– Nu, nu... spuse el blând. Fugiți la mami și la tati, inimioarelor!

Dintr-odată, o ceață de flăcări. René reușise să ajungă pe prima poziție cu jucăriile lui. Foarte bine.

– Hai, hai, veniți în oraș, spuse Denden din nou. Nu e prea frumos acolo, nu-i așa, dragilor? Haideți!

Trecu un minut și coloana se smuci în față, mai repede ca înainte. Denden își puse ochelarii și ridică un steag – sau mai degrabă rămășițele distruse ale pernuței roșii de satin a lui Nancy, pe care le recuperase din autobuz și le legase de un băț pe care îl înfipsese între obloanele ferestrei.

Nancy se uita la nenorocitul ăla de turn de o oră, până să audă bubuitul exploziei și răpăitul îndepărtat al focurilor de armă. Apoi, steagul roșu.

– Să-nceapă spectacolul, băieți, strigă ea.

Ieșirea dintre piață și primărie fu baricadată cu un zid de saci cu nisip – spre vest era păzită de un grup condus de Tardivat, iar spre est de oamenii lui Nancy. Nancy își puse pușca Lee-Enfield pe un sac și își umezi buzele, simțind gustul ușor înțepător al rujului V de la Victorie de Elizabeth Arden.

Nu erau proști. Un tanc intră primul în piață. Huruitul motorului era asurzitor, iar dimensiunea tancului mult prea mare pentru spațiul pieței. În umbra lui veni un val de infanteriști. Unul dintre protejații lui René se ridică în picioare la vestul podului și trase cu bazooka în șenilele tancului, timp în care ceilalți trăgeau cu arma, împușcând infanteriștii și forțându-i să se ascundă.

Încărcătura explodă, aruncând în aer doi infanteriști, dar tancul merse mai departe.

– La naiba!

Juan trăgea și reîncărca arma constant lângă ea.

– Cum de se mai mișcă?

Un al doilea tanc veni hurducăind în piață și se duse lângă primul. Preț de o secundă, cei doi monștri se opriră în mijlocul pieței, la vreo sută de metri distanță de ei. În spatele lor veni un nou șuvoi de infanteriști. Porniră din nou înainte. Nancy era sigură că nu îi vor bombarda, pentru că riscau să facă și drumul și podul impracticabile. Dar asta nu însemna că nu puteau să treacă peste ei pur și simplu.

Protejatul lui René se ridică din nou.

– Baftă, șopti Nancy.

Încarcă, alege ținta, trage. Încarcă, alege ținta, trage. Împușcă un soldat care le făcea semn oamenilor lui să înainteze, exact în fața tancului. Soldatul căzu și tancul trecu peste el.

Un freamăt de aer și explozia de bazooka. Nancy se uită la încărcătură cum sare sub tanc și explodează, orbind-o. Când își recăpătă vederea, era oprit, iar din turelă ieșea un fum negru. Avea trapa deschisă și doi membri ai echipajului se chinuiau să iasă, înecați de fum. Nancy nimeri unul. Primul tanc venea în continuare drept spre ei și-n piață încă mai veneau infanteriști care trăgeau spre ei din spatele tancurilor, din centrul pieței. Indiferent câți eliminau, se năpusteau și mai mulți din spate, iar grupul central, condus de primul tanc, înainta fără oprire spre ei. Începuseră să apară găuri în rândurile lor.

– Retragerea! țipă Nancy, înlocuindu-și pușca cu Brenul și trăgând rafale scurte și controlate.

Nemții mai mult ca sigur trimiseseră deja echipe de flancare prin străzile laterale și prin spatele lor, iar ea nu avea decât câteva arme risipite, ascunse prin casele de pe lângă piață ca să le țină piept.

Juan se împiedică și căzu. Îi trecuse un glonț prin umăr.

Nancy se uită spre vest. Și Tardivat se retrăgea. Germanii veneau năvală peste sacii de nisip, iar maquisarzii se băteau corp la corp, dobitoci încăpățânați ce erau. Nancy îl apucă pe Juan de guler, îl trase înapoi, trăgând în continuare de la șold și secerând oamenii din fața ei. Totul era ca la antrenamente acum. Sunetul și lumina, instinctele de care se folosea, partea conștientă a minții amuțită de zgomot. Tancul aproape că-i ajunsese din urmă când un al treilea intră în piață.

Juan strigă la ea:

– FUGI!

Nancy îi dădu drumul și se îndreptă spre colțul bisericii fără să se uite în urmă. La naiba, veneau de pe străzile laterale! Trase de ușa clopotniței. Un sergent cu fața brăzdată de cicatrici răsări din unghiul ei mort, iar mitraliera se blocă. Omul porni spre ea. Nancy lăsă Brenul să alunece pe curea, scoase cuțitul și se dădu într-o parte, lăsându-l să alerge spre lamă în timp ce ea se întoarse și îi tăie gâtul.

Intră apoi pe ușă și se duse în sus pe scările în spirală. Alunecă. Bocancii îi erau uzi de la sângele lui Juan, mâinile de la cel al germanului. Se duse în față din nou. Sunetul era asurzitor; tancul aruncă un proiectil care explodă printre sacii cu nisip, trimițând valuri de pământ în aer și zguduind fundația turnului.

Se grăbi spre trapă, în clopotniță, îi urlau plămânii, iar mușchii îi erau în flăcări. Denden o aștepta cu binoclul în mână. Se întoarse.