să întrebuinţez un cuvînt mai potrivit, se «stinse», ca un uriaş vierme luminos. Fugise? Ne temeam că da. Dar la ora unu fără şapte minute se auzi o şuierătură asurzitoare, asemănătoare cu aceea produsă de un şuvoi de apă împins cu o putere grozavă. Comandantul Farragut, Ned Land şi cu mine ne aflam în clipa aceea pe punte, străpungînd cu privirea întunericul de nepătruns.

— Ned Land. Întrebă comandantul, dumneata desigur că ai auzit de multe ori balenele mugind?

— De multe ori, domnule, dar niciodată n-am auzit balene care să mă facă să cîştig două mii de dolari de la prima vedere.

— Aşa este, ai dreptul la premiu. Dar ia spune-mi, Ned, zgomotul care se aude nu seamănă cu acela pe care-l fac cetaceele cînd aruncă apa afară?

— E la fel, domnule, doar că ăsta este de o mie de ori mai puternic, aşa că nu ne putem înşela; avem în faţa noastră un cetaceu, şi, cu voia dumneavoastră, adăugă vînătorul, mîine, în zori, am să-i spun o vorbă la ureche.

— Numai să aibă poftă să te asculte, meştere Land! am adăugat eu cu oarecare îndoială în glas.

— Să mă apropii numai cît trebuie de dînsul, îmi tăie vorba canadianul, şi o să trebuiască să mă asculte.

— Şi pentru asta, întrebă comandantul, vrei să-ţi pun la dispoziţie o balenieră?

— Fără îndoială, domnule.

— Şi viaţa oamenilor mei de pe balenieră va fi în pericol ?

— Tot atît cît şi a mea! răspunse simplu vînătorul de balene.

Către ora două dimineaţa, focarul luminos reapăru la fel de puternic şi la cinci mile depărtare de Abraham Lincoln. Cu toată distanţa, cu tot zgomotul vîntului şi al mării, se auzeau limpede grozavele bătăi de coadă ale animalului şi chiar respiraţia sa gîfiitoare.

În clipa în care monstrul ieşea la suprafaţa oceanului ca să respire, părea că aerul năvăleşte în plămînii săi, aşa cum aburii năvălesc în cilindrii uriaşi ai unei maşini de două mii de cai putere.

«Hm! mă gîndeam eu, straşnică balenă mai trebuie să fie aceea care are puterea unui regiment de cavalerie!»

Am rămas de veghe pînă-n zori şi ne-am făcut pregătirile de luptă. Uneltele de pescuit au fost aşezate în lungul bastingajului. Secundul puse să se încarce tunuleţele, care aruncă o cange pînă la distanţa de o milă, şi puştile lungi, ale căror gloanţe explozive pot ucide cele mai mari animale. Ned Land se mulţumi să-şi ascută numai cangea care, ce e drept, în mîna sa era o armă grozavă.

La ora şase se lumină de ziuă şi, odată cu primele luciri ale zorilor, dispăru şi strălucirea electrică a harvalului. La şapte se făcu ziuă de-a binelea, dar o ceaţă deosebit de deasă, pe care cele mai bune ocheane nu puteau s-o străbată, împiedica vederea, stîrnind dezamăgire şi furie.

M-am urcat pe catargul dinapoi. Cîţiva ofiţeri se căţăraseră pînă-n vîrful catargelor mari.

La opt, ceaţa se rostogoli greoi deasupra valurilor şi coloanele ei răsucite se ridicară şi se împrăştiară încetul cu încetul. Zarea se curaţi, limpezindu-se în acelaşi timp. Deodată se auzi vocea lui Ned Land:

— Obiectul cu pricina la babord, înapoi! Toate privirile se îndreptară într-acolo.

La o milă şi jumătate de fregată, un corp lung şi negricios ieşea pînă la un metru deasupra valurilor. Coada lui, care se zbătea cu putere, stîrnea un adevărat vîrtej. Niciodată o coadă de animal marin nu lovise apa cu o asemenea forţă. O dîră imensă de spumă, de o albeaţă strălucitoare, arăta drumul străbătut de animal şi descria o curbă alungită.

Fregata se apropie de cetaceu. L-am cercetat cu cea mai mare atenţie. Rapoartele date de Shannon şi de Helvetia îi cam exageraseră dimensiunile; lungimea, după socoteala mea, nu-i trecea de două sute cincizeci de picioare. Cît despre grosime, n-am putut decît cu greu să o măsor; în general, însă, corpul animalului mi s-a părut minunat de bine proporţionat.

Pe cînd cercetam această fiinţă neobişnuită, ea zvîrli două coloane de aburi şi de apă, care se ridicară pînă la o înălţime de patruzeci de metri, ceea ce m-a lămurit asupra modului său de respiraţie. Am tras concluzia definitivă că făcea parte din încrengătura vertebratelor, clasa mamiferelor, subclasa monodelfilor, grupul pisciformelor, ordinul cetaceelor, familia... În privinţa aceasta nu mă puteam pronunţa încă. Ordinul cetaceelor, cuprinde trei familii: balenele, caşaloţii şi delfinii, iar narvalii se găsesc tocmai printre aceştia din urmă. Fiecare dintre cele trei familii se împarte în mai multe genuri, fiecare gen — în specii, fiecare specie — în varietăţi, îmi mai lipseau, aşadar, varietatea, specia, genul şi familia. Dar nu mă îndoiam că îmi voi completa clasificaţia cu ajutorul Cerului şi al comandantului Farragut.

Echipajul aştepta cu nerăbdare ordinul comandantului. Acesta, după ce observă animalul cu atenţie, îl chemă pe mecanicul şef, care veni în grabă.

— Domnule, îl întrebă comandantul, aveţi presiune suficientă?

— Da, răspunse mecanicul.

— Bine, înteţiţi focul şi daţi-i drumul cu toată viteza!

Trei urale întovărăşiră ordinul comandantului. Ceasul luptei sosise. Peste cîteva clipe, ambele coşuri ale fregatei aruncau valuri de fum negru şi puntea se cutremură de vîjîitul cuptoarelor.

Abraham Lincoln, împins înainte de elicea sa puternică, se îndrepta în direcţia animalului. Acesta, nepăsător, îl lăsă să se apropie pînă la vreo sută de metri, apoi, fără să caute să se scufunde, se prefăcu că o ia la fugă şi se mulţumi să-şi menţină distanţa. Urmărirea ţinu vreo trei sferturi de ceas, fără ca fregata să se apropie cît de cît de cetaceu. Era limpede că, mergînd astfel, nu-l va putea ajunge niciodată.

Comandantul Farragut îşi răsucea nervos firele de păr din barba-i stufoasă.

— Ned Land, strigă el. Canadianul apăru.

— Spune, meştere Land, mă mai sfătuieşti să dau drumul bărcilor?

— Nu, domnule, răspunse Ned Land, căci lighioana nu o să se lase prinsă decît atunci cînd va avea ea poftă.

— Atunci ce-i de făcut?

— Dacă puteţi, măriţi viteza, domnule. Eu, cu voia dumneavoastră, se-nţelege, mă voi aşeza lîngă bompres şi, odată ajuns aproape de fiară, am să arunc cangea.

— Du-te, Ned, răspunse comandantul. Mecanici, strigă el, măriţi presiunea!

Ned Land se duse la postul său. Focurile fură înteţite şi mai mult; elicea se învîrti de patruzeci şi trei de ori pe minut, aburi