GORJ – albe şi roşii

  Soi vechi, local (rar): vin alb de CORDEŞTI, VĂRATEC (aproape dispărute)

  Soiuri albe: Sauvignon, Rieslinig Italian, Fetească Albă, Fetească Regală, Tămâioasă românească, Muscat Ottonel

  Soiuri roşii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir

  MEHEDINŢI: PLAIURILE DRÂNCEI, SEVERIN, CORCOVA, PODGORIA DACILOR – roşii şi albe

  Soiuri roşii prefiloxerice: Negru moale (SEINA) Negru vârtos (CORB)

  Soiuri roşii: CABERNET SAUVIGNON, Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare, Sangiovese, Băbească Neagră, Alicante Bouschet

  Soiuri albe: Riesâing Italian, Sauvignon, Tămâioasă Românească, Fetească Albă, Muscat Ottonel, ROŞIOARĂ, Rkaţiteli

  Moşii schimbării la faţă, ofrande pentru morţi la Probejenie (6 august) constând din struguri, must şi faguri de albine. Boabele de struguri curăţate de pe ciorchine şi duse la biserică pentru a fi sfinţite se numesc,în unele zone, „colivă de struguri".

  Cel care gustă prima boabă de struguri trebuie să pronunţe cu voce tare formula consacrată: „Boaba nouă în gura veche".

  TÂRNAVE (BLAJ, JIDVEI) – albe

  Soiuri principale: TRAMINER ROZ, MUSCAT OTTONEL, FETEASCĂ REGALĂ, FETEASCĂ ALBĂ, RIESLING ITALIAN, Sauvignon, Pinot Gris, Neuburger

  ALBA – albe

  Soiuri principale: FETEASCĂ ALBĂ, PINOT GRIS, TRAMINER, SAUVIGNON, RIESLING ITALIAN, FETEASCĂ REGALĂ, MUSCAT OTTONEL

  Vin vechi alb prefiloxeric:IORDANA (IORDOVAN)

  AIUD – albe

  Soiuri principale: FETEASCĂ ALBĂ, RIESLING DE RIN, PINOT GRIS, TRAMINER ROZ, SAUVIGNON, RIESLING ITALIAN, FETEASCĂ REGALĂ, MUSCAT OTTONEL

  SEBEŞ-APQLD (sud de Blaj) – vinuri albe

  LECHINTA-TEACA (Bistriţa Năsăud) – albe

  Soiuri principale: FETEASCĂ ALBĂ (de Steiniger)

  Pinot Gris, Riesling Italian, Muscat Ottonel, Fetească Regală

  SILVANIA – SEINI (Sălaj, Maramureş) – albe şi roşii

  Soiuri vechi locale prefiloxerice: SEINA (sau NEGRU MOALE), CORB (sau NEGRU TARE), IORDANA (alb)

  Soiuri albe: Fetească Albă, Riesling Italian, Furmint, Muscat Ottonel, Fetească Regală, Mustoasă, Pinot Gris, Traminer Roz.

  Boul împănat sau Boul înstruţat e alaiul nupţial al zeului Mithra în ipostaza zoomorfă a boului împodobit, celebrat la solstiţiul de vară (Sânziene, Rusalii), Cultul preistoric al taurului se regăseşte şi în scenariul ritual de înnoire a anului la solstiţiul de iarnă, când moare şi renaşte simbolic: e reprezentat de masca taurină, numită Turcă sau Sorită (feminine populare ale taurului şi boului), care însoţeşte cetele de feciori la Crăciun, sau în cetele de Pluguşor la Anul Nou, de Buhaiul ce imită răgetul său înfricoşător.

  Cultul este întreţinut şi prin alte sărbători şi obiceiuri specifice: Marcul Boilor, Sângiorzul Vacilor şi altele.

