* 1 kg ciuperci cu pălărie mare • 2 linguri făină

  2 ouă • sare, piper, după gust untdelemn pentru prăjit * 1 legătură mărar

  Se rupe piciorul ciupercilor

  Ciupercile se spală bine, se usucă, se presară cu sare şi piper * Se toacă pastă picioruşele

  * Se bat ouăle cu făină şi pastă de ciuperci

  * Se trec pălăriile prin ou, se pun la prăjit în untdelemn încins cu ţuguiala în sus

  Când s-au rumenit se întorc, restul de umplutură se toarnă în scobitură ca-ntr-o farfurioară

  Se acoperă, se prăjesc la foc foarte mic

  Se oferă fierbinţi, cu mărar tocat

  Şniţelul de ciuperci e fraged şi fin, L-am întâlnit în câteva rânduri la Arad, ca intrare, lângă o veselă şi simplă Mustoasă de Măderat, Taină: Vinul alb şi sec se bea glacial de rece („Asta-i taină?!" strigă careva din sală) iar cel alb şi demisec, demidulce, dulce, licoros, leşinat şi diabetic, care cum îi place.

  Mătcălău: Fetele din Banat care se prind surate până la moarte, deşi nu-s rubedenii, se leagă aşa; o femeie „iertată" sau o fată mare „curată" (care nu a avut ciclu) face o turtă din făină de grâu, Se strâns fetele care intră-n legământ sub un măr înflorit, în jurul mesei, în mijlocul căreia stă turta presărată cu sare. Se taie cu un ban de argint o cruce din turtă şi se înmoaie cu atâţia stropi de vin câte fete se jură măicuţe, Se taie cu aceiaşi ban şi se împarte crucea în mod egal la toate fetele jurate. Se mestecă şi se înghite turta sfântă şi se invocă zeul: „Mătcălău Măicălău, Roagă-te lui Dumnezeu, Să ne ferească de rău. Că şi noi cât om trăi, In tot anul te-om cinsti, Te-om cinsti cu chiţi de flori, L-aste mândre sărbători, Te-om cinsti şi pomeni, Că măicuţe ne-om numi, Până-n lume vom trăi,"

  Banul de argint se taie în bucăţi, pentru fiecare surată una, şi va fi semnul de recunoaştere după moarte. Urmează un ospăţ de familie, de-acum fetele îşi spun surori, văruţe, surate, măicuţe,

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an")

  În alte părţi din Banat, mătcuţarea se face în următorul chipUna dintre fetele, care s-au adunat ca să se mătcuţească, aduce o tigaie, iar celelalte fiecare câte 2-3 ouă, unsoare, pane şi o chită de flori, cu deosebire măicuţe. Apoi mergând sub un măr, fac foc, pun tigaia cu unsoare pe foc, sparg într-însa ouăle şi fac din ele căigana, După ce s-a fript căigana, ocolesc cu dânsa toate măicuţele, câte se află de faţă, mărul de trei ori după olaltă, rostind în acelaşi timp, tot de trei ori, următoarele cuvinte:

  Tot măicuţă să ne zicem Pân-o fi lumea şi ţara!

  Fac apoi cununi de flori şi sărutându-se prin ele rostesc iarăşi cuvintele de mai sus, în fine se aşază jos şi mănâncă din tigaie în semn de frăţie, bună înţelegere, dragoste şi credinţă una faţă de celelalte, şi de aici încolo oriunde, orişicând, când se strigă sau vorbesc unele cu altele, îşi zic ori măicuţă sau văruică, ori soră.

  (S. FL Marian – „Sărbătorile la români'1}

  PILAF BĂNĂŢEAN

  • 500 g orez • 1 gogoşar roşu • 1 ceapă roşie

  * 1 ţelână mică • 1 morcov * 1 roşie

  * 1 dovlecekiş * 1 ceapă albă • 1 vineţică

  * 1 ardei gras galben * 2 linguri ulei —3 căţei de usturoi

  * 1 litru supă de carne * sare, piper

  *verdeaţă: mărar, pătrunjel

  Ceapa alba se taie mărunt şi se pune la rumenit în ulei, într-o cratiţă mare

  Ţelina şi morcovul se curăţă, se toacă şi se pun şi ele în prăjeală

  Ardeii, gogoşarul se grijesc de cotoare şi seminţe

  * Usturoiul se taie felii minuscule (în general, la mâncarea asta totul se toacă cât de mic – dar din cuţit) * Ceapa, roşia, vânătă, gogoşarul, ardeii şi dovlecelul se toacă mărunt

  Se pun toate peste prăjeală, s-o stingă

  Se adaugă orez, piper, sare, supă, se amestecă când şi când până începe să clocotească

  • Se pune în cratiţă în cuptorul încins, circa o jumătate de oră, la foc mic * Se toacă verdeaţa şi se presară când e pilaful gata

  Taână: 1 ardei iute roşu, tocat mărunt şi pus la fiert o dată cu supa bagă pilaful în nişte draci foarte atrăgători.

  Frumos colorat, pilaful de la Deta şi Jimbolia are şansa de a avea în preajmă Recaşul, cu un Burgund deosebit. Corect colorat şi bogat în gusturi, Burgundul de Recaş e aproape la fel de convingător şi bine educat ca orice vin roşu de soi, dar e şi popular totodată.

  Vin bun de băut cu cana şi cu burta, fără dureri de cap a doua zi, (dacă nu te-a bătut nimeni şi nici n-ai căzut pe scări – de oboseală, bineînţeles) Burgundul de Recaş e o neaşteptat de plăcută potrivire cu un pilaf atât de verde ca al nostru.

  Dacă vă place, totuşi, alb (şi vă dau dreptate), un Sauvignon, fin şi aristocrat, sau un Riesling Italian, mai înţepat, mai pietros, dar cu ţinută, vă aşteaptă lângă Buziaş, la Silagiu cel însorit.

  Le veţi preţui pentru rotunjime şi onestitate.

  CHEC CA-N BANAT l kg făină 1,5 pachet unt

  8 ouă 100 g stafide l păhărel mic de rom coaja de la 1 lămâie praf de copt zahăr vanilat l ceaşcă mare zahăr (300 g) 50 g miejî de nucă măcinaţi

  * Se freacă untul cu jumătate din zahăr şi 8 gălbenuşuri până se face pastă

  • Praful de copt se dizolvă în rom

  Se adaugă coaja de lămâie, zahăr vanilat, romul cu praf de copt, nucă, stafide, şi se amestecă bine

  Albuşurile se bat spumă deasă cu restul de zahăr

  Se amestecă toate şi, încet, încet, se adaugă făină, câte un pic