sau împodobirii Armindenului: Trunchiul copacului curăţat de coajă şi de ramuri până la vârf, unde se lasă câteva crenguţe, să amintească de tinereţea copacului. Pe cioturile din lemn şi în cuiele bătute în trunchi se agaţă cununile şi „struţurile" confecţionate de fete din flori de câmp şi de grădină, din spice de grâu şi frunze verzi. La baza vârfului înfrunzit se leagă un prosop frumos împodobit, un colac şi, adesea, o sticlă de ţuică, La momentul solemn al ridicării (naşterii) pomului, care poate fi diferit, de la sat la sat (dimineaţa, seara sau amiaza zilei de sărbătoare a zeului fitomorf), asistă întreaga obşte anunţată prin cunoscutul strigăt peste sat: „Hăi:dăţ! măăă la ridicatu* Armindenului!" în explozia de bucurie a asistenţei, feciorii formează un cerc în jurul „zeului" şi petrec, din mână în mână, o sticlă de palincă în direcţia acelor de ceasornic şi a mersului aparent al Soarelui pe bolta cerului, de la răsărit la apus.

  Petrecerea, ospăţul şi buna dispoziţie se continuă în sat, la joc, şi în cimitir, la mesele moşilor (morţilor). Armindenul împodobit veghează, de la înălţimea sa de zeu, holdele şi turmele de vite, îndepărtează furtunile şi grindinile, precum şi vrăjitoarele care încearcă să fure rodul semănăturilor şi laptele vitelor,

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an)

  FRIPTURĂ DE TURDA

  • untură pentru prăjit • sare, piper

  * cotlete de porc tăiate cu chenarul lor de sorici şi slănină cu tot

  * Şoriciul şi slănina se crestează des până la carne (să nu se deformeze magnifica felie)

  Se freacă cu sare şi piper şi se lasa vreo două ore, să se-ndulcească

  Se încinge bine untura, se prăjeşte carnea pe ambele părţi, şoriciul şi slănina vor deveni crocante, carnea aurie

  Nu-i chiar mâncare de post friptura asta! Eu o văd mereu în farfurie cu un piure alb aburind, stropit cu sosuri arămii, aşteptând o bucăţică de măr murat în oţet dulce, cum numai mama Tudora şi eleva ei silitoare Virginica ştiu face, şi-mi cumpără sufletul pe nimic ca un drog î

  Dacă aduce Nelu Bănşoiului şi o damigeana de Corb (dar nu de la Şimleul Silvaniei sau Seini, de unde-i matca şi viaţa vinului acesta, şi nici din Vrancea, de unde a ajuns şi a rămas, ci de la el, din Oltenia vestică, de pe Plaiurile Drâneei, unde, culmea, Negrul Vârtos a căpătat trup mult şi rotunjime mai ceva decât oriunde) atunci n-are rost să mai încerc să mă gândesc măcar c-am fost odată tânăr şi sprinţar, căţărător pe munţi şi altele, că-i degeaba: un om drogat e un om slăbit (dar nu slab, cel puţin în cazul meu).

  Şi să-mi spună mie cineva un drog mai puternic decât o friptură în şorici cu piure şi Corb mustind în ulcică!

  MĂCRIŞUL MĂRIEI

  Aşa i-a spus mâncării acesteia de mai sus doamna Viorica Szabo, din Reghin, pe care Peter, bărbat-su, şi cu mine, am mâncat-o nu de foame căci veneam aburiţi bine de la cârciumă, ci doar ca să avem după ce mai bea încă o sticlă de vin bun.

  l kg măcriş • 100 g unt • 8 ouă * 2 linguri smântână * 1 lingură făină sare, câtă credeţi (Viorica a pus 1 linguriţă rasă, nu mai mult)

  Se grijeşte bine măcrişul, în 2-3 ape, se taie fideluţă

  * Se încinge unt într-o cfatiţă, se pune măcrişul să se călească

  Se bat ouăle cu făină şi smântână, se toarnă peste măcriş, se amestecă bine, şi se să se-ntărească

  Când s-a strâns, se sărează şi se dă la masă

  De la Reghin e simplu: trecem dealul spre nord, spre Bistriţa şi dăm de Viile Tecii, Iar vinul de Teaca, cine nu ştie, e frate cu cel de Lechinţa: alb, subtil, coerent, Fetească Albă, parfumat, sec energic.

  Merge cu o budincă veselă de măcriş căci are o prospeţime dinamică, numai a lui.

  PUŢIŞOARE

  5 gălbenuşuri • 2 ouă • 1 ceaşcă lapte

  2 linguri drojdie • 300 g făină • sare, câtă vă place

  150 g zahăr pudră • 150 g unt + 30 g unt pentru uns

  150 g mieji de alune de pădure sau nuci

  Untul se freacă întâi singur de nebun prin blide până albeşte, apoi se mai freacă şi cu 5 gălbenuşuri şi 2 ouă întregi, lapte, drojdie, făină şi sare

  După ce s-au potrivit toate într-un aluat, se lasă să stea aşa vreun sfert de oră că e bine « Dacă nu-i de treabă, se freacă bine nucile sau alunele cu zahăr

  Aluatul se întinde foaie subţirică (dar să nu vezi prin ea!) şi se taie în bucăţi de mărimea unor cărţi de joc

  Se umple fiecare bucată cu zahăr şi alune şi se rulează, să iasă subţiri ca o pută de copil nevinovat, şi se ung cu unt cald (cu o pană de gâscă)

  Se mai lasă să dospească şi să crească, să aibă femeile casei de ce râde şi fetele de ce roşi, şi se pun în tavă unsă cu unt la cuptor încins,.până se fac rumene

  Taine: Umplutura e şi mai bună cu o mână de stafide şi ceva vanilie şi praf de scorţişoară, O prăjiturică ardelenească care face deliciul serilor lungi de iarnă, nu numai datorită gustului bun al ei ci şi vorbelor în doi peri, ce mare bucurie şi mare haz aduc.

  PAPARĂ DE PEŞTE

  Fiind puţin şi mic, peştele multor sate din Transilvania, depărtate de marile râuri, se ajută un pic cu sos şi cu ce mai e în cămară, în aşa măsură, că rămâne numai de gust.

  Iată o reţetă din Sibiu, răspândită în întreaga Transilvanie.

  —3 linguri de mălai * untură pentru prăjit —3 cartofi

  * 8 ouă * sare, câtă trebuie

  • 20 de peseuţi (porcuşori, beldiţe, clenişori, mrenuţe, boişteni)

  * Cartofii se curăţă şi se taie cubuleţe

  Se încinge untura şi se