braţe ale unui pârâu, el văzu nişte mici statuete de lut. Fuseseră şlefuite fără îndoială cu nişte unelte minuscule, pentru că purtau nenumărate urme de lopăţele microscopice.

Erau sute de asemenea statuete, toate identice. Semănau aproape perfect cu nişte solniţe în miniatură.

Pe lângă pescuitul cu undiţa, omul mai avea o pasiune: arheologia.

Totemurile acelea înşirate în toate sensurile îl făcură să se gândească de îndată la statuile din insula Paştelui.

Nu cumva, îşi zise el, se afla pe insula Paştelui a unui popor de liliputani care locuiseră odinioară în pădurea alăturată? Nu cumva avea în faţa ochilor ultimele urme ale unei civilizaţii antice, ai cărei membri nu depăşeau înălţimea unei colibri? Nişte gnomi, poate? Sau nişte spiriduşi?

Pescarul-arheolog nu exploră suficient de minuţios insula. Dacă ar fi făcut-o, ar mai fi remarcat nişte mici aglomerări de insecte din toate speciile, ocupate să-şi atingă antenele ca să-şi transmită tot felul de poveşti.

Şi atunci ar fi înţeles cine erau adevăraţii constructori ai statuetelor de lut.

 

 

 

217. CANCER

 

103 îşi ţinuse prima promisiune: oamenii de sub Oraşul ei fuseseră salvaţi. Juliette Ramirez o imploră să şi-o ţină acum şi pe a doua: cea de-a le destăinui secretul cancerului.

Furnica îşi reia locul sub clopotul maşinii "Piatra de la Rosetta" şi emite un lung discurs mirositor.

 

Feromon biologic pentru folosul Degetelor

Salivatoare: 103

Temă: Ceea ce voi numiţi "cancer".

 

Dacă voi, oamenii, nu reuşiţi să eradicaţi cancerul, asta se întâmplă din cauză că ştiinţa voastră e depăşită. În ce priveşte cancerul, felul vostru de-a analiza lucrurile vă face orbi. Voi nu vedeţi lumea decât dintr-o singură perspectivă: a voastră. Aceasta, din pricină că sunteţi prizonierii propriului vostru trecut. Experimentând întruna, aţi izbutit să vindecaţi unele boli. Aţi tras deci concluzia că numai prin experimentare se poate veni de hac tuturor bolilor. Mi-am dat seama de asta din documentarele ştiinţifice de la televizor. Când vreţi să înţelegeţi un fenomen, îl măsuraţi, îl aşezaţi într-un compartiment, îl catalogaţi şi îl tăiaţi în fragmente din ce în ce mai mici. Cu cât tăiaţi mai mărunt, cu atât credeţi că vă apropiaţi mai mult de adevăr.

Şi, totuşi, nu veţi descoperi de ce cântă un greiere tăindu-l în bucăţi. Şi nu veţi descoperi de ce orhideea este atât de frumoasă examinându-i celulele petalelor cu lupa.

Dacă vrem să înţelegem elementele care ne înconjoară, trebuie să ne punem în locul lor, privindu-le global. Şi e de preferat să o facem cât ele sunt încă în viaţă. Dacă vreţi să înţelegeţi un greiere, încercaţi să simţiţi vreme de zece minute ce poate vedea şi trăi un greiere.

Dacă vreţi să înţelegeţi o orhidee, încercaţi să vă simţiţi floare. Puneţi-vă în locul celorlalţi în loc să îi tăiaţi în bucăţi şi să-i observaţi de la înălţimea citadelelor voastre de cunoştinţe.

Nici una dintre marile voastre invenţii nu a fost descoperită de către savanţi convenţionali în halate albe. Am văzut la televizor un documentar despre marile voastre invenţii: nu au fost decât nişte accidente de manipulare, oale ale căror capace erau săltate de aburii apei care fierbea înăuntru, copii muşcaţi de câini, mere căzând din pom, produse amestecate din întâmplare.

Ca să rezolvaţi problema cancerului, ar fi trebuit să puneţi să se ocupe de ea poeţi, filozofi, scriitori, pictori. Într-un cuvânt, creatori înzestraţi cu intuiţie şi inspiraţie. Nu nişte , oameni care au învăţat pe de rost toate experienţele înaintaşilor.

Ştiinţa voastră clasică este depăşită.

Trecutul vă împiedică să vedeţi viitorul. Reuşitele de odinioară vă împiedică să reuşiţi acum. Personalităţile de pe vremuri vă sunt cei mai periculoşi duşmani. I-am văzut la televizor pe oamenii voştri de ştiinţă: nu făceau decât să repete nişte dogme, iar şcolile voastre nu fac decât să ţină în hăţuri imaginaţia prin intermediul unor protocoale de experimentare stabilite o dată pentru totdeauna. Apoi îi puneţi pe studenţi să treacă nişte examene, ca să vă asiguraţi că nu vor îndrăzni să le modifice.

Iată de ce nu ştiţi să vindecaţi cancerul. Pentru voi, totul este la fel. Din moment ce am reuşit să învingem holera într-un fel anume, vă spuneţi voi, înseamnă că vom reuşi să învingem şi cancerul, folosind aceleaşi procedee.

Şi, totuşi, cancerul merită să i se acorde un interes deosebit. El reprezintă o întreagă entitate aparte.

O să vă furnizez soluţia. O să vă arăt cum am rezolvat noi, furnicile pe care voi le striviţi cu atâta nepăsare, problema cancerului.

Am remarcat că printre noi existau câteva cazuri rare de indivizi bolnavi de cancer care, totuşi, nu mureau. Atunci, în loc să studiem mulţimea celor care mureau, ne-am apucat să-i studiem pe aceştia, care erau bolnavi şi care se vindecau deodată, fără motiv. Am căutat să descoperim care era cel mai mic numitor comun al acestora. Am cercetat multă, foarte multă vreme. Şi într-un târziu am descoperit ce aveau în comun majoritatea acestor "indivizi vindecaţi ca prin minune": nişte capacităţi de comunicare cu anturajul net superioare mediei.

De unde şi intuiţia următoare: nu cumva cancerul era o problemă de comunicare? Dar de comunicare cu cine, o să mă întrebaţi? Ei bine, de comunicare cu alte entităţi.

Am cercetat corpul bolnavilor: înăuntrul lor nu exista nici o entitate palpabilă. Nici un spor, nici un microb, nici un vierme. O furnică a avut atunci o idee genială: aceea de-a analiza ritmul de propagare al maladiei. Şi astfel am observat că ritmul în chestiune era un limbaj! Boala evolua funcţie de o undă care putea fi analizată ca o formă de limbaj.

Dispuneam, aşadar, de limbaj, dar nu şi de emitentul său. Asta însă nu ni se părea foarte important. Am decodificat limbajul. În mare, el spunea: "Cine sunteţi, unde mă aflu?"

Atunci am înţeles. Indivizii loviţi de cancer sunt de fapt nişte receptaculi involuntari ai unor entităţi extraterestre impalpabile. Extratereştri care nu sunt în realitate decât o undă comunicantă... Ajungând pe Pământ, unda respectivă nu pare să fi găsit decât o singură cale pentru a vorbi: cea de-a reproduce tot ce se afla în jur. Şi, dat fiind că aterizase în nişte corpuri vii, unda extraterestră reproducea celulele care o înconjurau ca să emită în felul acesta mesaje de