griji legate de masă. Reuși să-l ridice, simțindu-se ca un cavaler preistoric înălțând o lance. Vârful cilindrului se afla la doar câțiva centimetri de tavanul cavernei, clătinându-se în timp ce el se lupta să-l mențină în echilibru. Nu exista nicio garanție că piesele sale antice nu s-ar împrăștia dacă l-ar porni. Nu știa nici dacă câmpul său de forță integral ar rezista la o explozie accidentală sau la o descărcare reușită. Dar Pisica eliminase certitudinile din viața lui, plutea pe logică și pe fatalitate acum.

Se uită direct la Somonie, a cărei pleoapă de la ochiul drept clipi scurt. Pentru a doua oară în aceeași zi, Troblum nu avu nevoie de un program pentru a interpreta o emoție umană. Îi răspunse dând din cap și trase cu laserul cu neutroni tip navă-la-navă.

Pentru Paula nu a fost deloc greu să descopere cine era aliatul lui Troblum pe Sholapur. Transferurile clandestine de bani ale lui Troblum fuseseră supuse verificării contabile legale de către un birou al Trezoreriei Senatului Confederației încă de când Justine raportase despre hangarul lui ciudat de gol din portul spațial Daroca. Biroul Trezoreriei a stabilit rapid că Florac Chiștoc fusese beneficiarul unui mari părți din acești bani de-a lungul anilor și Securitatea ANA avea un fișier consistent cu privire la activitățile dealerului. Mai degrabă un tip iritant decât o amenințare, Florac transporta obiecte de valoare prin Confederație, fără a avea dreptul legal de a face asta. Majoritatea erau practic inofensive, precum ar fi relicvele de război ale lui Troblum, deși furniza și arme unor grupuri de agitatori. După câte știa ANA, nu se implicase în facțiuni sau în relații cu agenții acestora. În ciuda a ceea ce îi plăcea să-și imagineze, Chiștoc era mărunt în raport cu adevărații subversivi politici și economici care operau la marginea societății Confederației.

Ajunse deci, în nava ei, Alexis Denken, cu o zi înainte de întâlnirea stabilită. Coborî prin atmosferă în timpul nopții, camuflată, eludând ușor raza senzorului controlat de sistemul de apărare din Ikeo, și se scufundă în apă la treizeci de kilometri distanță de vila lui Florac. Când a ajuns în apropiere de țărm, atenția i-a fost atrasă de epava unei ambarcațiuni de înaltă performanță ce zăcea pe nisip în apropiere de fermecătoarea plajă cu nisip alb a lui Florac. Examinarea efectuată de senzorboți îi arăta că nava fusese tăiată de un impuls disruptor. Paula realiză că nu era singura care voia să-l întâlnească pe evazivul Troblum. Ar fi fost dificil pentru o facțiune să intercepteze apelurile de la divizia de securitate a ANA:Guvernării, dar în niciun caz imposibil. Și Troblum promisese să divulge ceva ce el considera a fi o activitate importantă a Acceleratorilor. Ilanthe ar trimite în mod inevitabil un reprezentant să-l intercepteze. Eventual, chiar pe Marius însuși. Paula s-ar fi bucurat să-l poată aresta, deși, probabil, acesta s-ar autodistruge înainte de a permite să fie umilit astfel.

Cinci mici telecomenzi pasive pentru senzori au alunecat din mare, pentru a prelua poziția în câteva puncte mai înalte din jurul proprietății, iar ea s-a pus pe așteptat. Pianul ei alunecă din nișa capitonată în care îl păstra. Vechi de trei sute de ani, făcut din fiwood, licărea cu un luciu moale roșu-brun în lumina slabă a cabinei. Instrumentul fusese făcut manual într-un atelier de pe Lothian de un artizan Înalt, căruia îi luase o sută cincizeci de ani pentru a-și perfecționa meșteșugul, depășind chiar și calitatea legendarilor producători de piane de pe Pământ. Paula îl comandase nou, iar sunetul bogat merita pe deplin cei nouăzeci de ani pe lista de așteptare.

Se așeză pe scaunul de catifea, scoase o partitură și încercă încă o dată să cânte Für Elise. Problema ei era lipsa de timp pentru a exersa. Ar fi fost mult prea ușor să utilizeze un program de muzică conectat la o funcție de dexteritate. Paula voia să fie în măsură să execute piesa așa cum trebuie. Un pian atât de frumos ca acesta merita un asemenea nivel de respect și dăruire. Niște degete conduse de un program nu ar fi cu nimic mai bune decât derularea unei simple înregistrări.

Peștii nativi care se roteau curioși în jurul ovoidului neobișnuit ce se odihnea pe fundul de nisip al mării au fost supuși de zeci de ori melodiei antice repetate, întrerupte și reluate din nou cu neobosită determinare.

O zi mai târziu, atunci când cânta cu mult mai multă încredere, Paula a trebuit să admită că nava lui Troblum era extrem de bine camuflată. A fost luată prin surprindere de silueta voluminoasă într-un costum-togă vechi și ponosit ce ieșea călare pe un scuter mic din pădurea de pe latura îndepărtată a proprietății lui Florac. Niciunul din senzorii ei nu o sesizase pe Mellanie’s Redemption coborând de pe orbită. Degetele i-au rămas suspendate nemișcate deasupra clapelor de fildeș de cultură în timp ce aștepta să vadă ce se va întâmpla.

Scuterul se opri chiar în fața pilonului de la marginea proprietății. Acesta se roti ciudat în timp ce Troblum deschidea un link către Florac. Apoi perimetrul fu dezactivat și Troblum zbură nesigur spre vilă.

Curând după ce acesta a ajuns la ușa din față și a intrat în casă, un câmp de forță s-a ridicat peste vilă. Marginea frontului musonic a sosit și ea.

Troblum chemă Divizia de Securitate a ANA:Guvernării, care transmise apelul la Paula. În timp ce vorbea cu el, senzorii nu s-au putut apropia suficient de marginea vilei pentru a-i da Paulei o imagine clară a acestuia stând în picioare lângă piscină, dar putea vedea bine șirul de plante exotice cu flori galbene și verzi care acopereau partea deschisă a zonei. Nu îl mințise. În mod sigur avea să fie la vilă în aproximativ două ore.

Paula îi spuse unității de comandă să retragă pianul înapoi în nișă, intră în costumul-armură, activă trei dintre combatboții depozitați în partea din față a navei și ieși prin sas. Regravul costumului o ridică direct la suprafață. Ieși în