lui, contrariat, alt glas masculin. Soţia medicului îşi spuse, Se poartă de parcă s-ar teme să nu se recunoască, îi vedea încordaţi, nervoşi, cu gâtul întins ca adul-mecând ceva, dar, curios lucru, expresiile le erau asemănătoare, un amestec de ameninţare şi frică, totuşi teama unuia nu era aceeaşi ca teama celuilalt, aşa cum nu erau nici ameninţările, Ce s-o fi întâmplat între ei, gândi.

  În clipa aceea se auzi o voce puternică şi seacă, după ton, vocea cuiva obişnuit să dea ordine. Venea de la un megafon fixat deasupra uşii pe care intraseră. Cuvântul Atenţiune fu pronunţat de trei ori, apoi vocea începu, Guvernul regretă că a fost silit să exercite cu energie ceea ce consideră a fi dreptul şi datoria sa de a proteja populaţia prin toate mijloacele în criza pe care o traversăm, când ne confruntăm cu ceva care seamănă cu o erupţie epidemică de orbire, desemnată provizoriu ca răul-alb, şi ar dori să conteze pe civismul şi pe colaborarea tuturor cetăţenilor pentru a stopa propagarea contaminării, presupunând că este vorba de o contaminare, presupunând că nu ne aflăm în faţa unei serii de coincidenţe, deocamdată inexplicabile. Decizia de a reuni în acelaşi loc persoanele afectate, şi, într-un loc apropiat, dar separat, pe cele care au avut cu ele vreun tip de contact nu a fost luată fără o reflecţie serioasă. Guvernul este perfect conştient de responsabilităţile sale şi aşteaptă ca cei cărora li se adresează acest mesaj să-şi asume de asemenea, ca cetăţeni loiali ce trebuie să fie, responsabilităţile ce le revin, gândindu-se că izolarea impusă reprezintă.

  mai presus de orice alte considerente personale, un act de solidaritate cu restul comunităţii naţionale. Acestea fiind spuse, vă rugăm să fiţi atenţi la următoarele instrucţiuni, mai întâi, luminile vor sta mereu aprinse, va fi inutilă orice tentativă de a manipula întrerupătoarele, nu funcţionează, în al doilea rând, abandonarea clădirii fără autorizaţie înseamnă moarte imediată, în al treilea rând, în fiecare salon există un telefon care va putea fi utilizat numai pentru a cere din exterior reînnoirea produselor de igienă şi curăţenie, în al patrulea rând, internaţii îşi vor spăla hainele manual, în al cincilea rând, se recomandă alegerea unor responsabili de salon, este vorba de o recomandare, nu de un ordin, internaţii se vor organiza cum vor crede mai bine, cu condiţia de a respecta regulile anterioare şi cele pe care le enunţăm în continuare, în al şaselea rând, de trei ori pe zi vor fi puse lăzi cu mâncare la intrare, pe partea dreaptă şi pe partea stingă, destinate, respectiv, pacienţilor şi suspecţilor de molipsire, în al şaptelea rând, toate resturile vor trebui arse, considerându-se resturi, în acest caz, în afară de mâncarea rămasă, lăzile, farfuriile şi tacâmurile, fabricate din materiale inflamabile, în al optulea rând, arderea va trebui efectuată în spaţiile interioare ale clădirii sau în curte, în al nouălea rând, internaţii sunt responsabili de orice consecinţă negativă a focurilor, în al zecelea rând, în caz de incendiu, întâmplător sau intenţionat, pompierii nu vor interveni, în al unsprezecelea rând, de asemenea, internaţii nu trebuie să se aştepte la nici un fel de intervenţie exterioară în ipoteza că s-ar îmbolnăvi, ori în cazul dezordinilor sau agresiunilor, în al doisprezecelea rând, dacă moare cineva, indiferent de cauză, internaţii vor îngropa cadavrul în curte, fără formalităţi, în al treisprezecelea rând, comunicarea între aripa pacienţilor şi aripa suspecţilor de contagiere se va face prin corpul central al clădirii, pe acolo pe unde aţi intrat, în al paisprezecelea rând, suspecţii de contagiere care vor orbi vor trece imediat în aripa celor care sunt deja orbi, în al cincisprezecelea rând, acest anunţ va fi repetat în fiecare zi, la aceeaşi oră, pentru ca nou-veniţii să ia cunoştinţă de el. Guvernul şi naţiunea aşteaptă ca fiecare să-şi facă datoria. Noapte bună.

  În primul moment de tăcere care urmă se auzi vocea limpede a băiatului, Vreau la mama, dar cuvintele au fost articulate fără expresie, ca un mecanism de repetiţie automată care lăsase în suspensie o frază şi acum, prea târziu, o lăsase să curgă. Medicul rosti, Ordinele pe care le-am auzit nu lasă nici o urmă de îndoială, suntem izolaţi, mai izolaţi probabil decât a fost vreodată cineva, şi fără nici o speranţă să scăpăm de aici, înainte de a fi descoperit remediul bolii, Vă cunosc vocea, spuse fata cu ochelari negri, Sunt medic, medic oftalmolog, Sunteţi medicul la care am fost ieri, e vocea dumneavoastră, Da, dar cine sunteţi, Aveam o conjunctivită, presupun că o mai am, dar acum, oarbă ca noaptea, nu cred că mai contează, Şi copilul cu care vorbiţi, Nu e al meu, eu n-am copii, Am examinat ieri un băieţel cu strabism, tu erai, întrebă medicul, Da, eu eram, domnule, răspunsul băiatului avea un ton de ranchiună, nu-i plăcea să i se menţioneze defectul fizic, şi avea dreptate, căci astfel de cusururi, acesta şi altele, numai pentru că sunt pomenite, devin pe dată, din imperceptibile defecte, mai mult decât evidente, Mai e cineva cunoscut, întrebă din nou medicul, din întâmplare e aici omul care a venit ieri la cabinet împreună cu soţia, bărbatul care a orbit subit în timp ce se afla în automobil, Eu sunt, răspunse primul orb, Mai e cineva, să spună cine e, vă rog, ne-au obligat să trăim împreună nu se ştie pentru cât timp, deci e indispensabil să ne cunoaştem. Hoţul maşinii bombăni printre dinţi, Da, da, îşi închipui că atât va ajunge ca să-i confirme prezenţa, însă medicul insistă, Vocea e a unei persoane relativ tinere, nu sunteţi pacientul în vârstă, cel cu cataractă, Nu, domnule doctor, nu sunt, Cum aţi orbit, Mergeam pe stradă, Şi altceva, Altceva nimic, mergeam pe stradă şi am orbit. Medicul deschise gura vrând să întrebe dacă şi orbirea lui era albă, dar tăcu, ce rost avea, oricare ar fi fost răspunsul, albă sau neagră orbirea, de aici tot nu vor ieşi. îşi întinse mâna şovăielnică spre soţie şi îi întâlni mâna în drum. Ea se apropie să-1 sărute pe obraz, nimeni altcineva nu va