cel mai des, cu mere şi pere, Continuaţi totuşi să insistaţi să vă recomand un vin la mititeii aceştia? O Fetească Regală de Apold ori Sebeş, să scârţâie în dinţi de seacă şi să lumineze primăvăratec.

  PĂPĂDIE DE ORĂŞTIE

  * 500 g cartofi • 100 g ceafă afumată

  * 1 lingură oţet • 1,5 lingură untdelemn

  * sare, piper • mărar

  * 1 pahar smântână subţire

  • frunze de păpădie ieşită ieri din zăpadă, o farfurie plină cu vârf şi încă mai mult

  * Cartofii se fierb, se curăţă, se taie felii sau cubuleţe

  Păpădia bine spălată se toacă

  Ceafa se taie cubuleţe

  Se amestecă oţet, untdelemn, smântână, sare, piper, mărar

  Toate de mai sus se pun de-a valma într-un vas, că vor fi bună intrare ori însoţire de primăvară şi chiar simbol de înnoire

  HREAN ARDELENESC

  • 3 linguri hrean ras * 200 ml smântână * 1 lingură oţet l lingură miere • 1 linguriţă sare

  Se curăţă rădăcinile de hrean, se rad mărunt spre pastă

  Se freacă cu smântână

  * Se adaugă oţet, miere, sare

  * Se serveşte imediat, altfel îşi pierde vlaga

  • Merge ca uns cu rasolul de vită şi găină, crenvurştii, micii şi chiar cu grătarele de vită, pui, porc

  GULIOARE CU SMÂNTÂNĂ

  • 10 gulioare • 100 ml untdelemn

  * 1 cană de smântână • sare, piper, pătrunjel şi mărar tocat

  Se curăţă gulioarele de coajă, se taie cubuleţe

  Se încinge uleiul

  Se pun gulioarele la prăjit, 10 minute, să se înmoaie (nu se amestecă)

  Când s-au muiat, se adaugă sarea, piperul, smântână şi se pun în cuptor, încă 1 sfert de oră

  Se presară pătrunjel, mărar, se oferă calde

  În mod normal, guliile din Ardeal sunt lăsate să crească cât dovlecii, să poată hrăni şi om şi animal, Uite însă că, de la o vreme încoace, se mai mofturesc şi ele, după moda străinească, nu mai vor să-mbătrânească, devin gulioare. Vezi tu, marii artişti mor tineri!

  CIORBĂ DE SALATĂ VERDE

  În Transilvania ciorba de salată verde se potriveşte cam de Sărbătoarea Maialului şi se complică cu mii de chestii neaşteptate (ca şi mâncarea de andive în „Taverne des Italiens").

  Asta înseamnă doar că rădăcina e subţire şi cam plată şi trebuie sprijinită,

  * 1 kg salată verde 0,5 1 zer de la brânza de vaci

  * 200 ml lapte prins 4 ouă

  • 100 g slănină afumată 100 ml smântână

  * 100 g cârnat afumat căpăţână mică usturoi l ceapă mică

  1 morcov l linguriţă boia verdeaţă: mărar, leuştean, pătrunjel

  2 linguri untdelemn

  25 g făină sare

  * Se spală bine salata, se taie mărunt „peştişori"

  Se taie cârnatul cât mai mărunt

  Se rade ceapa mare şi morcovul

  Se pun toate la fiert pe foc mic în 2 1 apă clocotită

  Se rade şi ceapa mică

  Se rumeneşte făina într-o eratiţă, la foc mic, amestecând mereu

  * Se ia de pe foc, se amestecă bine cu untdelemnul şi ceapa mică rasă, până devine un sos subţire

  Se taie slănina feliuţe mici şi subţiri

  Se pune la prăjit într-o tigăiţă

  Când s-a rumenit peste tot se scoate într-o farfurioară

  Se bat isteric 3 ouă

  Se pun la prăjit în grăsimea de slănină – omleta trebuie rumenită bine pe ambele părţi

  • Se taie omleta, întâi feliuţe şi apoi pătrăţele * Se pisează usturoiul, se freacă cu paprică

  Dacă a fiert ciorba 45 minute se pun şi făina cu ceapa şi untdelemnul, şi slănina prăjită, şi omleta, şi paprică cu usturoi, amestecând de câteva ori, până se omogenizează

  Ciorba mai fierbe un sfert de oră, timp în care se bate oul cu smântână, laptele acru şi zerul

  * Se toacă verdeaţa

  * Se drege ciorba cu ale laptelui, lăsând-o încă un pic pe foc, să nu se răcească – amestecând leneş – dar nici să clocotească iar nu-i bine

  •Se ia de pe foc la primul semn de fierbere, se adaugă verdeaţă, se potriveşte de sare

  Deşi conştienţi (uneori!) de binefacerile vitaminelor din vegetale – mai ales primăvara – ardelenii nu acceptă totuşi să n-aibă trup mâncarea (teorie pe care o extind în multe: beau rachiuri de 60 grade – drept pentru care în cea mai mare parte din Transilvania vinul e doar apă chioară – femeia trebuie să aibă carne deasă şi multă pe ea, ca „să ai pe ce pune mâna" – altfel e „o ţâră hidoasă").

  Nu uit o întâmplare din Ohaba mea natală: primesc de la Comandantul Cousteau prin '91, chiar de Rusalii – încă se juca pe „Dealul Maial" sub Arminden o sticlă de coniac scoasă chiar din privniţele castelului Cognac; doişpe ani vechime, dop înfundat cu presa de turtit maşini, praf şi urme de pânză de păianjen tot arsenalul!

  Unchiul Aurel, Dumnezeu să-l ierte, găseşte sticla, se repede bucuros – n-o să-i uit niciodată zâmbetul încântat – o desface, dracu* ştie cum, şi, înainte ca eu să pot reacţiona, duce butelca la gură şi scurge jumătate pe gât. Se opreşte, o priveşte uluit, apoi, vădit dezamăgit, mi-o întinde. „Degeaba ai lăudat-o atât, nu-i aşa tare!"

  Ridicarea Armindenului, secvenţă ceremonia/d a Pomului de Mai reprezintă naşterea simbolică a zeului vegetaţiei, înlocuit de un arbore tăiat (sacrificat) din pădure, împodobit de ceata feciorilor la date calendaristice diferite (Sângeorz, Arminden, Ispas sau Rusalii).

  Ceata de feciori taie cel mai falnic copac din codrul proaspăt înfrunzit şi îl ridică în centrul satului (la biserică, între hotare, în ţarină, la stână, pe păşunile vitelor).

  Transportul butucului din pădure, de la locul morţii la locul ridicării (renaşterii) se realizează, conform tradiţiei, pe o teleguţă trasă de boi sau de feciori.

  Uneori, „mortul" este purtat pe umerii feciorilor, O grijă deosebită se acordă „gătatului"