciu.

  Iar dacă aşezaţi pe masă, lângă pilăfior, un pahar de vin cu aparenţe aspre, un militar de carieră vrednic de mult respect pentru forţă, rezistenţă şi demnitate (asta la prima vedere} dar ascunzând gingăşii şi pluşuri rare, de sibarit – am numit Cabernetul Sauvignon de Miniş – atunci cocoşul n-a murit degeaba, căci soartă mai frumoasă nu putea râvni (dealurile Minişului sunt lejer radioactive, ceea ce dă maturitate şi rotunjimi bogate vinurilor de la vârstă fragedă), PĂPĂDIE BĂNĂŢEANĂ

  O salată caldă, „de digestie", care se face la Lugoj şi Ia Teremia, şi nu numai cu păpădie, ci cu orice verzitură de primăvară,

  * 1 kg de cartofi • 2 farfurii pline cu frunze de păpădie

  * 100 g unt • 3 linguri untdelemn

  * 3 linguri oţet (după gust) • sare, piper, paprâcă * 1 legătură pătrunjel

  Cartofii se pun la fiert

  Păpădia se toacă fâşii, pătrunjelul pastă » Cartofii odată fierţi, se curăţă şi se taie felii subţiri

  Se amestecă toate, cartofi, păpădie, pătrunjel, sare, piper, boia

  Se încinge unt într-o tigaie, se amestecă cu ulei şi oţet şi aşa, clocotită, se toarnă zeama peste salată

  Se şi dă la masă, cât de caldă, ca garnitură sau ca (un fel de) desert (aşa-i obiceiul!), cu Majarcă rece, proaspătă şi multă, că aşa e bun vinul ăsta de Teremia Mare, la butoi, nu la sticlă! Creaţă, Majarcă şi (staţi să mă concentrez, să nu-mi fugă pixul) Steinschâller-ul au fost, veacuri, vinurile albe şi impoderabile ale chefului bănăţean. Pe nisipuri neprimitoare, de câmpie joasă, s-au păstrat câteva din aceste originale viţe vechi ţărăneşti, cu vin alb plăcut şi cumsecade, licoare de cursă lungă – dar care are şi inflexiuni ambiţioase – mai ales Creaţă, Din păcate, aţi văzut, prezentul le e nefast, CIORBĂ DE GÂSCĂ

  În câmpiile arădene, gâscă e la mare preţ iar felul destul de sofisticat în care e gătită aminteşte de o anume medievalitate europeană, alchimistă şi obsedată de mirodenii, l gâscă * 2 morcovi * 1 ţelină mică

  2 linguri pastă ardei * 1 varză mică * 3 roşii răscoapte l sfeclă roşie mică * 1 gulioară * 1 lingură paprică

  3 foi de dafin * 1 ceaşcă lapte • 1 pahar oţet

  2 linguri miere * 2 linguri pastă roşii • 2 cepe l ceaşcă smântână * leuştean • 200 g slănină afumată sare, piper boabe, paprică iute – ce şi cât vă place

  * Se pregăteşte gâscă, se taie bucăţi mici de-un blid cinstit, se pune la fiert în 3 litri de apă puţin sărată, cu ceva boabe de piper

  * Se grijesc legumele şi zarzavaturile, se toacă din