ploaia torențială în timp ce norii grei de furtună alergau deasupra ei. Zbură într-o curbă joasă și rapidă spre partea de sus a falezei de deasupra plajei cu nisip alb, aterizând lângă unul din pilonii de argint de la marginea proprietății. Cei trei combatboți pluteau protector deasupra capului, dificil de detectat în potopul acela. Fulgerele țâșneau în mod constant. Câțiva senzori se blocară pe ea și unitatea centrală a vilei îi ceru să se identifice.

– Sunt așteptată. Sunt Paula Myo, reprezentantul ANA în misiune oficială de afaceri. Lasă-mă să intru acum.

Niciun răspuns. Pilonii de frontieră rămăseseră activi, așa că a folosit un laser cu protoni pentru a-i distruge pe cei opt din apropierea ei. Costumul zbură spre vilă, menținându-se la cinci metri deasupra solului. În fața ei, câmpul de forță se întărea. Făcu un ocol până când ajunse în fața părții deschise a clădirii cu trei laturi. Apa se scurgea în valuri ușoare în josul câmpului de forță, încețoșând vederea și împiedicând observarea directă. A putut vedea totuși trei dintre amazoanele lui Florac, în bikini, grăbindu-se în jurul piscinei pentru a-și prelua pozițiile în spatele bolovanilor de la cascadă. Micul fișier cu informații despre Chiștoc menționa felul de gărzi de corp pe care îl prefera acesta.

– Oh, haide, murmură ea.

Nu purtau nici armură. Amatoare stupide.

Formația lor era una standard, protejând accesul în centrul vilei. Paula bănuia că acolo se afla șeful lor, împreună cu Troblum.

Doi dintre combatboți lăsară să cadă un stol de proiectile cu energie pe partea de sus a cupolei câmpului de forță al vilei. Sferele mici întunecate au derapat și au alunecat în josul curbei. Limbi luminoase de energie au țâșnit în jurul fiecărui punct de contact și discurile mici au început să încetinească ca și cum cupola ar fi devenit într-un fel lipicioasă. Fulgerele izbucneau din norii de deasupra capului, atrași de vârtejul puternic de ioni pulverizați de fiecare disc, izbind în câmpul de forță. Întunericul din jurul proiectilelor începu să se extindă și să se scufunde încet prin câmpul de forță, care strălucea acum într-un purpuriu puternic periculos. Apa fierbinte, aburindă, începu să se înfiltreze prin câmpul de forță, stropind zona piscinei. Câmpul de forță protector al vilei strălucea ca o stea pitică roșie, mâncată de un cancer negru. Funcția completă de scanare de câmp a Paulei își croia drum prin cupola tremurândă. Reuși să identifice câteva îmbunătățiri cu arme de luptă la amazoane, dar nu era nici urmă de Troblum.

– Unde ești? murmură ea.

O altă persoană puternic îmbunătățită se mișca încet în interiorul vilei. Greu de identificat în câmpul de forță chinuit care se încăpățâna încă să funcționeze. Funcția ei de câmp încă nu-l putea localiza pe Troblum: acesta trebuia să fie mai adânc în interior, eventual în subteran.

Trăsnetul lovi din nou. Combatboții adăugară la impact trei jeturi de laser cu protoni. A fost prea mult. Câmpul de forță se prăbuși într-o undă de șoc sonic devastatoare, rupând plantele piscinei și trimițând un nor de frunze mocninde în cerul îmbibat cu apă. Ferestrele se sparseră, aruncând cioburi lungi de sticlă de-a lungul pavajului.

Paula se năpusti în zona piscinei în timp ce ploaia torențială inunda vila. Amazoanele au dat drumul unui baraj de lasere cu raze X și pulsuri disruptoare către ea. Focuri de gelipistoale îi biciuiau inofensiv câmpul de forță al armurii. Era de-a dreptul nedumerită. Cu siguranță, Chiștoc sau oricine o fi spulberat ambarcațiunea de pe țărm avea arme mai puternice decât astea.

– Dezactivați-vă îmbunătățirile, acum! ordonă Paula.

Combatboții trăgeau spre femei prin potopul de apă. Doi dintre ei au țintit și spre boții greoi care se retrăgeau înapoi în vilă. Paula aruncă un puls disruptor într-unul din bolovanii de la cascadă chiar în momentul în care femeia în bikini verde-deschis îl părăsea pentru a fugi prin ușa distrusă a curții interioare. Piatra detonă în mii de fragmente care se înfipseră în pereții vilei.

– Halt, a strigat ea.

Dar femeile s-au împrăștiat în interiorul a ceea ce părea să fie un salon lung, alcătuind din nou o formație defensivă.

– Troblum, ieși odată. Sunt aici, la invitația ta, pentru numele lui Dumnezeu.

O altă rafală de focuri cu proiectile cu energie îi izbi sacadat câmpul de forță. Păienjenișuri subțiri de electricitate statică de un violet orbitor țâșniră din punctele de impact, transformând în vapori ploaia care-i aluneca pe umeri în jos. Paula oftă. Avea să fie dificil să neutralizeze femeile acelea stupide, fără să le rănească. Funcția ei câmp străbătu vila. Persoana îmbunătățită pe care o zărise înainte se târa de-a lungul părții din spate a camerei protejate de amazoane. Încă nu reușise să-l localize pe Troblum.

– Destul cu asta, a decis Paula. Regravul armurii o ridică de la sol, începând s-o împingă cu putere înainte. Trase un puls disruptor, spulberând peretele din fața ei și jumătate din acoperiș, deschizându-și drum către salon. O cascadă de moloz se prăbuși odată cu ploaia. Femeile se aruncară să se ascundă, reorganizându-și imediat formațiunea de tragere.

Dispozitivele de comandă ale senzorilor din afara vilei îi raportau că ceva se apropia de proprietate prin ploaia torențială. O navă mare, menținând o altitudine foarte scăzută, care urma același traseu ca și scuterul lui Troblum la ieșirea din pădure. Nava lui spațială. Paula încetini brusc, nesigură de capacitatea acesteia.

În fața ei, petale galbene și violet de energie exotică au erupt brusc din podeaua salonului. Opt dintre ele s-au curbat în sus precum fălcile unui prădător vicios trecând la abia un metru de armura ei, încolăcindu-se pentru a forma o coloană groasă. Aceasta a început să se răsucească, iar petalele s-au separat din nou, întinzându-se spre ea, alungindu-se rapid.

Regravul costumului Paulei reacționă violent, împingând-o înapoi în timp ce ea icnea în stare de șoc. Împreună cu cei trei combatboți, dezlănțui un torent de jeturi de energie către baza de manifestare a energiei exotice. Încerca să distrugă generatorul. Vârful energiei îi atinse partea