Peştii se grijesc de maţe, se spală şi se taie bucăţi de-o furculiţă cinstită, se sărează, apoi se tăvălesc prin mălai

  * Când aproape s-au rumenit cartofii, se pun şi peştii în untură încinsă, să se prăjească pe ambele părţi

  • Se bat bine ouăle şi, când peştii sunt crocanţi, se toarnă în tigaie, se acoperă şi se lasă să se umfle papara, să se asemene cu mămăliga pietroasă de lângă ea

  Ce vin merge la „peşte"? Vă spun eu; pe văile Cibinului şi Hârtibaciului cel mai bun vin e ţuica de fructe, întoarsă!

  Fetele din unele părţi ale Transilvaniei iau un pahar cu apă neîncepută şi apoi, spărgând un ou, îl toarnă întHnsul. Dacă oul până dimineaţă se umflă şi creşte afară din pahar, atunci e sigur că fata care l-a turnat se va mărita în anul viitor; din contra, dacă oul se aşază pe fund, speranţa e pierdută. Dacă pe gălbenuşul oului se prezintă figura unui copil, însemnează ruşine, secriul, moarte,

  (S. FL Marian – „Sărbătorile la români")

  CIORBĂ DE FASOLE VERDE CA LA SĂLIŞTE

  „Mie nu-mi suflă nimeni în ciorbă" zic cu ţâfnă proştii şi fudulii, dar la Sălişte nici nu-i nevoie de aşa vorbă, că nici nu-i ciorba aşa fierbinte şi nici pârţagul ca la alţii, mai din sud.

  500 g fasole verde • 1 ceapă l litru borş • sare, după gust

  5 ouă • 5 felii de pâine l legătură pătrunjel verde * 1 lingură de unt + încă 1 pentru prăjit

  Fasolea se pune la fiert, tăiată bucăţi, cu ceapă şi unt, în apă puţină

  Borşul se fierbe separat

  Ouăle se fierb răscoapte

  Pâinea se prăjeşte în unt

  Verdeaţa se toacă

  Se curăţă ouăle, se taie mărunţel

  * Seasaza pâinea în castron, peste ea ouăle şi verdeaţa

  •Când ciorba a fiert, se adaugă borşul, se potriveşte de sare şi se varsă peste ce e în castron

  Româncele din Transilvania, când pun borş, ies în curte ori în stradă şi trag de ureche ori de cap pe cel dintâi creştin, ca sa se înăcrească borşul cum s-a înăcrit omul de supărat că-l tragi de păr, Acru borşul – zic ele, Acru să-ţi fie! —zice râzând cel tras de ureche, dacă e om al casei sau un prietin, Ba fie-ţi al dracului borşul! – zice supărat altul.

  Acesta, tocmai fiindcă înjură, e omul borşului, căci românca l-a înăcrit, aşa cum ar vrea să-i fie borşul.

  Dacă cel tras de cap e om de-al casei sau o vecină, ori o cumătră, începe să fugă spre casă, românca după el, şi dau năvală în odaie pe întrecute.

  Vorba ecine ajunge mai întâi să sufle în borş.

  Dacă suflă stăpâna casei mai întâi, o sa mănânce borşul în pace; dacă nu, are să i se întâmple cine ştie ce supărare pe vremea cât va ţinea borşul Şi de obicei îi vine vreo supărare, căci ele vin multe, dar nu din pricina suflării-n borş.

  Ţăranul crede aşa; «Şi cumătră asta a noastră vine pe la noi numai ca să ne sufle în borş», adecă să ne prevestească rele.

  (S. F1, Marian – „Sărbătorile la români)

  PURCEL LA CUPTOR

  * Se unge o tava potrivită cu 1 lingură de untură şi 1 lingură de unt; pe fundul tăvii se aşează o leasa de crenguţe jupuite de brad « Se grijeşte purcelul ca un copil până-i alb şi curăţel, se sărează-piperează după voie, se unge cu unt şi untură şi se potriveşte în tavă * Se dă tava la cuptor cu foc micuţei, să nu sperie godăcelul, şi se toarnă apă, borş şi bere, în părţi egale, calde, să se facă abur şi să miroasă carnea a pâine * Se stropeşte tot timpul purcelul cu sos din tavă; dacă trebuie, se mai pune bere şi borş • Spre sfârşit, când e carnea moale şi pielea s-a aurit, în tavă se pune 1 pahar de vin şi 1 fif de ţuică, să-i dea miroase bune, iar în gură i se înfige un măr, să fie ca-n poze

  La Cisnădie, unde tot mănânc eu în ăst fel grijiţi purceii lui badea Coriolan Droncea, fripturica se bea bine cu vin alb şi sec de Sebeş, ori Riesling ori Fetească Regală, O bună tovărăşie ar face însă (pe lângă un piure ardelenesc, o varză călită şi o salata verde) şi un roşu mai subţire, adus de departe (că Ardealul e alb tot) un Merlot de Tohani sau un Plnot Noir de Valea Călugărească. Aveţi grijă să nu fie tinere» că nu se pupă cu purcelul: căutaţi şi găsiţi vinuri mature, de patru-cinci ani, Destupaţi sticla de seara, să respire în voie în camera răcoroasă şi bucuraţi-vă de ale lumii: vi s-au făcut daruri de soi, sunteţi însemnaţi, de-aţi ajuns lângă aşa bunătăţi, CĂLITĂ l varză, acra sau dulce pahar bun de untdelemn (4 linguri untură) linguri bulion de roşii sare, numai dacă-i dulce varza şi după gust, piper, paprică, cimbru, foi de dafin, cât vă place

  Varza se toacă fideluţă (dacă e acră se spală-n două-trei ape)

  Se încinge untura într-o cratiţă cât de mare, se pune varza, se lasă să se călească niţel pe foc mic, acoperit, apoi se amestecă; se pune iar capac şi se mai lasă să se-nmoaie câteva minute

  * Se toarnă bulionul, un pic de apă, piper, boia, 1-2 crenguţe cimbru, foi de dafin, eventual sare

  • Se dă la cuptor, cam 1 ceas

  PIURE ARDELENESC DE CARTOF!

  l kg de cartofi • 3 linguri unt (poate mai mult) * 1 pahar mare de lapte • 2 linguri de zahăr sare, câtă vă place

  2 linguri brânză foarte proaspătă de vaci (bine scursă de zer, să fie dulce)

  Se răsfierb cartofii, se curăţă de coajă, se rad prin ochiuri mari şi se tescuiesc

  * Se încinge tare laptele, se