  După apariţia creştinismului, părinţii Bisericii au suprapus peste moartea şi renaşterea zeului Mithra naşterea Pruncului lisus, iar peste alaiul său nupţial moartea şi învierea Mântuitorului, Dacă naşterea zeului precreştin Mithra a fost compatibilă, într-un anumit sens, cu naşterea lui lisus, motiv pentru care Biserica creştină a tolerat, tacit, până astăzi dansul ritual al Turcii sau Boriţei la Crăciun, alaiul nupţial al zeului detronat nu putea să se desfăşoare în paralel cu jertfa lui Hristos la Paşte, Din acest motiv, marile sărbători precreştine dedicate zeului fertilizator al Universului, substituit de cal (Căluşul) sau de taur au fost împinse în afara ciclului pascal, vara, la Sânziene şi Rusalii.

  Feciorii îmbrăcaţi provocator în draci aleg un bou pe care îl împodobesc şi îl plimbă pe uliţele satului.

  La apropierea alaiului gazda deschide larg porţile. Boul înconjoară de trei ori, împreună cu însoţitorii săi, masa din mijlocul curţii pe care se găseşte un blid cu grâu şi o sticlă de băutură, ritual asemănător cu Dansul Isaiei din ceremonia nupţială ortodoxă dar şi cu jocul ritual din timpul nunţii ţărăneşti numit „De tei ori pe după masă".

  Se scoate crucea de pe fruntea boului şi se bate în peretele grajdului, i se scot ţesăturile şi podoabele de pe corp şi dus să se odihnească. Feciorii mascaţi merg la râu unde îşi dezbracă hainele de draci şi se caldă în apa sfinţită cu o zi înainte de preot. După Scalda Dracilor se grăbesc să intre în râu şi alţi membri ai obştei cu convingerea că vor deveni sănătoşi, voinici şi norocoşi dacă vor atinge apa în care s-au spălat feciorii din alai.

  Urmează apoi ospăţul propriu-zis cu mâncare, băutură, joc şi voie bună. Ceremonialul a fost atestat, în diferite variante locale, în Ţara Oltului, Ţara Barsei, Ţara Haţegului, Valea ŢibeşuluL Podişul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, zonele Sibiu, Alba lulia şi altele.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri pop u la re de peste an"}

  MOLDOVA NOUĂ şi TIROL (Caras Banat)

  Soiuri roşii: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare

  Soiuri albe: Riesling Italian, Sauvignon, Muscat Ottonel, Fetească Regală

  RECAŞ (Banat)

  Soiuri roşii: CABERNET SAUVIGNON, Pinot Noir, Merlot, Cadarcă, Burgund Mare

  Soiuri albe: Riesling Italian, Fetească Regală, Muscat Ottonel

  TEREMIA MARE (Banat) – vinuri vechi prefiloxerice: CREAŢĂ (sau Riesling de Banat) MAJARCĂ, STEINSCHILLER Soiuri albe (toate în cultură, dar în declin grav) Alte soiuri: Fetească Regală, Muscat Ottonel

  ARAD (MINIŞ – MĂDERAT, BARATCA) – roşii şi albe

  Soiuri vechi prefiloxerice: CADARCĂ (roşu), MUSTOASĂ DE MĂDERAT (alb)

  Soiuri roşii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Burgund Mare, Oporto, Sangiovese

  Soiuri albe: Riesling Italian, Furmint, Muscat Ottonel, Fetească Regală

  DIOSIG – BIHARIA (Bihor) – albe

  VALEA LUI MIHAI (Bihor, Satu Mare) – albe

  Moşii de Joimari, pomeni abundente în joia din Săptămâna Patimilor, când se deschid mormintele, cerul, uşile iadului şi raiului şi se întorc printre cei vii sufletele morţilor.

  Femeile împart, de obicei la Focurile de Joimari, colaci, vase de lut sau de lemn, împodobite cu flori şi umplute cu vin, mâncare gătită şi însoţite de lumânări aprinse.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”

  BUNDĂRETE – O „PORCĂRIE" DE PRIMĂVARĂ

  Mai puţin cunoscută şi răspândită, tobă e una din numeroasele găteli rituale ale podgoriei valahe, unde porcul nu se taie la solstiţiul de iarnă, ci mai târziu, în general la începutul Anului Viticol, înainte cu puţin de 2 februarie.

  Dacă „porcăriile" de Crăciun şi-au pierdut „puterile sacre" (probabil că la început caltaboşul şi toba erau şi ele mâncate ceremonial, fiind bucate simbolice,